Relaționarea Duhului Sfânt cu omul
Diferența între cele două Legăminte
Pentru a avea o înțelegere mai completă a ceea ce este Botezul cu Duhul Sfânt și modul în care el se manifestă, trebuie analizată relaționarea Duhului Sfânt cu oamenii din Biblie, care doreau să asculte de Dumnezeu.
Istoria lumii este împărțită în două perioade și anume Î.H. și D.H., adică Înainte de Hristos și După Hristos, evenimentele istorice fiind plasate în funcție de timpul (aproximativ) în care Isus Hristos a fost pe Pământ. Din punct de vedere Biblic, istoria este împărțită în două mari etape: Vechiul Testament și Noul Testament. Această împărțire este strâns legată de Persoana Lui Isus Hristos. Cu toate acestea, cea mai bună și relevantă împărțire a Bibliei, când vorbim despre Duhul Sfânt ar fi una de Vechiul Legământ și Noul Legământ.
Vechiul Legământ reprezintă perioada în care Dumnezeu s-a relaționat strict Poporului Israel, descendenții lui Avraam iar Noul Legământ reprezintă Legământul, pe care Dumnezeu L-a făcut cu toți cei ce doresc să urmeze și să creadă în Fiul Lui Dumnezeu, în Jertfa și în Învierea Lui.
Noul Legământ este cel pe care Isus Hristos L-a instaurat când a frânt pâinea și a luat paharul de vin cu ucenicii Lui, în seara dinaintea patimilor:
Și le-a zis: “Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. [Marcu 14:24]
Odată cu acest Nou Legământ, modul în care Dumnezeu se relaționează cu umanitatea se schimbă din anumite puncte de vedere. Așa cum în Vechiul Legământ, Dumnezeu dă Legea poporului Său Israel, în Noul Legământ se poate observa cum Dumnezeu extinde intrarea în legământ către toate națiunile Pământului. Și, odată cu schimbarea orientării se vede și o schimbare a relaționării.
Astfel este important a analiza care este modul în care Dumnezeu se relaționa prin Duhul Sfânt în Vechiul Legământ și apoi cum o face în Noul Legământ. Această schimbare este importantă pentru a înțelege mai în profunzime nașterea din nou, botezul cu Duhul Sfânt și modul în care omul este „împreună-lucrător” cu Dumnezeu prin acționarea acestuia alături de Duhul Sfânt.
Această diferență se poate vedea prima dată menționată, în mod evident, în momentul Botezului cu Duhul Sfânt al Lui Isus Hristos:
Eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: “Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se și oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” [Ioan 1:33]
Dumnezeu îi descoperă lui Ioan Botezătorul faptul că Duhul Sfânt se va coborîși se va opri peste Fiul Lui. În Vechiul Testament, Duhul Sfânt venea la oamenii Lui Dumnezeu și apoi pleca. El împlinea o slujbă, o minune, o profeție sau orice altă lucrare, pe care Dumnezeu voia să o facă printr-un judecător, preot sau profet al Lui și apoi pleca.
Faptul că Duhul Sfânt avea doar manifestări temporare în viața oamenilor se evidențiază clar prin comportamentul oscilant al acestora, datorat faptului că nu aveau o relație permanentă cu Dumnezeu.
Un prim exemplu ar fi Judecătorul lui Israel, Samson.
Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă și a intrat la ea. [Judecători 16:1]
Din viața lui Samson se poate vedea că în momentele în care Duhul Lui Dumnezeu nu era peste el să-l călăuzească, el făcea lucruri contrar Legii pe care Dumnezeu a dat-o Poporului Său. Nu doar că și-a dorit o femeie canaanită, despre care Dumnezeu menționase expres lui Israel să nu se
căsătorească cu una dintre ele, dar Samson și curvea și s-a atins de ce era necurat. Când Duhul Sfânt era peste Samson, el făcea lucrarea Lui, dar când acesta era absent, Samson păcătuia repetat împotriva Lui Dumnezeu.
Un alt exemplu care se poate vedea este in viața Împăratului David.
În anul următor, pe vremea când porneau împărații la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba.
Dar David a rămas la Ierusalim.
Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; și pe când se plimba pe acoperișul casei împărătești, a zărit de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. David a întrebat cine este femeia aceasta, și i-au spus: “Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul.” Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat cu ea. După ce s-a curățat de necurăția ei, ea s-a întors acasă. [2 Samuel 11:1-4]
Până la sfârșitul capitolului 11 din Cartea 2 Samuel se poate vedea cum David, pe lângă faptul că a poftit și a preacurvit cu Bat-Șeba, a încercat să-și mușamalizeze fapta. Văzând că planul lui nu funcționează, el a plănuit să-l omoare pe Urie. În acele momente putem conclude clar că Duhul Sfânt nu era peste David. Duhul Sfânt venea peste David când acesta era la luptă sau când scria psalmi, profețea și dădea Slavă Lui Dumnezeu, adică atunci când împlinea o slujbă pentru Dumnezeu.
Ultimul exemplu, deși ar mai putea fi multe altele, este Împăratul Solomon.
Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alți dumnezei; și inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David.
Solomon s-a dus după Astarteea, zeița sidonienilor, și după Milcom, urâciunea amoniților. Și Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului și n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. Atunci Solomon a zidit pe muntele din fața Ierusalimului un loc înalt pentru Chemos, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon.
Așa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie și jertfe dumnezeilor lor. [1 Regi 11:4-8]
Spre sfârșitul vieții, Solomon s-a închinat la idoli datorită nevestelor străine pe care le avusese. Pe lângă faptul că acesta și-a luat mai multe neveste, încălcând poruncilor Lui Dumnezeu, Solomon și a luat neveste și dintre neamurile păgâne. Duhul Sfânt l-a călăuzit în a scrie multe lucruri înțelepte și în a crea un sistem guvernamental foarte eficient, care a beneficiat și prosperat Regatul Israelului foarte mult. Cu toate acestea, el a plecat genunchiul înaintea idolilor și nu a putut avea inima dedicată în întregime Lui Dumnezeu.
Acestea sunt doar trei exemple cu privire la oamenii Lui Dumnezeu din Vechiul Legământ, care deși erau frecvent folosiți de Duhul Sfânt, totuși aveau momente în care încălcau poruncile Lui Dumnezeu într-un mod foarte grav. Exemple asemănătoare se pot vedea la mai multe personalități din Vechiul Testament, printre care sunt preoți, judecători, profeți și regi.
Aceste acțiuni arată faptul că Prezența Duhului Sfânt nu era permanent în aceștia și natura lor umană, în lipsa prezenței Lui Dumnezeu, era incapabilă de a se opune păcatelor planificate și făcute din firea pământească.
Specificarea, pe care o face Apostolul Ioan, despre evenimentul botezului în apă al Lui Isus Hristos este că Duhul Sfânt se va coborî și se va opri peste El. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt nu va mai pleca de pe El. Duhul Sfânt a rămas peste Isus.
Care este motivul pentru care una ca aceasta s-a întâmplat? Pentru că Isus avea o inimă curată; a fost fără păcat. Isus Hristos fost născut, ca om, de la Duhul Sfânt și nu a moștenit natura păcătoasă a lui Adam și astfel nu a moștenit păcatul în El, trăind perfect înaintea Tatălui. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt a putut să vină peste Fiul Lui Dumnezeu și să rămână peste El.
Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. [Ioan 14:16- 18]
În acest context se poate vedea remarca Lui Hristos, despre faptul că Duhul Sfânt va fi cu ei și în ei. Nu doar cu ei, ci și în ei și astfel se face distincția între aceste doua moduri diferite de relaționare ale Lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt venea periodic peste oamenii din Vechiul Testament căci ei aveau sămânța păcatului în ei și Duhul Sfânt nu putea să devină una cu duhul lor căci era spurcat de păcat. Duhul Sfânt nu putea să rămână permanent peste aceștia pentru că nu putea să rămână permanent în ei, adică în inima lor, în duhul lor.
Cine este născut din Dumnezeu este o făptură nouă, toate lucrurile vechi se duc și toate se fac noi și acel om are o inimă nouă, în care Duhul Sfânt vine și rămâne acolo, devenind una cu duhul lui.
Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El. [1Corinteni 6:17]
A avea Persoana Duhului Sfânt este a avea Duhul Sfânt iar a fi umplut de Duhul Sfânt este a fi botezat cu Duhul Sfânt. În contextul Evangheliei lui Ioan capitolul 14 versetele 16 până la 18, se vede cum Isus Hristos face această diferențiere prin „în voi” și „cu voi”, prima indicând nașterea din nou iar cealaltă umplerea.
În Vechiul Legământ, prezența Duhului Sfânt era una de umplere temporară fără naștere din nou, căci această naștere din nou nu era posibilă până nu avea loc Învierea Lui Isus Hristos, care să plătească pentru păcatele umanității. El trebuia să fie primul, care să treacă prin acest eveniment și prin El și în El să înceapă Noul Legământ.
El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. [Coloseni 1:18]
Așadar, în Noul Legământ, un om născut din nou, în care Duhul Sfânt locuiește și este una cu duhul lui, nu mai are vizitări periodice din partea Duhului, ci El rămâne în omul născut din nou. Și, după cum prezența Duhului Sfânt era determinată de acțiunile oamenilor în Vechiul Legământ, tot așa umplerea cu Duhul Sfânt sau lipsa umplerii într-un creștin poate fi influențată de comportamentul acestuia.
Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. [Efeseni 4:30]
Astfel deci fraților, râvniți după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. [1 Corinteni 14:39]
Nu stingeți Duhul.
Nu disprețuiți prorociile. [1 Tesaloniceni 5:19, 20]
Un ucenic al Lui Isus Hristos poate să întristeze, să disprețuiască, să stingă sau să împiedice Prezența sau Lucrarea Duhului Sfânt, acțiuni care sunt făcute din firea pământească, care se războiește împotriva Duhului. Dar aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt pleacă de la ucenic ci datorită ignoranței, Duhul nu mai călăuzește viața ucenicului, prezența Lui făcându-se greu simțită.
A spune că Duhul Sfânt pleacă din creștinul născut din nou este a spune că acesta nu este născut din nou în Noul Legământ. Aceasta poate fi o atitudine de necredință asupra Cuvintelor Lui Isus, sau o atitudine, care se datorează unei învățături greșite.
Firea pământească nu comunică cu Duhul Sfânt. Un ucenic născut din nou are impresia că Dumnezeu s-a depărtat de la el datorită faptului că acesta acționează conform firii pământești. Firea este într-o continuă luptă cu Duhul Sfânt. Prin urmare, firea vrea să îndepărteze prezența Duhului. Aceasta poate fi starea unui om, care este un „copilașin credință” sau un „prunc în Hristos”, așa după cum Apostolii Pavel, Petru și Ioan numesc pe cei proaspăt întorși la Hristos sau încă imaturi duhovnicești.
Cine este în Hristos este în Noul Legământ. Omul vechi este mort în Hristos Isus prin răstignirea pe cruce cu El. Omul vechi nu trebuie reparat ci omorât. El nu mai există odată ce suntem în Hristos. Ce trebuie reparată este mintea prin reînnoire.
Pentru a înțelege cum se pot evita aceste lucruri, care sunt nedorite în umblarea ucenicului, trebuie înțeles modul prin care Dumnezeu dorește să ca acest lucru să fie făcut. Cuvântul grecesc „metanoia” (compus din „meta”: minte și „noia”: nouă) înseamnă pocăință. Pocăința este reînnoirea modului păcătos de gândire al sufletului. Sufletul trebuie reînnoit și umplut cu Duhul Sfânt, un proces, ce trebuie să aibă loc constant. Când un ucenic umblă în omul vechi, acesta are un mod păcătos de gândire iar când un ucenic umblă în omul nou, acesta acționează din mintea Lui Hristos.
Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea Lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută Lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia Lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. [Romani 12:1, 2]
Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos;
dacă, cel puțin, L-ați ascultat și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare; și să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul Lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. [Efeseni 4:20-24]
Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; [Romani 6:6]
Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce L-a făcut. [Coloseni 3:9, 10]
Duhul omului născut din nou este desăvârșit căci este născut din Dumnezeu. Sufletul este cel care trebuie reînnoit, nu duhul. Sufletul este cel ce trebuie să fie inundat de Duhul Sfânt. Dacă ucenicul trăiește și umblă în omul nou, care este una cu Duhul Sfânt atunci el nu va împlini poftele firii pământești.
Zic, dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. [Galateni 5:16]
Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. [Galateni 5:25]
Trăirea în Duhul se concretizează prin călăuzirea Duhului Sfânt, iar lipsa ei va duce la o viață condusă de firea pământească și de modul păcătos de gândire al omului vechi. Trăirea în omul vechi duce la o viață duală, trăind concomitent în două identități, iar roadele Duhului Sfânt nu pot să fie aduse de Dumnezeu în inima omului.
Ucenicul Lui Isus Hristos trăiește în Noul Legământ și nu Vechiul Legământ. Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu este în ucenicii Lui și cu ucenicii Lui.
_____________________________________________
ARMONIA MAGAZINE - USA 