Frecvența săptămânală a Cinei Domnului

by Andrei Croitoru

Încep cu presupoziția că orice credincios bine intenționat, care este obișnuit să citească Biblia printr-o grilă hermeneutică corectă în fundamentele ei, va ajunge la concluzia că Cina Domnului era celebrată frecvent în adunarea primară. Dacă așa stau lucrurile singura întrebare care trebuie să primească un răspuns este: cât de des?

În general în țara noastră adunările au trei servicii pe săptămână. Dacă calculele mele sunt bune atunci înseamnă că avem cel puțin 156 de întâlniri (excluzând cele de Paște și Nașterea Domnului, pentru adunările care au mai multe servicii în perioadele acestea). Din 156 de întâlniri doar în 12 se ia Cina Domnului – adică o dată pe lună, ceea ce este extrem de rar. Mie mi-este greu să văd cum cineva poate argumenta că aceasta este practica biblică.

…………………………………………………………………

RECLAMĂ: NU RATAȚI OCAZIA: VOTAȚI poziția 16:

Peter Costea – Parlamentul European – La câțiva pași de biruință

…………………………………………………………………….

Perspectiva mea

Din tot ce am citit în istorie și în Scriptură înțeleg că idealul nu este cina anuală, cina lunară, ci frecvența săptămânală. Aceasta este poziția pe care o voi argumenta și de care sunt ferm convins. Nu am adoptat această poziție datorită rădăcinilor familiale, eclesiale și teologice din „mișcarea fraților” (de care oricum nu mă feresc), ci din observații făcute asupra Scripturii și istoriei bisericii.

Personalități marcante

John Calvin a adus câteva idei biblice revoluționare pentru vremea sa în atenția oamenilor și a consiliului orașul din Geneva. Datorită modului în care era guvernat orașul nu a putut să implenteze toate detaliile, deși el era păstorul principial în Geneva și predica în catedrala St. Pierre.

Calvin a considerat că Cina Domnului trebuie celebrată săptămânal. Până la sfârșitul vieții sale a fost refuzat și nu i s-a permis să introducă această schimbare. Tot el a învățat că Cina Domnului nu poate fi celebrată de cei care trăiesc în păcate publice de care nu se pocăiesc și astfel se află sub disciplina adunării .

Calvin scria împotriva lui Heshusius (citând din ÎRC) astfel:

Astfel a fost practica adunării apostolice încât Luca ne spune în Faptele Apostolilor cum credincioșii stăruiau în învățătură, în părtășie, în frângerea pâinii (Fapte 2:24). Lucrurile trebuiau să fie rânduite așa încât să nu existe vreo întâlnire a adunării din care să lipsească cuvântul, rugăciunea și părtășia la Cină”.

Tot el spunea:

Din nou, „Practica ar trebui să fie foarte diferită. Masa Domnului ar trebui să se răspândească în adunarea sfântă cel puțin o dată pe săptămână. Nimeni nu ar trebui să fie forțat, dar toți ar trebui să fie îndemnați și stimulați: amorțeala celor care îi ține departe ar trebui, de asemenea, să fie reproșată.Învățătura Religiei Creștine, 604, 606 (ediția din limba română)

Sute de ani după moartea reformatorului mișcarea Fraților a pus accent, din nou, pe celebrarea săptămânală a Cinei Domnului. În mișcarea baptistă nu este la fel, ci avem mai multe variante în ce privește frecvența celebrării Cinei. Unii celebrează Cina o dată pe an, precum era celebrat Paștele, alții de patru ori pe an după modelul reformat iar alții o dată pe lună.

Cunoscutul evanghelist și predicator baptist C. H. Spurgeon a insistat asupra faptului că modelul Noului Testament este ca Cina Domnului să fie celebrată săptămânal iar el a făcut tot ce a ținut de el ca să ia parte la ea în fiecare duminică.

„La fel, cu Cina Domnului. Mărturia mea este și cred că vorbesc conform convingerii multora din poporul lui Dumnezeu prezent acum, că venirea la masa Domnului, săptămânal, așa cum fac unii dintre noi, nu vedem că frângerea pâinii și-a pierdut semnificația ei – ea este mereu proaspătă pentru noi. Am remarcat adesea în seara zilei Domnului, oricare ar fi fost subiectul, fie că Sinai a tunat deasupra capului nostru, sau  notele pline ale Calvarului ne-au străpuns inimile, întotdeauna pare potrivită venirea la frângerea pâinii. Rușine pentru adunarea creștină care ar lăsa-o la o dată pe lună și astfel marchează prima zi a săptămânii, privând-o de gloria ei în strângerea împreună pentru părtășie și frângerea pâinii și arătând moartea lui Cristos până va veni El. Cei care ajung să cunoască dulceața fiecărei zile a Domnului sărbătorind Cina Lui, nu vor fi mulțumiți, sunt sigur, să o pună deoparte pentru o frecvență scăzută. Iubiților, când Duhul Sfânt este cu noi, rânduielile sunt fântâni pentru creștini, fantani de mângâiere bogată și de comuniune strânsă.“

The Lord’s Supper, Ch. 13 by Ray Van Neste

Documente istorice timpurii 

Didahia Apostolilor, unul dintre cele mai vechi documente creștine, conține un paragraf care lasă de înțeles că Cina Domnului se celebra duminica, în fiecare duminică. Cartea este de dimensiuni mici așa că vă recomand să o citiți în întregime. Există lucruri foarte folositoare în ea.

„când vă adunați în duminica Domnului, frângeți pâinea și mulțumiți, după ce mai întâi v-ați mărturisit păcatele voastre, ca jertfa voastră să fie curată” (14:1).

Un citat cu totul remarcabil în Apologia I a lui Iustim Martirul, un document scris prin a doua jumătate a secolului 2, considerat și cel mai precis document despre slujbele creștine, ne oferă câteva detalii impresionante printre care și frecvența săptămânală a Cinei Domnului:

Iar în ziua de duminică, toţi cei ce locuiesc la oraş sau la ţară se adună împreună într-un loc şi citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor, atât cât îngăduie timpul. Iar după ce a terminat cel care citeşte, conducătorul dă instrucţiuni verbal şi îndeamnă la imitarea acestor lucruri bune. Apoi ne ridicăm cu toţii şi ne rugăm şi, aşa cum am spus înainte, când se încheie rugăciunea, se aduc pâinea şi vinul, iar conducătorul aduce rugăciuni şi mulţumiri într-un mod asemănător, după puterea lui, iar oamenii consimt, spunând: „Amin”. Pâinea şi vinul se împart tuturor şi are loc împărtăşirea din elementele cu privire la care s-a mulţumit, iar celor absenţi le sunt trimise de către diaconi.

Afirmații textuale

Nu trebuie să fim naivi și să ne așteptăm ca Biblia să ne reveleze voia lui Dumnezeu în felul în care dorim noi sau într-o manieră legalistă. Așteptările irealiste vor duce la dezamăgiri. Dumnezeu a ales atât conținutul revelației cât și modalitățile literare în care a fost prezentată. Este adevărat că nicăieri Scriptura nu spune „luați Cina Domnului o dată pe săptămână” dar nici nu este necesar să găsim o asemenea formulare pentru că eu cred că detaliile din Scriptură ne duc spre această concluzie.

Nu cred că voi putea aduce argumente pentru frecvența săptămânală a Cine Domnului, care n-au mai fost aduse niciodată pentru că avem aceeași Scriptură.

1. Probabil textul de bază folosit pentru poziția frecvenței săptămânale este Faptele apostolilor 2:42 „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.”

Probabil că acest pasaj descrie cel mai bine conținutul slujbelor adunării din Noul Testament. Trebuiau să fie obligatoriu aceste elemente: predicare, părtășie, cina Domnului  și rugăciune.

Textul spune că ei stăruiau în aceste practici pentru că ele erau frecvente. Evident, frecvența presupune faptul că fiecare adunare are cel puțin o întâlnire principală în ziua învierii Domnului, conform practicii apostolice.

2. Un alt text foarte important este Faptele apostolilor 20:7 „În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.” Aici Luca spune precis că scopul întâlnirii duminica era să frângă pâinea. Aflăm că ea se făcea împreună cu predicarea Cuvântului.

Mi se pare forțat ca cineva să afirme din acest pasaj că era de fapt o duminică specială în care se lua Cina Domnului și nu o duminică obișnuită în care se lua Cina.  De fapt, acest text stă în concordanță cu ceea ce vedem în Fapte 2 și n-avem nici un motiv să credem că altundeva practica era altfel.

3. Când citim descrierea Cinei Domnului în Corint rămânem cu sentimentul că ea era frecventă, adică săptămânal. El folosește expresia „adunați laolaltă” (v.17), „veniți la adunare” (v.18), „vă adunați în același loc” (v.20). referindu-se la întâlnirile lor obișnuite.

Iată ce spune Pavel în 1 Corinteni 11:17 „Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.” Când se adunau ei laoaltă? Săptămânal.

Pavel continuă în același ton când spune  în versetul 18 „Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred.” Erau dezbinările lor o dată pe lună sau de fiecare dată când se adunau? Evident, este vorba despre practica lor obișnuită.

În același ton el continuă în versetul 20 „Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului.” Nu există  nimic în text care să lase de înțeles că era o întâlnire cu totul diferită decât celelalte, una în care se celebra Cina, spre deosebire de altele în care nu se făcea acest lucru.

Argumente teologice

1. Cina Domnului este o mărturie vizibilă a Evangheliei, a morții Domnului Isus. Aceasta este temelia și esența Evangheliei așa că mi se pare absolut necesar ca ea să fie celebrată cufrecvență săptămânală.

2. Cina Domnului este singura rânduială, singurul simbol, singura mărturie vizibilă a adunării care este practicată frecvent de către toți creștinii. Spre deosebire de botez, ea trebuie celebrată constant de credincioși. Ea nu este o rânduială de inițiere, cum este botezul, ci o rânduială de părtășie care trebuie practicată frecvent.

3. Deși am amintit deja acest lucru, voi presa asupra acestui argument, anume că Cina Domnului este una dintre „metodele harului” prin care Dumnezeu lucrează la fel de mult ca prin Cuvânt, rugăciune, părtășie etc. Trebuie practicată cu aceeași frecvență ca celelalte.

4. Cina Domnului este administrarea vizibilă a cheilor adunării prin care se afirmă, de fiecare dată când este practicată, cine este parte din părtășia vizibilă a adunării . Această afirmare trebuie făcută constant pentru ca adunarea să declare public și vizibil care este comunitatea Evangheliei.

5. Cina Domnului aduce asupra sufletului nostru nenumărate binecuvântări spirituale. Sufletul ni se înviorează, îmbărbătează, întărește în harul Domnului Isus când ne aducem aminte prin credință de tot ceea ce El a făcut pentru noi. Jertfa Lui este sursa oricărui pas înainte, oricărei ridicări de jos, oricărui progres spiritual.

6. Cina Domnului ne obligă să ne nu uităm ceea ce a făcut Domnul Isus pentru noi și ne provoacă constant să ne împrospătăm conștiința și credința cu noi fațete ale lucrării deosebit de glorioase a Domnului Isus Hristos. Ea ne ține focalizați pe aspectul central al creștinismului.

7. Toată viața poporului Israel era rânduită în jurul Templului și a jertfelor care se aduceau acolo. Toată Legea ne-a fost îndrumător spre Hristos. Pentru noi nu este prea mult ca săptămânal să facem acest act public, declarativ, simbolic, comemorativ, mărturisitor și vizibil al lucrării Domnului Isus.

8. Cina Domnul afirmă unitatea și temelia acestei unități a adunării Domnului Isus care este jertfa Domnului Isus. Așadar, afirmăm de fiecare dată, prin Cină, realitatea și importanța acestei unități. Cina ar trebui să afecteze în mod profund unitatea practică a adunării.

sursa: https://baptistireformati.wordpress.com/2019/05/24/frecventa-cinei-domnului/

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.