Prin această mărturie ni se pot lămuri unele aspecte de doctrină și de practică religioasă (creștină), dacă suntem obijnuiți cu “hrana tare care este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.” (Evrei 5:14) .

Vom întâlni și câteva practici greșite, prin implicarea și neimplicarea pastorilor și a creștinilor în general în necazurile aproapelui lor din biserică, fie din lipsă de empatie, fie din necunoașterea mandatului ucenicului lui Isus Hristos.

De asemeni, atitudinea greșită a pastorilor (dar și a fraților și surorilor din biserică) se datorează și lipsei discernământului spiritual, dar necunoașterea atribuțiilorlor în lupta spirituală “împotriva capeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6.12).

În plus, practic, putem surprinde câte ceva din modul de manifectare al relației noastre cu Dumnezeu, și al Lui cu noi, corecte. Dar și manifestarea religiozității și legalismului – aspecte păguboase, chiar mortale – în locul manifestării harului și a fi liber în Isus Hristos Domnul.