Am început să plâng, un plâns cu durere și jale…

În seara de vineri, 20 martie 2020, am intrat la rugăciune împreună cu mama mea, o soră și o prietenă, de la ora 21.

Am lăudat pe Domnul, am citit din Cuvântul lui Dumnezeu și ne-am rugat. În timpul rugăciunii am simțit o cercetare deosebită și mi s-a schimbat vorbirea în limbi, într-o italiană pură și cursivă. Mărturisesc că nu cunosc această limbă. După rugăciune, celelalte fete s-au retras, eu am simțit un impuls puternic să rămân în continuare în rugăciune. Știam că oricum la ora 23 urmează să intru în rugăciunea grupului. M-am pus pe genunchi și am simțit o durere în piept…

Am continuat să mă rog. Din nou am început să vorbesc în limba italiană,  și fără să vreau, am început să plâng, un plâns cu durere și jale…

Atunci am simțit cum cineva mă atinge pe umăr. Am deschis ochii, am crezut că a intrat cineva în cameră. Era Domnul, aplecat lângă mine și plângea și El.  Mi-a spus: “Vreau să îți arăt ceva! Această durere în piept o simt Eu, ai să înțelegi de ce.

M-am văzut împreună cu El, într-o încăpere imensă unde erau foarte mulți morți, nu pot ști numărul… Mi-a spus: Suntem în Italia.

Domnul a întins mâna deasupra lor, și plângea… A trecut mâna ca și cum ar scana, și s-a oprit deasupra unui suflet, și din degetele mâinii Sale s-a ridicat ca un văl lung și  transparent care l-a înălțat la cer. Am văzut că din acea mulțime, doar foarte puține, extrem de puține persoane a putut să ridice așa la cer… Eu am văzut doar două… În acest timp El nu se oprea din plâns, nici eu…  Am repetat mereu…”Moartea e reală!

Apoi m-am văzut deasupra țării noastre. Era noapte, întunecat… Am văzut multe luminițe mai mari sau mai mici… M-a apropiat într-atât încât să pot vedea ce sunt aceste luminițe.

Mi-a spus, “Acestea sunt altarele care se ridică din casele copiilor Mei.” Atunci am văzut mai bine, unele altare erau doar câteva cărămizi ridicate și deasupra ardea foc, altele erau bine zidite și mai înalte, și focul era mai mare… A spus “Acolo unde sunt aceste altare, în aceste corturi, fiindcă au ridicat focul înaintea Mea, nu vor fi atinși, este semnul Meu între Mine și ei.

Am întrebat “Doamne, și eu? Cortul meu?” Mi-a arătat și altarul meu, era jos, doar din două rânduri de piatră, dar ardea focul deasupra, și mi-a spus, “Cu cât vei zidi mai mult, cu atât focul se va înălța mai sus“.

Apoi a desfășurat un sul ca de hârtie, dar era de pânză, pe care erau gravate niște litere, un scris pe care eu nu l-am înțeles.  A spus, “Acest sul se va desfășura în scurtă vreme, în următoarea perioadă și copiii Mei vor înțelege, copiii în a căror case vezi aceste focuri aprinse pe altar. Celorlalți, chiar dacă le va fi dezvăluită această taină de lucrare, nu o vor înțelege până la vremea înfăptuirii!

Apoi mi-a arătat steagul Spaniei și harta acestei țări, și a pășit pe teritoriul acestei țări…
Eu am înțeles că, ce este acum atât de real în Italia, se va întâmpla în Spania.

Am întrebat “Doamne, dar România?” A spus, “Nu am îngăduit încă nici un caz de deces, din pricina acestor rugăciuni care s-au aprins în multe corturi...”.  Dar erau la fel, foarte multe, chiar zone întregi unde era întuneric, beznă totală!

Aproape de ora 24, am revenit, am intrat în camera fetelor plângând în hohote, eu care doar am râs și am fost optimistă mereu… S-au speriat, nu au înțeles ce se întâmplă cu mine, m-a auzit și mama plângând, a venit și ea…

Le-am spus și lor… “Domnul e aproape! Mi-a spus că mă va îmbrăca cu îndoită putere, să cer în fiecare zi aceasta… pentru că voi avea nevoie și mi-a mai spus să rămân la această stare de rugăciune mereu, pentru că aici mă va întâlni și vrea să îmi mai descopere taine, în vederea pregătirii poporului Său”.

Am spus “Doamne, cu mine, chiar? Eu sunt neînsemnată…atât de mică și slabă…”
A spus, “Mai sunt ca tine și prin voi,  Voi face lucrări de ridicare în vremea aceasta, pentru că Eu aleg!

Înainte de această lucrare, cu două zile, am simțit ceva deosebit, nu știam ce…

De aproape 5 săptămâni, în fiecare noapte Dumnezeu îmi arată vedenii și vise sau trăiesc peste zi experiențe cu Domnul pe care nu le pot descrie în cuvinte…
Inclusiv la locul de muncă… Eu sunt pe metereze, am atâta pace, nu mă tem de nimic. Știu că Dumnezeu e cu mine. Îl simt!

E vremea pocăinței reale, a trezirii conștiinței! Eu simt că vine Domnul. Doamne ajută-mă să fiu pregătită! Și împreună cu mine, toți copiii Domnului și familiile noastre!

Vă iubesc în Domnul și doresc să rămânem aproape unii de alții și de Domnul, orice ar fi!

Ridicați altare! Să nu stingem focul!

Sent from my iPhone

2 thoughts on “Am început să plâng, un plâns cu durere și jale…

  1. Pingback: Am început să plâng, un plâns cu durere și jale… – Blog Creștin Ardelean Viorel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.