Putem învăța o lecție valoroasă din ceea ce citim în cartea Neemia, chiar dacă s-a întâmplat cu mult timp în urmă.

A fost o vreme, când poporul Lui Israel s-a îndepărtat de Dumnezeu și, ca urmare au ajuns atacați și învinși, iar cei care nu au fost uciși, au fost duși în captivitate în Babilon. Domnul le-a spus că robia va dura 70 de ani. Când timpul exilului a trecut, chiar dacă Domnul le-a pregătit calea întoarcerii în patria lor, nu a fost ușor pentru niciunul dintre ei.

Neemia, a condus un grup înapoi în Israel, ca să ajute la reconstruirea zidului Ierusalimului. Au reușit să refacă zidul cetății, dar au avut de înfruntat o opoziție extremă. De asemenea, trebuiau să refacă și Templul și tot ce ținea de acesta, pentru că fusese jefuit și complet distrus. La revenirea în cetate, au fost aleși cântăreții și leviții care urmau să se ocupe de Templu și de slujirea înaintea Domnului. Când a venit vremea pentru „Roș Hașana” și Sărbătoarea Trâmbițelor, i s-a cerut lui Ezra să citească din Cartea Legii lui Moise, iar oamenii au ascultat cu mare atenție. După auzirea cuvintelor Legii, și-au dat seama cât de mare nevoie aveau să facă ce le cerea Dumnezeu.

• Neemia 8:9 Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra şi leviţii care învăţau pe popor au zis întregului popor: „Ziua aceasta este închinată Domnului Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plângeţi!” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii.

Și pentru că Domnul nu voia ca ei să plângă și să se bocească, le-a vorbit prin liderii lor ce să facă:

• Neemia 8:10 Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.”

Este un timp și un loc pentru toate. Un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde, un timp pentru a semăna și un timp pentru a secera. Dumnezeu a fost mulțumit de ceea ce vedea în inimile lor și de efortul muncii lor și a sosit timpul când voia ca ei să uite de greutăți și de întristări și să se umple de putere și bucurie.

În traducerea „The Tanakh, New JPS”, ultima parte a versetului de mai sus este:

• “… Nu vă întristați, pentru că bucuria voastră în Domnul este sursa tăriei voastre.”

Poporul a trecut prin atât de multe încât avea nevoie de putere mai mult decât oricând. Uneori, nu este doar o chestiune de a alege să te bucuri în Domnul, ci de a alege mai întâi „să nu fii trist”. Uneori, mulți dintre noi trebuie să luăm în serios alegerea de a nu dori să fim triști sau deprimați. Dacă nu avem grijă tristețea, frustrarea și depresia pot deveni parte a stilului nostru de viață. Pentru a depăși „tristețea”, trebuie să o abordăm în funcție de cauza ei, în circumstanțele prin care trecem. Greutatea tristeții poate trage o persoană atât de jos încât să nu mai dorească să se ridice din pat și să facă ceea ce are de făcut. Aceasta nu este viața pe care o dorește Dumnezeu pentru noi.

Când respingem întristarea și alegem să ne bucurăm de Domnul în ciuda durerii sau a circumstanțelor, totul se schimbă. Întristarea nu poate rămâne dacă alegem să ne opunem, pentru că pacea începe să-i ia locul. Dacă luptăm să ne păstrăm pacea, bucuria va începe să ne umple inimile. Cu cât îl lăudăm mai sincer pe Domnul și alegem să ne încredem în El pentru ajutor în circumstanțele în care suntem, cu atât vom deveni mai puternici.

Continue reading:  carmenpuscas.com