Ferice de copiii aduși la Biserică

Sunt unul dintre copiii crescuți în Biserică. Ne lua mama pe toți șase la Biserică, mergeam uneori în șir indian ca rățuștele dupa mămica lor. Nu conta că afară sunt plus 40 de grade sau -10, când era slujbă noi eram acolo. Nu am cunoscut ce înseamnă să te duci la Biserică cu mașina, aveam de mers pe jos 15 minute până la trolebuz și alte 10 după câteva stații, iar dacă nu avea mama bani de bilete o luam tot drumul pe jos ceea ce s-a întâmplat foarte des. Nu făceam nazuri, știam când mama nu avea bani nici de bilete când o lua pe “scurtătură”.

Dar când ajungeam la Biserică era ca și cum am fi ajuns în rai. Ne plăceau atât de mult cântările, harfele cu imnuri care nu se învechesc niciodată, bucuria oamenilor de acolo, fețele lor pline de lumină, cuvintele pline de farmec ale predicatorului, toate erau pentru noi semne că acolo nu e orice loc, ci Casa lui Dumnezeu. Am înțeles acest lucru de mic. Am iubit de mic Biserica, am iubit de mic sfinții lui Dumnezeu, m-am înconjurat de atunci cu ei și ard de nerăbdare să fiu la orice spujbă. Mama nu trebuia să ne dea tablete și telefoane ca să stăm cuminți, nu ne promitea că ne cumpără jucării și dulciuri, nu mergeam la Biserică din interes sau ca să stăm pe telefoane, ci am știut de mici că acolo e ceva mai mare și mai important decât toată lumea noastră, este Dumnezeu.

În Biserică am învățat respectul și curăția inimii, când la Școala Duminicală doamna învățătoare ne punea să învățăm cele zece porunci, versete care ne chemau la iubirea părinților, semenilor, a lui Dumnezeu și chiar a dușmanilor. Am învățat ceea ce nicăieri nu se învață ca la Biserică, să stai în tăcere uneori chiar o oră și să asculți o predică, care nu este o formă de tortură cum o vede lumea, ci cea mai gustoasă hrană din câte există pe pământ, hrana pentru suflet, care nu se găsește nicăieri altundeva decât la Dumnezeu.

Dragi părinți, duceti-vă copiii la Biserică, vor pricepe mai mult decât credeți voi și în ei va intra mai multă lumină de sus decât vă imaginați voi. Copiii neduși la Biserică sunt ca un câmp necultivat, cresc pe el numai spini, ciulini și boscheți nefolositor.

Cu prețuire,

Toni Berbece

One thought on “Ferice de copiii aduși la Biserică

  1. Pingback: Toni Berbece: Care este Biserica adevărată? – Blog Creștin Ardelean Viorel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.