Nașterea din nou și Botezul în Duh

Vidi și reclama canal you tube

Este nașterea din nou și botezul cu Duhul Sfânt unul și același eveniment sau  sunt două evenimente separate?

Pentru a avea o înțelegere mai amplă a Botezului cu Duhul Sfânt trebuie să facem diferența în Botezul cu Duhul Sfânt și nașterea din nou din (sau prin) Duhul Sfânt. 

În cele mai multe cazuri, aceste două evenimente sunt comasate într-unul singur, iar aceasta duce la anumite conflicte de doctrină în Trupul Lui Hristos. Astfel, apar mai multe interpretări legate  de ce este botezul cu Duhul Sfânt și cum se manifestă el și ce este nașterea din nou.  

Astfel, trebuie răspuns la întrebarea următoare: Este botezul cu Duhul Sfânt și nașterea din nou  din Duh unul și același eveniment sau avem această separare vizibilă în Biblie? 

De ce umplerea cu Duhul Sfânt, adică Botezul cu Duhul Sfânt, este un eveniment separat de  nașterea din nou din Duh și primirea Duhului Sfânt într-o inimă nouă, născută din Duhul Lui  Dumnezeu? 

Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în  adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. [Romani 8:9] 

Acest pasaj ne indică un aspect foarte important. Dacă cineva nu are Duhul Sfânt, acesta nu este  al Lui Dumnezeu. În același fel, următoarele două versete fac aceeași afirmație, că Duhul Lui Dumnezeu  din inima ucenicului este o înfiere duhovnicească și o schimbare de identitate. 

Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne  face să strigăm: “Ava!, adică: Tată!” [Romani 8:15] 

Și, pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: “Ava”,  adică: “Tată!” [Galateni 4:6]  

Botezul cu Duhul Sfânt este promis de către Isus Hristos, ucenicilor, în primul capitol al cărții  Faptele Apostolilor: 

Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” [Faptele  Apostolilor 1:5] 

Această promisiune urmează a se manifesta pe deplin la sărbătoarea Cincizecimilor, când Duhul  Sfânt coboară peste cei aproximativ o sută douăzeci: 

În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.  

Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde  ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare  din ei. 

Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea  Duhul să vorbească. [Faptele Apostolilor 2:1, 4] 

Din acest pasaj reiese faptul că în momentul în care Duhul Sfânt a venit peste ucenici, ei au fost  umpluți (sau botezați) și manifestarea acestui eveniment a fost vorbirea în alte limbi. Dacă acest  eveniment este primirea Duhului Sfânt ca Persoană a Dumnezeirii, în inima omului, ce s-a pocăit, atunci acest eveniment este acela, în care ucenicii practic au fost mântuiți. Adică, atunci a venit  prezența Duhului Sfânt în inima lor, conform afirmațiilor Apostolului Pavel, din Epistolele lui către  romani și galateni.

Dacă a avea Duhul Sfânt înseamnă a fi mântuit și dacă a avea Duhul Sfânt înseamnă a avea  anumite daruri duhovnicești înseamnă că nu suntem mântuiți dacă nu avem daruri duhovnicești. Deci, mântuirea este prin daruri sau prin pocăință și credință în Isus Hristos? 

Dacă mântuirea personală este prin daruri duhovnicești, atunci mântuirea nu mai este prin  credința în Isus Hristos, urmată de pocăință, ci prin darurile duhovnicești. Aceasta în sine este o  adăugare la evanghelia Lui Hristos. 

După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! [Ioan 20:22] 

Ucenicii sunt strânși la un loc, iar Isus Cel Înviat vine și suflă peste ei Viața Duhului Sfânt. Astfel, ucenicii sunt născuți din nou, adică primesc Duhul Sfânt în inima lor. Alte referințe la același  eveniment:  

Filip a zis: “Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: “Cred că Isus Hristos este  Fiul Lui Dumnezeu.” [Faptele Apostolilor 8:37]  

Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a  înviat din morți, vei fi mântuit. [Romani 10:9]  

Și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați  fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru  răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. [Efeseni 1:13, 14] 

Acest eveniment este o imagine paralelă cu cea din Geneza, când Dumnezeu „naște” primul om,  pe Adam, prin același fel de Suflare. Această imagine este repetată de către Isus, arătând că nașterea  din nou are loc sub aceeași formă, cum a fost prima „naștere” a omenirii, eveniment la care si  Apostolul Pavel face referire: 

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și  omul s-a făcut astfel un suflet viu. [Geneza 2:7] 

De aceea este scris: “Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. [1Corinteni 15:45] 

A fi o făptură nouă nu înseamnă a avea anumite daruri ci a avea o inimă nouă, născută din  Dumnezeu.  

În continuare, trebuie argumentat: de ce vorbirea în limbi nu este semnul primirii Persoanei  Duhului Sfânt, adică a avea Duhul Sfânt, ci este umplerea cu Puterea Duhului Sfânt, adică botezul cu  Duhul Sfânt; de ce aceste evenimente sunt diferite; care este scopul nașterii din nou și ale botezului  cu Duhul Sfânt.  

Aceeași ucenici, care în Evanghelia lui Ioan capitolul 20 versetul 22 primesc Duhul Sfânt de la  Isus prin Suflarea Lui, primesc apoi poruncă să aștepte după Botezul cu Duhul Sfânt. Astfel, avem acest eveniment: 

Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea  Duhul să vorbească. [Faptele Apostolilor 2:4]

Aceeași ucenici, după eliberarea Apostolilor Petru și Ioan, se roagă Lui Dumnezeu pentru  îndrăzneală în propovăduire și putere pentru a se face semne și minuni: 

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt  și vesteau Cuvântul Lui Dumnezeu cu îndrăzneală. (Fapt.4:31) 

Din nou aceeași ucenici, sunt umpluți cu Duhul Sfânt cu scopul de a mărturisi cu îndrăzneală și  cu puterea Lui Dumnezeu, pe Isus Hristos. 

Din cuvintele Lui Isus Hristos, reiese faptul că Duhul Sfânt vine doar în urma unei cereri  personale: 

Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl  vostru Cel din ceruri vă da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” [Luca 11:13] 

Având în vedere, că primirea Persoanei Duhului Sfânt este un eveniment separat de Botezul cu  Duhul Sfânt, se poate trage concluzia că aici, Isus Hristos, vorbind despre daruri, face referire la  darurile Duhului Sfânt și nu la Persoana Lui. 

Totuși, se poate vedea un exemplu, în care nici nu a existat concret o cerere, pentru a primi  daruri, în urma umplerii cu Duhul Sfânt. Acest exemplu este evenimentul petrecut în casa Centurionului Corneliu, când el și toată casa lui au fost botezați cu Duhul Sfânt fără ca ei să facă o  cerere către Dumnezeu. Pur și simplu, ei au fost botezați pentru că au crezut Evanghelia și astfel, au  primit o inima nouă, Duhul Sfânt venind în ei și peste ei. 

Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau  Cuvântul. 

Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul  Duhului Sfânt s-a vărsat și peste Neamuri. 

Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 

“Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos.  

Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei. [Faptele Apostolilor 10:44, 48] 

A avea Persoana Duhului Sfânt în inimă este un eveniment diferit, de a fi umplut cu Duhul Sfânt  și cu Putere. Scopul evenimentelor se poate rezuma astfel: Duhul Sfânt vine în om pentru mântuire și  vine peste om pentru umplerea, adică botez. Umplerea cu Duhul Sfânt este însoțită de îndrăzneală, de putere, de mărturisire și mai ales de darurile Duhului Sfânt. 

Scopul umplerii este clar specificat de către Isus Hristos, iar acesta este ca ucenicii Lui să fie  martori (grc. “martus” de unde avem astăzi cuvântul “martir”). Când Duhul Sfânt vine peste un ucenic,  el primește umplerea și daruri ale Duhului și este un eveniment, care nu ține de mântuirea personală.  De ce este această distincție importantă? Pentru că, a avea Duhul Lui Dumnezeu, adică Duhul Sfânt,  înseamnă a fi mântuit:  

Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în  adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. [Romani 8:9] 

Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul Lui Dumnezeu sunt fii ai Lui Dumnezeu. [Romani 8:14] Zic, dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.

Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sunt  lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți. 

Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 

Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția,  desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjibile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile,  dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu  acestea.  

Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția  Lui Dumnezeu. 

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,  facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.  

Împotriva acestor lucruri nu este lege. 

Cei ce sunt ai Lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele  ei. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. 

Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții.  [Galateni 5:16, 26] 

Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, și toți ar vorbi în alte limbi, și ar intra și din cei  fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? [1 Corinteni 14:23] 

Aici se poate observa o distincție făcută între cei necredincioși (nemântuiți) și cei fără  daruri. Aceia care sunt fără daruri nu sunt numiți necredincioși, implicit nemântuiți. Deci, dacă cineva  nu are Duhul Sfânt, el nu este al Lui Dumnezeu, adică nu este mântuit! Așadar, dacă cineva nu are  darurile Duhului nu este mântuit?  

Nu, pentru că mântuirea nu este prin daruri ci prin credință. Dacă mântuirea este prin Hristos  și prin darurile Duhului atunci avem o altă evanghelie și avem de a face cu o erezie. Tot ce denaturează  evanghelia Lui Isus Hristos și simplitatea mântuirii prin credință, duce la erezie. Mântuirea este prin  credința autentică în Isus Hristos, urmată de o pocăință sinceră. Cel ce se întoarce către Dumnezeu  din toată inima este primit de El, este născut din nou și astfel, primește Duhul Sfânt în inima lui.  Darurile Duhului Sfânt vin după ce o inima este deja născută din nou, nu cu scopul de a se naște din  nou. Darurile Duhului nu sunt dovada nașterii din nou. 

Inima nouă este dovada nașterii din nou, adică o inimă, care dorește sfințenia și ascultarea de  Cuvintele Lui Isus, o inimă, ce dorește să facă Voia Lui Dumnezeu; o inimă, din care vine roada Duhului  Sfânt, arătată în Epistola către Galateni.  

În concluzie, prin Duhul Sfânt se face nașterea din nou, după Voia Tatălui, prin credința în Isus  Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, în inima celui ce crede și se pocăiește. Atunci, Duhul Sfânt vine în  inimă, pentru mântuirea personală și vine peste cel născut din nou, prin umplere, pentru ca ucenicul  să poată manifesta în exterior Puterea Lui Dumnezeu și pentru a fi martor Lui, pentru mântuirea  altora. 

Puterea Duhului Sfânt se manifestă prin darurile Duhului Sfânt, astfel: 

Înțelepciune 

Semne și minuni 

Îndrăzneală și putere în vorbire 

Vorbire în alte limbi (care necesită sau nu interpretare) 

Vindecări și eliberări 

Profeție, zidire, sfătuire, încurajare 

Cuvinte de cunoaștere

Revelație sau descoperire 

Credință (nu cea care este necesară pentru mântuire) 

Scopul real și Biblic, pe care Dumnezeu îl are, în vedere când se vorbește despre botezul cu  Duhul Sfânt, este de slujire, adică de a fi un lucrător al Lui, de a duce Evanghelia mântuirii, oamenilor,  care zac în întuneric, de a elibera sufletele robite de vrăjmaș, de a aduce mângâiere și mustrare și nu  pentru a confirma mântuirea personală. 

Puterea și darurile vin cu scopul de a slujii altora, nu nouă înșine. Pentru a avea o atitudine  corectă asupra botezului cu Duhul Sfânt, trebuie o atitudine de rob, așa cum a avut-o însuși Fiul Lui  Dumnezeu. Apoi, este necesară cererea cu îndrăzneală și cu stăruință, adică cu insistență, pentru ca Dumnezeu să dea darurile Duhului Sfânt. Această cerere nu trebuie făcută din frică ci din dragoste  pentru Dumnezeu și pentru ceilalți oameni. Este evident că un soldat, ce merge la luptă fără  echipament și fără arme, nu este util părții pentru care luptă. Tot așa și ucenicul Lui Isus Hristos, trebuie să caute această echipare, pe care Dumnezeu dorește să o dea, oricui o cere. 

Ce așteaptă Dumnezeu, de la cei ce-L caută, este credință. Credința, pe care El o așteaptă, este  cea care știe și crede, că odată ce a făcut cererea, a și primit ce a cerut. Un vas curat este folosit de  Dumnezeu, iar un vas curat este un vas, ce s-a lepădat de sine și-L urmează pe Isus Hristos: 

Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul  prin semnele care-l însoțeau. Amin. [Marcu 16:20] 

în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni și cu darurile  Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa! [Evrei 2:4] 

Fiecare, după chemarea Lui, primește darurile de la El. Puterea Duhului Sfânt este absolut  necesară, după cum se poate vedea, la primii creștini.

_____________________________________________

Prezentare canal de Youtube – Lazar Andrei