În prima parte a acestui articol, am împărtășit reacția mea inițială negativă, atunci când m-am căsătorit, față de cuvântul ”supunere”. Lucrurile au început să capete un alt sens pentru mine doar după ce am înțeles scopul măreț a lui Dumnezeu pentru căsătorie și intențiile Lui pentru soți și soții. Am vorbit despre cum nu a fost nevoie să renunț la personalitatea mea sau la creierul meu pentru a putea fi o femeie duhovnicească.
Haideți să înțelegem adevăratul sens al supunerii biblice. Nu o să fie o definiție exhaustivă, pentru că nu pot să acopăr toate principiile în acest articol, dar o să fie suficient încât să punem o fundație. Hai să începem.
Supunerea biblică este…
1. Supunerea este în primul rând o afirmație despre funcție și rol
Supunerea Biblică nu implică imaginea stereotipică de ”stăpân și sclav” care ne vine în minte la mulți, ci mai degrabă roluri funcționale care ar reflecta poziția unui președinte si unui vice-președinte. Exact cum societatea noastră este construită pe structura unor funcții de conducere, așa a fost creată și căsătoria.
Organizații, afaceri sau echipe de sport, toate funcționează cel mai bine când unei persoane îi este încredințată funcția de conducere (CEO, manager, lider, antrenor, etc). Existența rolurilor de conducere nu are scopul de a umili sau înjosi pe cineva, iar Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a hotărât ca și căsătoria să funcționeze după același model.
Când privim lucrurile din această perspectivă, începem să vedem cu adevărat înțelepciunea și structura sănătoasă din design-ul lui Dumnezeu. Atât într-o căsătorie cât și într-o companie, cineva trebuie să poarte greutatea și responsabilitatea unui lider, precum și luarea deciziilor finale. Prin suveranitatea planului Său, Dumnezeu i-a atribuit soțului acest rol (Efeseni 5:23). Supunerea biblică este împiedicată atunci când rolul de lider al celuilalt nu este luat în serios.
John Piper spunea: ”Supunerea este chemarea divină a unei soții de a onora și afirma conducerea soțului ei și de a-l ajuta să o ducă la capăt conform darurilor ei proprii. E hotărârea de a accepta autoritatea unui soț și o înclinație înspre încurajarea conducerii lui. E o atitudine care spune ”Sunt încântată atunci când iei inițiativa în familia noastră. Mă bucur când îți asumi responsabilitatea și conduci cu dragoste.”
2. Supunerea este despre a forma o echipă în căsnicie
În cele din urmă, rolurile biblice ale căsniciei (când sunt aplicate conform Cuvântului Lui Dumnezeu), îi vor ajuta pe soț și soție să funcționeze ca o echipă unită.
În căsnicia mea cu Zack, trăiesc supunerea biblică într-un mod practic, privindu-l pe Zack ca pe liderul echipei din familia noastră. Suntem ambii jucători activi, dar el a fost numit ”căpitan”, conform design-ului lui Dumnezeu. Din poziția de căpitan, Zack are responsabilitatea finală de a conduce familia noastră cu viziune, pasiune și scop. El este responsabil de direcția și obiectivele familiei noastre, precum și de ucenicizarea spirituală a celor care sunt sub conducerea sa (Efeseni 5:25-27, Iosua 24:15).
Ca jucători ai aceleași echipe, punem din ambele părți idei, concepte, sugestii, consiliere, rugăciuni, etc. – dar în final, eu îi permit în mod voit lui Zack să ia decizia finală pentru familia noastră. Aleg să mă supun conducerii sale. Aleg să respect poziția pe care Dumnezeu a hotărât ca El să o aibă. În loc să intru în
competiție pentru poziția de ”căpitan”, îl încurajez pe Zack ca lider al nostru și îl motivez.
3. Supunerea este despre încredere în Dumnezeu
În final, supunerea nu e despre încrederea și supunerea soțiilor față de soții lor, ci despre încrederea și supunerea soțiilor față de Dumnezeu. Indiferent dacă nouă, ca și femei, ne place modelul lui Dumnezeu sau nu, treaba noastră este să ne încredem și să ne supunem Lui prima dată.
Supunerea în căsătorie ne testează încrederea în Dumnezeu în primul rând. Proverbe 3:5 ne amintește să ne încredem în Dumnezeu cu toată inima noastră, și să nu ne bizuim pe înțelepciunea noastră.
Chiar dacă e minunat, soțul meu nu e perfect. De fapt, e un păcătos, exact ca
mine. Asta înseamnă că are slăbiciuni ca soț și lider. Cu siguranță o să fie
momente când o să greșească față de mine. De aceea speranța și siguranța mea nu pot să stea pe umerii lui Zack, ci trebuie să îmi pun încrederea în Dumnezeu. El trebuie să fie ancora și sprijinul meu, și din respect pentru Cuvântul Său și încrederea pe care I-o port, mă supun în mod voit proiectului Său pentru căsnicie.
”O femeie creștină nu își pune nădejdea în soțul ei sau în a avea un soț. Ea își pune nădejdea în promisiunile lui Dumnezeu.” – John Piper
Doar când încrederea noastră e ferm înrădăcinată în Dumnezeu o să fim capabile să acceptăm chemarea Lui pentru noi ca soții.
Supunerea Biblică e o provocare din cauza păcatului.
Eu sunt prima în a recunoaște că a mă supune conducerii altei persoane e extrem de greu pentru mine. Inima mea păcătoasă e plină de o mândrie încăpățânată și voință proprie. Prefer să am ultimul cuvânt. E o adevărată luptă. Supunerea în căsnicie e grea și de nedorit din cauza păcatului (Geneza 3:16).
Înainte ca păcatul să intre în lume, Adam și Eva s-au bucurat de o căsnicie perfectă din toate punctele de vedere. Abia după ce a intrat păcatul în scenă, căsnicia și rolurile de gen au devenit un câmp de luptă. Ca pedeapsă pentru păcatul ei, Dumnezeu I-a spus in mod literal Evei ” dorinţele tale se vor ţine după
bărbatul tău…” (Geneza 3:16). Ups.
Păcatul a încurcat totul. Ne-a deformat dorințele. A adus durere în căsnicie. Așa cum Shannon Popkin spunea: ”Prin neascultarea lor față de Dumnezeu, Adam și Eva au spulberat planul Lui frumos cu privire la căsnicie. Din moment ce am moștenit neascultarea lui Adam si Eva, niciunul dintre noi nu vrea să se supună.” Păcatul a făcut supunerea dezagreabilă. Singurul mod prin care putem să experimentăm frumusețea planului original al lui Dumnezeu cu privire la căsnicie este predarea inimilor noastre păcătoase. Avem
nevoie de Isus pentru transformarea inimilor noastre urâte și rebele în inimi umile și cinstite (Romani 8).
Supunerea pământească e posibilă doar printr-o supunere în smerenie față de Dumnezeu. Atunci, și doar atunci, vom avea dorințele și
abilitățile necesare pentru a îmbrățișa planul Lui bun pentru căsnicie. Acum haideți să privim puțin la ce nu este supunerea biblică.
Trăim într-o vreme în care expresia ”supunere biblică” a primit foarte multe definiții greșite. Haideți să demontăm câteva dintre acele minciuni.
1. Supunerea biblică nu face afirmații despre valoare.
Biblia afirmă în mod clar că atât bărbatul cât și femeia au fost creați după chipul lui Dumnezeu.
” Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după
chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut (Geneza 1:26a, 27).
Supunerea nu înseamnă că femeia este mai puțin valoroasă decât bărbatul, ci doar că ea are un rol diferit față de al lui. Dumnezeu prețuiește bărbații și femeile
100% în mod egal.
2. Supunerea nu e o dovadă a lipsei de inteligență.
Dumnezeu le-a dat creier atât bărbaților cât și femeilor. Le-a dat atât bărbaților cât și femeilor diferite puncte forte, talente, daruri, și El dorește să le folosim pentru gloria Sa (1 Petru 4:10, Iacov 1:17). Când o soție intră în căsnicie, Dumnezeu nu o cheamă să renunțe la creierul sau la darurile sale, ci mai degrabă să le folosească pentru binele familiei ei (Proverbe 31:10-31). Chemarea bărbatului nu e aceea de a forța supunerea în dreptul soției lui, ci mai degrabă, soția alege să facă acest lucru pentru a-L onora pe Dumnezeu.
3. Supunerea NU permite activitățile păcătoase sau abuzul.
Păcatul a cauzat multă durere în multe căsnicii. Soții care își abuzează soțiile sub premisa ”supunerii Biblice”, acționează în totalitate contrar voii lui Dumnezeu.
Acest lucru este oribil. În rolurile Biblice ale căsniciei nu este loc pentru abuz, violență sau egoism. Dumnezeu a creat bărbații mai puternici pentru ca ei să își protejeze, îngrijească și iubească soțiile.
Asta e ceea ce așteaptă Dumnezeu de la soții creștini: ”Bărbaţilor, iubiţi-vă
nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea… tot așa trebuie să-și iubească și bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși” (Efeseni 5:25, 28).
Dacă un soț își abuzează soția sau trăiește în păcat, soția nu este chemată să accepte acest tip de comportament. Ea trebuie să Îi fie supusă lui Dumnezeu în primul rând. Pentru mai multe detalii despre ce nu este supunerea, citește articolul ”Șase lucruri despre ce nu înseamnă supunerea”, al lui John Piper
(https://www.desiringgod.org/articles/six-things-submission-is-not).
Mă rog ca după parcurgerea celor două părți ale acestui articol, inima ta să fie înmuiată, ochii să ți se deschidă, și încrederea în Dumnezeu să ți se mărească.
Rolurile biblice sunt cu adevărat frumoase în căsătorie atunci când atât soțul cât și soția și le asumă cu umilință și cu har. Îmi doresc să fim o generație de femei creștine care Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Femei care acceptă proiectul Lui în ce privește căsătoria, chiar și atunci când nu îl înțelegem pe deplin. Femei care răspândesc tărie prin umilința și smerenia lor, nu prin mândrie egoistă.
În final, trebuie să facem o alegere. Îl vom asculta pe Dumnezeu, sau ne vom asculta firea? Vom crede că Dumnezeu este bun, sau vom trăi în frică? Îi vom preda în totalitate viața noastră, sau doar părțile ușoare din ea?
Alegerea este a noastră. Felul în care alegem să trăim ne va scrie povestea. Să ne ajute Dumnezeu ca viețile noastre să fie o imagine frumoasă și precisă a Evangheliei. Când vom sta în fața Creatorului nostru în acea zi glorioasă, în Ceruri, El să se uite în ochii noștrii și să vadă fiice credincioase, care și-au pus speranța, încrederea și credința doar in El.
Sursa: GirlDefined
ARMONIA MAGAZINE - USA 
Reblogged this on „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”.