LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (Anihilarea kryptonitei)

În următoarele câteva capitole s-ar putea să vi se pară că ne abatem de la subiect, dar vă asigur că, după ce vom clarifca mai multe adevăruri importante, vom  continua să abordăm conceptul kryptonitei spirituale care bântuie biserica. (capitolul  7,  anterior, este aici

O căsătorie tipică?

Meditați la povestea de mai jos, care cred că ilustrează exclusivitatea sacră a relației noastre cu Dumnezeu  mai  bine decât orice alt exemplu care îmi vine în  minte.

Un tânăr pe nume Justin curtează de un an o domnișoară care se numește Angela. În ochii lui, ea e frumoasă și are o personalitate nemaipomenită. E îndrăgostit până peste cap de ea și știe că Angela este cea cu care vrea să își petreacă restul vieții.

Justin pune la cale o seară deosebită. Când sosește momentul potrivit, îngenunchează înaintea ei și deschide o cutiuță din care scoate un inel de logodnă magnifc, împodobit cu un diamant.

Angela se simte cu totul copleșită. Își ascunde fața în palme și lacrimi de bucurie încep să i se prelingă pe obraji. Biruită de emoții, încuviințează în tăcere, dar plină de ardoare. Când își vine puțin în fre, izbucnește veselă: „Da, da, da! Mă căsătoresc cu tine!”

Nunta de vis are loc după câteva luni, urmată de o lună de miere plină de dragoste, râsete, aventuri și visuri legate de viitor. Cei doi au parte de tot ce și-ar putea dori niște tineri soți, ba chiar de mai mult.

Timpul trece și Justin descoperă cu încântare că Angela este chiar mai uimitoare decât crezuse. Îi place aventura, îi place să se distreze și are un simț grozav al umorului. Are o relație bună cu familia lui și se înțelege bine cu mai toată lumea. E isteață, ageră și pare a fi mereu cu un pas înaintea lui. E creativă, înzestrată cu simț artistic și multă imaginație. Justin e uimit văzând aspectul plăcut pe care îl dă Angela mereu căminului lor. Se pricepe mai bine la gătit decât el și, în plus, e ordonată și organizată. E de la sine înțeles că el se bucură de aportul adus de ea în cadrul uniunii lor de curând închegate. Viitorul lor se anunță foarte luminos.

După câteva luni de la nuntă, când și-au stabilit propriul ritm al vieții de oameni căsătoriți, Justin se întoarce într-o seară de la muncă. Se așteaptă ca Angela să îl întâmpine cu deja obișnuita îmbrățișare și sărutare. O caută mai întâi în sufragerie, apoi în bucătărie, în curtea casei și în cele din urmă în dormitor, unde o găsește în sfârșit.

Se pare că ea se pregătește să iasă în oraș. În încăpere răsună o melodie romantică, împletită cu mireasma de acum familiară a parfumului ei. Spre mirarea lui Justin, e aranjată și tocmai îmbracă o rochie frumoasă, pe care a mai purtat-o când a dus-o la restaurantul ei preferat.

E cu spatele la el, așa că nu și-a văzut încă soțul intrând în cameră. Pe Justin îl cuprinde spaima: O, nu! Am planifcat să luăm cina în oraș și eu am uitat? Ar fi trebuit să trec pe la o florărie să îi cumpăr un buchet de trandafri!
Justin pune capăt liniștii salutând-o vesel, dar neliniștit:
– Bună, iubito!
Tresărind, ea îi răspunde fericită:
– O, bună, iubitule.
El începe cu o mărturisire:
– Cred că am uitat ceva. Aveam planuri pentru seara asta?
Ea îi răspunde îndată:
– Nu, iubitule.

Puțin confuz și analizând în grabă situația, el trage concluzia că ea vrea să îi facă lui o surpriză: „Trebuie că s-a gândit la o seară specială petrecută acasă sau la o  surpriză în oraș.” Între timp, ea a terminat cu îmbrăcatul și e aproape gata pentru seara care le stă în față. El îi face un compliment:
– Arăți nemaipomenit astă-seară!
– Mulțumesc, dragul meu, îi răspunde ea.
Justin, care nu reușește încă să se lămurească despre ce este vorba, o
întreabă:
– Vrei să mă îmbrac și eu mai elegant?
Puțin mirată la rândul ei, Angela, răspunde:
– Poți, dacă vrei.
Încercând încă să priceapă ce se întâmplă, Justin continuă:
– Ei bine, trebuie să arăt și eu la fel de bine ca tine. Nu vreau să fu
îmbrăcat cu hainele de la muncă atunci când tu ești îmbrăcată elegant.
Remarcând în sfârșit ciudățenia conversației, Angela spune:
– O, scumpule, în seara asta ies în oraș.
– Știu; de aceea m-am oferit să mă îmbrac altfel.
Justin e acum confuz de-a binelea. Încercând să lămurească situația,
Angela spune:
– Nu, iubitule; ies în oraș cu Tony. Luăm masa împreună, mergem la un
flm și ne cazăm la Hotelul Fairmont. Mă întorc spre dimineață.
– Cine e Tony?! sare ca ars Justin.
– E iubitul meu din liceu, răspunde ea liniștit.
– Pofim? Nu poți ieși în oraș cu el!
– De ce nu?
– Fiindcă suntem căsătoriți; suntem dedicați unul altuia. Nu mergem la
întâlniri amoroase cu alți oameni!
– Doar nu vorbești serios! vine replica ei. Sunt o mulțime de tipi cu care
sunt încă apropiată. Crezi că am de gând să renunț la relațiile cu ei doar
pentru că suntem căsătoriți?
– Da, asta fac oamenii căsătoriți! Ei se dăruiesc pe deplin și exclusiv
celui cu care sunt căsătoriți, răspunde Justin, din glasul căruia răzbate
durerea și mânia.
– Stai puțin, iubitule, îi zice Angela, încercând să lămurească și să liniștească apele tulburate cu ocazia primei lor neînțelegeri majore. Tu ești preferatul meu. Cu tine îmi petrec cea mai mare parte a timpului. Pe tine te iubesc mai mult decât pe oricare dintre vechii mei iubiți. Dar nu te poțiaștepta să nu mă mai întâlnesc cu niciunul dintre ei. Am fost apropiată ani de zile de unii dintre ei, încă îi iubesc și vreau să mă bucur de timpul petrecut cu ei. Ce e greșit în asta? 
Vă puteți închipui, probabil, că discuția nu s-a încheiat prea plăcut.

Comparația

Știu că povestea aceasta pare absurdă, dar, dacă ar fi să venim în sprijinul argumentelor Angelei, nu este adevărat că Justin e preferatul ei? Nu îl iubește pe el mai mult decât pe toți ceilalți foști iubiți ai ei? Nu e plină de pasiune față de relația cu el? Nu își petrece majoritatea timpului cu el? Nu e ea o soție grozavă în atât de multe privințe?

Gândiți-vă numai: Justin și-ar fi putut lua o soție șleampătă, una căreia să nu îi pese de casă și care să nu aibă habar să gătească, o femeie căreia să îi lipsească motivația și care să nu contribuie în niciun fel la împlinirea vieții lor de cuplu. Se aștepta el ca Angela să fie desăvârșită în toate privințele? Justin nu avea de făcut nimic altceva decât să o împartă din când în când cu alți câțiva bărbați. El se putea bucura de soția lui nouăzeci la sută din timp. De ce era atunci atât de supărat?

Desigur, pentru cei mai mulți oameni întrebările acestea sunt ridicole.

Se pare că Angela nu a cunoscut niciodată care sunt elementele esențiale ale  căsătoriei. Nu i s-a spus că aceasta presupune un legământ prin care un bărbat și o femeie se angajează să se consacre exclusiv unul celuilalt. Ea a intrat în căsnicie cu niște așteptări, iar Justin cu altele. Perspectiva ei i se părea Angelei amuzantă, benefcă și practică. Urma să aibă o viață minunată acasă și să se bucure în același timp de benefciile altor relații. Însă o asemenea perspectivă încalcă legământul sfntei căsătorii.

Haideți să amplifcăm adevărul acesta într-un mod simplu. Când o femeie îmbracă rochia albă de mireasă și pășește spre altar, ea transmite un mesaj foarte important: își ia rămas bun de la orice relație intimă cu orice alt bărbat de pe fața pământului. Ea pune capăt tuturor relațiilor trecute cu foștii ei prieteni, declarând totodată că nu va mai avea alte relații amoroase cu bărbați de acum înainte. Iar bărbatul care o așteaptă la altar declară la rândul lui același lucru.

Haideți acum să personalizăm povestea. Cum ați reacționa dacă ați ajunge într-o situație similară cu cea întâmpinată de Justin? Sau cum ar fi dacă persoana cu care plănuiți să vă căsătoriți v-ar spune dinainte, din perioada de logodnă, că s-ar purta aidoma Angelei odată ce își va uni destinul cu al vostru? Ați mai face pasul căsătoriei?

Nu prea cred. Ați zice răspicat: „În niciun caz!”

De ce ați reacționa cu atâta convingere? Răspunsul este simplu: nu ați vrea să intrați într-o relație de legământ înțelegând-o în mod diferit. Nu v-ați consacra  întreaga viață acestei relații câtă vreme celălalt nu este pe deplin consacrat.

Așadar, nu v-ați căsători niciodată cu cineva în aceste condiții, nici nu ați trece cu vederea această purtare inacceptabilă odată ce ați fi căsătoriți. Haideți să fm sinceri acum și să ne întrebăm: „Chiar putem crede că Isus Se întoarce după o mireasă care se poartă ca Angela?” Opriți-vă câteva momente și gândiți-vă la această întrebare. Relația noastră cu El este comparată cu cea dintre un soț și o soție. Pavel spune:

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa și cei doi vor fi un singur trup.” Taina aceasta este mare (vorbesc despre Cristos și despre Biserică) [dar ea este o ilustrație a felului în care Cristos și Biserica sunt una]. (Efeseni 5:31-32)

Încă de la început, Dumnezeu a instituit legământul căsătoriei pentru a ilustra relația noastră cu El. Isus este înfățișat în Noul Testament ca Mire, iar Biserica este prezentată ca mireasa lui Cristos. Cum se face că noi nu doar justifcăm, ci uneori chiar încurajăm un comportament asemănător cu al Angelei în relația cu Mirele nostru? Apostolul Iacov abordează foarte clar subiectul acesta. El se adresează în versetele următoare doar celor care se declară creștini:

Motivațiile voastre sunt cu totul greșite: voi vreți doar ceea ce vă face vouă plăcere. Preacurvari ce sunteți! Nu înțelegeți că prietenia cu lumea vă face vrăjmași cu Dumnezeu? Mai spun o dată: dacă vreți să fiți prieteni cu lumea, vă faceți vrăjmași cu Dumnezeu. Credeți că Scripturile sunt lipsite de însemnătate? Ele spun că Dumnezeu vrea cu ardoare ca duhul pe care l-a pus în noi să Îi fie credincios. Apropiați-vă de Dumnezeu și Dumnezeu Se va apropia de voi. Spălați-vă mâinile, păcătoșilor; curățați-vă inima, căci loialitatea voastră este împărțită între Dumnezeu și lume. Plângeți pentru ce ați făcut! Umpleți-vă de tristețe și mâhnire adâncă! (Iacov 4:3-5, 8-9, NLT)

Cuvintele acestea sunt foarte apăsate. De fapt, într-o vreme în care lipsa  credincioșiei în relații este ceva comun, ele par aproape prea drastice, ba chiar exagerate. În tinerețe aveam obiceiul de a face declarații exagerate. Vorbeam despre consecințe extreme, ba chiar și despre sentimente de afecțiune care nu erau realiste. Urmarea neplăcută a fost aceea că membrii familiei mele și prietenii au încetat să mă mai ia în serios.

Cred că toți ne-am făcut vinovați de conduita aceasta la un nivel sau altul. Părinții tineri îi spun adesea copilului lor: „Dacă mai faci asta o dată, vei fi pedepsit.” Poate amenințarea are efect prima sau a doua oară, dar în cele din urmă copilul o va  provoca iarăși și va descoperi că pedeapsa promisă nu e pusă în practică. Din clipa aceea, copilul încetează să mai ia în serios cuvintele părintelui. Aceeași reacție e întâlnită în școli, în mediul de afaceri, în administrație, presă, între prieteni și membrii familiei. Mult prea adesea tratăm cu ușurință avertismentele menite să ne protejeze.

În mod tragic, aceeași mentalitate se transferă și în domeniul atenției acordate avertismentelor Scripturii. Trebuie să ne amintim că Dumnezeu vorbește foarte serios, nu în glumă. E important să ținem minte că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu (vezi 2 Timotei 3:16). De aceea, când citim cuvintele lui Iacov, Cel care ne vorbește este Dumnezeu Însuși.

Dacă luăm seama la cele scrise aici, ne va cuprinde o teamă sănătoasă. Un creștin a cărui loialitate este împărțită între Dumnezeu și lume este un curvar. Cuvântul este unul deloc blând. Sunt multe păcate pe care le poate săvârși un soț împotriva celuilalt, cum ar fi bârfa, minciuna, furtul, strigătele, bădărănia și altele asemenea. Fiecare dintre ele este în detrimentul relației și nu ar trebui privit cu ușurință, însă niciunul nu este la fel de grav ca adulterul. De aceea a rămas Justin atât de șocat și s-a supărat atât de tare pe Angela. A fost trădat în cel mai grav mod cu putință, iar ea nu vedea nimic greșit în infdelitatea ei.

Apostolul Iacov continuă spunând că, atunci când ne facem vinovați de adulter spiritual, devenim vrăjmașii lui Dumnezeu. Situația aceasta este teribil de gravă și noi suntem cei care o provoacă. Dumnezeu nu Își dorește câtuși de puțin să fm dușmanii Lui, findcă ne iubește profund. Dar atunci când iubirea și afecțiunea noastră au ca obiect lucrurile și căile lumii, ne înscriem singuri pe lista dușmanilor lui Dumnezeu.

Putem trece cu ușurință peste cuvintele acestea? Putem pretinde că această afrmație a lui Iacov nu se află în Noul Testament și că o putem ignora? Iacov nu a fost singurul care a scris pe această temă. Vom descoperi că și Pavel, care, dintre toți autorii Noului Testament a avut parte de cea mai mare revelație a harului divin, a scris în aceeași direcție, după cum a făcut și apostolul iubirii, Ioan. Petru și Iuda au procedat la fel. Dar, cel mai important, Isus spune aceleași lucruri bisericilor din Asia după învierea Sa.

În capitolele următoare vom analiza în detaliu modul în care adulterul spiritual ne face vrăjmași cu Dumnezeu. Vom descoperi că atitudinea și purtarea aceasta reprezintă într-adevăr kryptonita despre care vorbeam.

A C Ț I O N A Ț I

Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Cei mai mulți dintre noi cunosc de multă vreme această învățătură a Scripturii; cu toate acestea, numeroși creștini nu stau să o analizeze în profunzime sau înclină să creadă că ea ține doar de Vechiul Testament. Nimic nu poate f mai departe de adevăr. De fapt, jertfa lui Isus ne arată că dragostea Lui este iubirea celui mai credincios mire.

Putem înțelege, așadar, că e de dorit ca Dumnezeu să fe gelos, nu nepăsător în dragostea Lui față de noi și că ar trebui să Îi cerem harul de a-L iubi cu aceeași ardoare și cu consacrare. Numai în felul acesta devine posibilă intimitatea.

Cercetați-vă astăzi inima. Este exclusivă dragostea voastră pentru Isus? Cereți Duhului Sfânt să vă arate orice altă iubire din viața voastră care amenință să devină una adulteră în raport cu Dumnezeu. Dacă El vă descoperă ceva, faceți schimbările necesare. Gândiți-vă astăzi din nou la relația voastră exclusivă cu Dumnezeu și consacrați-vă încă o dată Lui, ca și cum v-ați înnoi jurămintele de căsătorie față de El.

………………………………….

JOHN BEVERE
Anihilarea kryptonitei: zdrobeşte ceea ce îţi slăbeşte puterea /
John Bevere. – Medgidia: Succeed Publishing, 2019

Editor: Vasilică Croitor
Traducător: Veronica Oniga
Grafca: Beniamin Croitor

***

Notă

Autorul, în introducere, explică termenul kryptonită pe care l-a împrumutat din povestea lui Superman, care rămânea fără putere când intra în contact cu faimoasa substanță numită kryptonit.

Există o „kryptonită” care neutralizează puterea dată nouă de Dumnezeu și caracterul nostru de creștini? În ce constă pericolul acesta? Cum îl recunoaștem? Cum ne afectează la nivel individual și colectiv? În ce fel pune piedici efcienței noastre și abilității de a-i câștiga pe cei pierduți? Ce pierdem când ajungem sub influența lui? De ce se camuflează acest pericol cu atâta ușurință? Acestea sunt câteva dintre întrebările abordate în carte.  (John Bevere)

2 thoughts on “LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (Anihilarea kryptonitei)

  1. Pingback: Avem cele mai multe “Marii” din Europa… – Blog Creștin Ardelean Viorel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.