Am plecat sâmbătă cu noaptea-n cap spre județul Iași să ducem niște mobilă pentru Casa lui Superman cât și haine, alimente, pamperși, lapte praf și medicamente pentru alte familii (cea mai mare nevoie pentru zona aceea). Ne-am făcut calculul că 7 ore dus, vreo 2-3 de stat pe acolo plus 7 ore întors ne ajung la fix. Însă două accidente pe drum (unul în care chiar am fost implicați) ne-au dat calculele peste cap. Ne-a prins 3 noaptea tot pe drum, iar a doua zi aveam slujbă la Biserică.

M-a luat un somn teribil, dar nu aveam unde să opresc pentru că era drum național fără parcări amenajate și ploua torențial, ar fi fost periculos să ne oprim pe margine și pe o vizibilitate redusă. Așa că am băgat viteză spre o benzinărie unde să dorimim puțin. Am zis că între timp să închid 3 secunde ochii ca să-i mai odihnesc foarte puțin, că oricum mașina merge drept în alea 3 secunde, poate că-mi mai dispare oboseala, dar cineva știa că dacă închid ochii îmi va fi fatal, voi cădea într-un somn adânc și voi face accident.

Așa că îngerul meu păzitor m-a ciupit așa de zdravăn de mâna stângă încât am tresărit și mi s-a zbârlit toată carnea pe mine. Nici mama nu m-a ciupit așa de tare vreodată în viața ei. Efectiv zici că băusem energizant după ciupitura aceea (mi-am adus aminte cum un înger l-a atins pe Ilie și chiar pe Daniel special pentru a le da putere fizică), îmi pierse somnul și nu mai simțeam nevoia să-mi odihnesc ochii, însă după o vreme am tras un pic pe dreapta să mă odihnesc pentru că mai era mult de mers.

Mi-am mai adus aminte atunci și de multele versete din Scriptură care vorbesc despre ingerii noștri protectori, ei sunt o mare realitate, ei ne ajută atât de mult, uneori chiar îi simțim sau chiar îi vedem întruchipați în oameni care ne ajută fără niciun interes și apoi dispar. Ei sunt duhuri slujitoare pentru noi de aceea îi mulțumim lui Dumnezeu pentru îngeri. Ai făcut-o vreodată?

Cu prețuire,

Toni Berbece