Despre Unirea Hupostatis – HRISTOS, Dumnezeu și om – Alex Ghiță și Andrei Croitoru – ARMONIA MAGAZINE

Ce trebuie să înțelegem că reprezintă persoana lui Isus Hristos ca om și ca Dumnezeu, în unitate, dar și în momentul jertfei Sale sau acum când e la dreapta Tatălui în cer

Ipostas, este un termen preluat din limba greacă, vine de la hupostatis; hupo, care înseamnă sub și statis care înseamnă stare, adică sub stare. În limbajul lui Aristotel făcea referință la substanță, la esență.

Vasile cel Mare dinamizează acest termen și spune că hupostatis – ipostasul, este ceva care are subzistență, el subzistă, are independeță, e de o anumită esență și, încercând să definească Sfânta Treime, Vasile cel Mare, spunea că Dumnezeirea este o singură usia (esență) și trei ipostasuri.

Confuzia care a urmat vine de la folosirea limbii latine, săracă în limbaj teologic, teologii nu puteau explica persuasiv termenii profunzi din limba greacă.
Echivalentul pentru hupostatis, în latină, a devenit prosopon care înseamnă înfățișare, arătare (cum îl vezi pe un om). Așa că hupostatis a devenit practic nimic altceva decât persoană, așa că atunci când vorbim despre Dumnezeire, de exemplu despre trinitate, spunem că este o singură esență divină și trei persoane sau trei ipostasuri, o singură “Ființă” și trei persoane (ușor confuză exprimarea). Și, când vorbim despre unirea ipostatică, în aceeași termeni discutăm, în sensul în care înțelegem că o singură Persoană, persona Fiului lui Dumnezeu, Hristos, posedă două naturi, deci cele două naturi sunt unite; și ceea ce face unirea aceasta este o singura Persoană, cu două naturi. Vorbim de o singură Persoană, în care sunt două naturi.

Așa se face că au apărut și multe erezii în înțelegerea biblică a Persoanei Domnului Isus, a lui Hristos, Mântuitorul nostru. Cum se predică la Biserica Genesis Londra (iar cei care îi urmăresc predicile lui Florin Antonie acceptă greșeala), iar pastorul nu are în aceste aspecte o teologie clară, spunând totuși că e o taină, vizavi de versetul “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ (Mat.27:46) – vezi video de mai jos.

În consecință, împotriva unor erezii de felul acesta a apărut ceea ce numim CREZ.

Iată un CREZ autentic, care ne poate da o bună îndrumare:

Crezul Atanasian

( secolul al V-lea, scris împotriva ereziilor lui Arie)

Înainte de toate, cine vrea sa fie mântuit este necesar să țină credința creștină universală. Credința, care dacă nu este ținută întreagă și neștirbită, omul piere neîndoielnic pe veșnicie.

Iar credința crestină universală este aceasta, că noi ne închinăm unui singur Dumnezeu în Trinitate, iar Trinității în unitate; fără a confunda Persoanele si fără a diviza făptura (Dumnezeirii). Căci există o singură Persoană a Tatalui, o alta a Fiului, si o alta a Duhului Sfânt. Însă Dumnezeirea Tatălui, a Fiului si a Duhului Sfânt este întru totul una: egală în glorie, co-eternă în mărire. La fel cum este Tatăl, este si Fiul, si la fel este si Duhul Sfânt. Tatăl necreat, Fiul necreat, si Duhul Sfânt necreat. Tatăl infinit, Fiul infinit, si Duhul Sfânt infinit. Tatăl etern, Fiul etern, si Duhul Sfânt etern. Și totusi Ei nu sunt trei Eterni, ci un singur Etern. La fel cum nu sunt trei Infiniti, nici trei Necreati, ci unul singur Necreat, si unul singur Infinit. În acelasi fel, Tatăl este atotputernic, Fiul este atotputernic, si Duhul Sfânt, atotputernic. Totusi, nu sunt trei Atotputernici, ci Unul Singur. Cum Tatal este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, si Duhul Sfânt este Dumnezeu. Si totusi nu sunt trei Dumnezei, ci Un Singur Dumnezeu. Cum Tatăl este Domn, Fiul este Domn si Duhul Sfânt este Domn. Si totusi nu sunt trei Domni, ci Un Singur Domn. Căci astfel suntem obligati de către adevărul crestin să recunoastem fiecare Persoană ca fiind ea însăsi Dumnezeu si Domn. Astfel ne este interzis de către credința crestină universală să spunem ca există trei dumnezei, sau trei domni.

Tatăl nu este făcut din nimic: nici creat, nici născut. Fiul este doar al Tatălui: nu este nici făcut (conceput), nici creat, ci născut. Duhul Sfânt este al Tatalui si al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici născut, ci purcede. Astfel, există un singur Tată, nu trei tați; un Fiu, nu trei fii, un Duh Sfânt, nu trei duhuri sfinte.

In această Trinitate nici o Persoana nu este înaintea celeilalte, sau după cealaltă; nici una nu este mai mare sau mai mică decât cealaltă. Ci toate trei Persoanele sunt împreuna co-eterne si co-egale.

Astfel că în toate lucrurile, cum este spus mai înainte, să se aducă închinare Unității în treime si Treimii în unitate.

Astfel trebuie sa creadă despre Trinitate cel ce vrea să fie mântuit.

Pe deasupra, este necesar ca pentru mântuirea vesnică, omul să creadă de asemenea cu statornicie în întruparea Domnului nostru Isus Christos. Căci dreapta credință este că noi credem si mărturisim că Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu si om. Dumnezeu de natura Tatălui, născut înainte de întemeierea lumii, si om dupa natura mamei Lui, născut in lume. Dumnezeu desăvârsit si Om desăvârsit, cu suflet rațional si carne omenească. Egal cu Tatăl, privitor la Dumnezeirea Lui si inferior Tatălui, in ceea ce priveste umanitatea Lui. Care deși este Dumnezeu si om, totusi nu sunt doi, ci un Christos. Unul, nu prin convertirea Dumnezeirii în trup, ci prin luarea (asumarea) omenescului în Dumnezeire. Unul, pe de-a întregul, nu prin amestecarea naturii, ci prin unitatea Persoanei. Căci asa cum sufletul rational si carnea omeneasca alcătuiesc un singur om, tot asa Dumnezeu si omul sunt una în Christos.

Care a suferit pentru mântuirea noastră, a coborât în locuința morților si a înviat a treia zi din morți. El s-a înaltat la cer, s-a asezat la dreapta Tatălui, de unde va veni pentru a judeca viii si mortii. La a cărui venire toti oamenii vor învia în trupurile lor si vor da socoteală pentru faptele lor. Cei ce au făcut binele, vor intra în viața vesnică, iar cei ce au făcut răul, vor merge în focul vesnic.

Aceasta este credința creștină universală în care dacă un om nu crede cu statornicie si neclintire, nu poate fi mântuit.