Vă place sau nu, am înșurubat conceptul de „sexo-marxism” în conștiința publică. El agasează și a prins, fiindcă descrie adecvat transformarea luptei de clasă în revoluție permanentă a „eliberării sexuale”. Steagurile curcubeu au înlocuit steagul roșu, dar poliția gândirii, vânătoarea de reacționari, subversiunea ordinii și moralității „burgheze”, lupta pentru desființarea familiei „burgheze”, reeducarea, începând de la grădiniță și culminând la universitate, agitația ideologică permanentă sunt marxism pur.
În acest articol, documentez istoria întâlnirii lui Marx cu Freud, a luptei de clasă cu fantasmele sexuale. Rezultatul, la fel de coroziv pentru societate, este sexo-marxismul.
O spun din nou: lupta care se duce nu este pentru presupuse drepturi ale unor minorități sexuale presupus discriminate, ci pentru discriminarea reală a creștinilor, pentru eliminarea lor din centrul onorabilității și normativității civilizației euro-atlantice și împingerea în marginea nefrecventabilă. La fel au procedat și marxiștii cei vechi în Rusia lui 1917 sau în Europa de Est a anilor 1945-48.
PS: Facebook m-a blocat din nou după ce am publicat acest articol pe pagina personală.
Adrian Papahagi
PRELUAT DIN Facebook
