Învățătura clară și biblică despre Botezul cu Duhul Sfânt

Imperativul trăirii și umblării cu Duhul Sfânt

Cunoscând ebraica și greacă, dar și faptul că din adolescență a experimentat  botezul cu Duhul Sfânt, confirmat prin fapte și întâmplări petrecute în mijlocul fraților de credință, pastorul Emil Meștereagă are harul de-a ne înfățișa pe înțelesul tuturor simplitatea experienței botezului cu Duhul Sfânt, îndepărtând fabulațiile din practica bisericii penticostale.

Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. (Matei 3:11)

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.  Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. (Ioan 14:18-19)

La temelia expunerii (pe lângă aceste două versete) menționăm faptul că Botezul cu Duhul Sfânt este începutul și temelia trăirii și umblării noastre cu Duhul 

Din nefericire a devenit pentru mulți ca apogeu al vieții spirituale dacă are botezul cu Duhul Sfânt: de-acuma nu mai aștept decât … răpirea, ca să pot fi cu Domnul!  Și aceasta nu este adevărat. De fapt, botezul Duhului Sfânt este începutul trăirii și umblării cu Duhul. Așa că, atunci când stăm în fața acestei experiențe ar trebui să știm că suntem gata să începem un drum, o viață de trăire și umblare cu Duhul. Poate că ăsta este și motivul ezitării multora pentru căutarea experienței botezului cu Duhul Sfânt. Vom vedea dacă nu cumva tocmai ăsta este motivul că experiența botezului nu poate fi trăită fără o angajare a creștinului care trece prin ea, la ascultarea și împlinirea voii lui Dumnezeu.

Vreau să încep cu ceea ce a fost nesocotit în teologia penticostală și în învățătura noastră și nu aș vrea ca cineva să elimine ceea ce a știut: nu trebuie să eliminați, ci să puneți alături de aceasta învățătura Scripturii care a fost nesocotită. Cred că asta s-a întâmplat. Faptul că ne-am limitat la niște învățături pe care le-am primit, fără să le punem în ansamblul Scripturii și fără să completăm aceasta cu tot ceea ce Biblia ne spune despre botezul Duhului Sfânt și despre trăirea și umblarea noastră cu Duhul.

Mă bucur să putem vorbi despre aceasta. Am avut deseori experiența că atunci când am fost în vreun loc și am vorbit despre aceasta, cei ce m-au invitat să aibă un fel de emoții, pentru mine, că o să vedem ce o să-ți facă frații, care nu sunt de acord cu ceea ce spui! Nu cred că se întâmplă asta întrucât oamenii sunt iubitori de Scriptură și când n-am știut ceva, găsim în Scriptură și ne bucurăm.

Când vorbesc despre aceste învățături care au fost nesocotite, nu o fac ca să-i critic pe cei care au cunoscut parțial și care n-au mers mai departe. Nu. Ci ca să ne zidim împreună și să punem unul lângă celălalt învățătura și Cuvântul pe care-L avem, astfel încât să putem ajunge la înțelegerea a ceea ce înseamnă binecuvântarea trăirii și umblarea prin Duhul.

Aș vrea să încep cu înțelegerea  clară a naturii botezului cu Duhul Sfânt.
De ce-i important acest demers? Pentru că de la înțelegerea naturii botezului cu Duhul Sfânt decurg toate celelalte învățături. Și aș vrea să accentuez când vorbesc despre natura botezului cu Duhul Sfânt, că atunci când vorbim de Duhul, vorbim despre Dumnezeu, Persoană a trinității lui Dumnezeu.

Duhul este o Persoană divină și dacă noi păstrăm această realitate divină, această învățătură fundamentală a teologiei creștine, atunci experiența botezului cu Duhul Sfânt nu ne permite să mergem cu gândul la ceva “material”. Teama mea este că pentru mulți, pricina acestui abandon, sau de a pune alături de învățătura despre lucrarea Duhului Sfânt, e că au început să perceapă  Duhul ca pe un “mediu”, când e vorba de botez, c-ar fi vorba de-o scufundare în Duhul. Nu, nu. Duhul este și rămâne o Persoană, o persoană divină.

Astfel că, atunci când vorbim despre natura botezului cu Duhul Sfânt, vorbim despre o relație apropiată cu Persoana Duhului Sfânt. [cuvântul botez indică un inceput, trecut printr-o experientă.]

În Evanghelia lui Ioan, cap. 14, Domnul Isus descrie cum va avea loc venirea Duhului. Și El spune așa: Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;  şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. (Ioan 14:16-17)

Învățătura aceasta pe care o dă Domnul ucenicilor este în contextul în care ei s-au tulburat la vestea că El va pleca. Așa începe capitolul 14:

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. – Eu mă duc și Mă voi întoarce  – Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce…” (Ioan 14: 1;3)

Tulburarea ucenicilor a fost generată de faptul că ei au spus: Doamne, dacă Tu pleci, după tot ce am avut împreună cu Tine, și tot ce s-a întâmplat cu noi că Te-am urmat, e vai de noi.” Au început să gândească: prezența lui Isus a fost și protecție pentru noi, am văzut aceasta de mai multe ori, când El a potolit furtuna…, am înțeles că lângă El suntem scutiți și nimeni și nimic nu poate să ne stea împotrivă. Și acum El spune … Eu voi pleca! Înțelegem de ce s-au tulburat ei, ucenicii.
În felul în care-i liniștește, Domnul le spune mai întâi: Mă voi întoarce, apoi le spune, probabil ei au gândit: Bine, bine, Te vei întoarce, dar până Te întorci Tu, cu noi ce va fi. Cam asta e logica discursului lui Isus în acest pasaj.

Domnul le spune: Nu veți rămâne orfani. La plecarea Mea, Eu vă voi trimite un alt Mângâietor – Altul ca Mine, însemnând, așa cum am fost Eu pentru voi. Prezența Mea v-a adus siguranță, v-a adus încredere, va veni un alt Mângâietor (Avocat). Va veni un altul ca Mine care vă va acorda aceeași asistență și care vă va transmite aceeași încredere. Asta le transmite Domnul, va veni un altul ca Mine.

Numai că Isus a știut că ei s-au liniștit prea tare. De ce? În gândul lor au crezut că va veni unul în trup ca și Isus, asta a fost ceea ce în mintea lor s-a întâmplat. N-au avut capacitatea să înțeleagă care este “capacitatea” și natura Duhului și de aceea Mântuitorul continuă să-i avetrizeze de cum va fi, când Duhul va veni la ei.

Și a spus (despre Duh, despre Mângâietor), mai întâi: pe El lumea nu-L vede, că nu-L cunoaște, de aceea nu-L va primi lumea, că nu-L vede. Ce a-nsemnat aceasta? El nu va fi într-un trup vizibil așa cum am fost Eu. Când Isus ajungea într-un loc, toți cei în a căror arie vizuală se afla, știau: A venit Isus. Se duceau să-L vadă, să-L asculte. Citim frecvent că oamenii ieșeau să-L vadă și să-i asculte cuvintele. Și Domnul le spune acuma: când va veni Duhul adevărului, El nu va fi văzut de oameni, cum Eu am fost văzut de oameni, natura Duhului va fi diferită. Nu poate fi văzut. Dar continuă să le spună: voi, la care va veni, voi îl veți cunoaște. Veți ști că este acolo.

Cu alte cuvinte, când Domnul le vorbește de venirea Duhului le atrage atenția: Nu va fi în trup, lumea nu va realiza că El este prezent, dar voi îl veți cunoaște.
Când eram copil, deseori aveam nostalgii de genul: daca aș fi fost contemporan cu Isus, în secolul I, și mă gândeam și căutam să-mi imaginez ce i-aș fi spus lui Isus, ce i-aș fi cerut, ce întrebări i-aș fi pus. Când am crescut mai mare mi-am dat seama că nu era suficient să fiu contemporan cu Isus, de-a trăi în aceeași perioadă. Ca să am ocazia să vorbesc cu El și să-i pun întrebări trebuia să fi ajuns/locuit în Israel. Și mi-am dat seama că este mai mare avantaj în venirea Duhului decât să fiu în prezența lui Isus.

Atunci, când a fost Isus în trup, a fost limitat în relațiile cu oamenii. De aceea a luat la El pe cei 12 ucenicii pe care să-i învețe și pe care apoi să-i ducă mai departe mesajul Evangheliei Lui, pentru că El a fost limitat în trupul Său. Când va veni Duhul, acesta nu va mai fi limitat, pentru că El vine într-o altă natură, nu într-o natură umană, iar în natura divină, El nu va mai fi limitat.

Mi-am dat seama, apoi, că eu, că toți suntem binecuvântați. Că dacă am fi fost contemporani cu Isus, cu perioada când El a trăit în trup, ar fi trebuit să fim și în Israel ca să-L putem întâlni. Dar când vine Duhul, El se întâlnește cu noi și El este Dumnezeu. Oriunde am fi, putem sta de vorbă cu El. Oriunde ai fi, El vine la tine, și tu îl întâlnești.

De aceea, când vorbim de botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să păstrăm în mintea noastră această realitate, Duhul Sfânt este Dumnezeu, este o Persoană. De aceea, când vom primi botezul cu Duhul Sfânt trebuie să fie ceva în relația cu Persoana aceasta. Să fie o experiență care descrie relația cu Persoana aceasta, o persoană nevăzută, dar reală a Duhului. Nevăzută, dar reală. Dar există una care ne aduce mare binecuvântare în relația cu Dumnezeu, despre care a spus Isus în întâlnirea cu Toma.    “-Toma, fiindcă M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cine nu M-a văzut și a crezut.”

Credința e ceea ce face posibilă percepția prezenței lui Dumnezeu pentru tine, pentru noi. Este o mare binecuvântare, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Asta este credința. Și ea poate fi alăturată simțurilor noastre atunci când este vorba de relația noastră cu Dumnezeu. Este o prezență nevăzută, dar reală, a Duhului Sfânt. El este cu voi, voi veți ști că este acolo.

O relație cu Duhul Sfânt, în care credinciosul întreabă, ascultă, cere ajutorul, se supune, o relație în care tu comunici. Eu am numit foarte des o relație cu Duhul ca relația aceea în care vorbești cu El fără să ai sentimentul că vorbești singur, asta e ceea ce dă certitudine relației tale cu Duhul. Să vorbești cu El, să-i pui întrebări fără să ai sentimentul că vorbești singur, fără să-ți treacă prin cap: “Wow, poate mă vede cineva și crede că sunt dus cu pluta… că vorbesc singur!” N-ai nici un fel de îndoială că El este acolo, că-ți ascultă cuvintele și aștepți răspunsul prezenței Lui fără nici un fel de ezitare. Că El poate să-mi răspundă dacă vrea s-o facă. Dacă cineva poate să răspundă întrebărilor tale, Acela e Duhul. Aceasta este natura botezului cu Duhul Sfânt. Înseamnă venirea noastră în relație cu Duhul Sfânt; înseamnă întâlnirea aceea cu Duhul.

Cred că greșeala care ne-a îndepărtat de această realitate, de această natură, a fost definirea greșită a botezului cu Duhului Sfânt; definirea de la etimologie. Adică, noi am spus: botez vine de la baptizo (care înseamnă scufundat), așa că experiența botezului cu Duhul Sfânt trebuie să fie scufundare în ceva, în Duhul, să te scufunzi în Duhul. Cum este posibil asta? Căci Duhul este o persoană.

Acești termeni descriu acea relație supranaturală, dar nu este vorba în sens literal, mot a mot, scufundare. Cel ce a introdus termenul acesta pentru prima dată, Ioan Botezătorul, l-a folosit în conjunctura în care el făcea asta: boteza. Scrie că Ioan a început să boteze la râul Iordan. Și oamenii veneau ca să fie botezați. Botezeul lui însemna începutul unei vieți de pocăință, de întoarcere la trăire în ascultare de Lege. Asta însemna pocăință la acel moment. Cei ce veneau să fie botezați, trebuiau să recunoască că au trăit neimplinind legea, călcând legea, dar de astăzi ne hotărâm că începem o viață de ascultare de lege. Cam asta era semnificația pocăinței lor.

De aceea, atunci când au ieșit la Ioan unii, ca să fie botezați fără această intenție de începere a unei vieți în ascultare, el le-a zis: Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?  Voi nu vă calificați pentru acest botez al pocăinței dacă nu dați semnificația cuvenită acestui botez și nu recunoașteți nevoia voastră de pocăință.
În conjunctura aceasta, Ioan a spus: Eu vă botez pentru începutul unei vieți de pocăință, iar Cel ce vine după mine va aduce începutul unei vieți de trăire cu Duhul; va face posibil pentru voi începutul unei umblări cu Duhul lui Dumnezeu; cu prezența lui Dumnezeu, prin Duhul. Botezul are sensul acesta, de început.

Și în limbajul nostru există această conotație al cuvântului botez. Eu am fost în Armată și am fost botezat. Nimeni nu m-a scufundat în apă și nici nu m-a stropit măcar, ci am făcut o conducere (deplasare) cu valiza pe sub pat. Așa socoteau ei că am primit botezul ca soldat în termen; că am fost inițiat în ale Armatei; în sfârșit ai început să știi ceva concret, ca experiență, despre Armată – au zis ei.

Cu alte cuvinte, când vorbim despre botezul cu Duhul Sfânt, putem defini aceasta ca experiența cu Duhul Sfânt. Prima întâlnire cu Duhul a credinciosului care a fost născut din nou, în urma căreia decide să împlinească lucrarea Domnului trăind și umblând cu Duhul.

Este o întâlnire supranaturală cu Duhul Sfânt, în urma căreia credinciosul ia hotărârea să umble nedespărțit de El.

Aceasta înseamnă botez cu Duhul Sfânt: însseamnă începutul unei trăiri și umblări cu Duhul. Înseamnă momentul acela în care ai luat hotărârea, după ce ai avut deja parte de întâlnirea cu El. Această întâlnire cu El înseamnă o revelație de care îți face parte Dumnezeu.

Foarte mult, însă, a fost insistența noastră pe ce face Dumnezeu, cum are loc acea revelație, acea manifestare a Duhului. Și foarte puțin am fost învățați ce trebuie să facem noi când Duhul vine la noi.

Ați auzit vreo învățătură cu ce trebuie să fac eu atunci când am parte de întâlnirea cu Duhul? Știți care este consecința? Consecința neînțelegerii acestei responsabilități a noastre, a făcut ca mulți oameni să aibe parte de experiențe supranaturale cu Duhul și să nu fie botezați cu Duhul. Adică: în viața lor nu a existat un început de trăire și umblare cu Duhul. A fost o experiență pe care au trăit-o, s-au bucurat de ea, și și-au văzut de treabă, de drumul lor.

Botez cu Duhul Sfânt înseamnă să faci tu ceva. În experiența pe care Ioan o are la botez, observați că trebuiau să fie două lucruri. Ioan era cel care-i scufunda în apă, îi boteza, fiind numit Ioan Botezătorul – până atunci erau spălările rituale, pe care ți le făceai personal. Dar, pe lângă Ioan care oficia botezul, omul trebuia să ia niște hotărâri, să decidă să trăiască o viață de pocăință. Tocmai aceasta e asocierea pe care noi trebuie s-o facem între aceste două botezuri.

Duhul Sfânt ne este revelat, vine la noi, și știm că este acolo prezența Dumnezeului Nevăzut – Duhul – și noi ar trebui să facem ceva. Ca la acea întâlnire să-i spunem că de astăzi decidem, ne angajăm, că vom fi nedespărțiți, de astăzi vom trăi împreună. […]

S-a transcris până la minutul 21:00

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.