Poate că ați auzit de multe ori această expresie, fără să vă gândiți prea mult la sensul și aplicabilitatea ei în vieța de credință. Când o persoană se întoarce la Isus, se pocăiește de păcate și se naște din nou, prin Duhul Sfânt, are deja autoritate în lumea spirituală. Doar în Isus avem autoritatea, adică puterea de a acționa împotriva forțelor răului și a oricăror atacuri ale acestora la un nivel pe care nici nu ni l-am putea imagina. Prea puțini creștini știu că au autoritate și sunt și mai puțini cei care o folosesc. Așa cum adevărul în sine nu eliberează pe nimeni, ci doar cunoașterea acestuia, nici autoritatea în sine nu ne face să trăim vieți victorioase, ci doar cunoașterea și aplicarea acesteia. Dacă ne folosim autoritatea, opunând rezistență diavolului în Numele Lui Isus, acesta va fugi de la noi și nu ne va mai putea domina viețile.

Autoritatea spirituală este puterea pe care Domnul ne-a delegat-o nouă, copiilor Săi și este urmarea faptului că Isus locuiește în inimile noastre, prin Duhul Sfânt. Noi, în noi înșine nu avem nici o putere, dar prin Isus avem dreptul să apelăm puterea Lui Dumnezeu. Dicționarul explicativ al limbii române definește autoritatea prin: „dreptul, puterea de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare”

Continue reading AICI