by Paul Dan
“…şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L -a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I -a pus totul sub picioare…” Efeseni 1:19-22
Apogeul umanității a fost atins pe vremea lui Cristos
Secolul 21 este prin excelență tehnologic. Ne place tehnologia dar secolul cel mai important rămâne secolul 1, când Domnul nostru a trăit, a lucrat, a murit și a înviat. Progresul tehnologic de astăzi este legat direct de Învierea Lui. Lumea fără creștinism astăzi ar fi fost ca pe vremea lui Noe, primitivă, plină de răutate și pornită la autoexterminare.
In secolul întâi, s-a atins pleroma așa cum spune Pavel in Galateni 4:4, adică s-au împlinit condițiile ideale pentru venirea Mântuitorului. Atunci s-a pus fundamentul lumii moderne, a artei, a filozofiei, a jurisprudenței și a strategiilor militare. Fărădelegea lumii greco-romane a ajuns la culme și Pavel surprinde acest aspect în mod magistral în Romani 1:18-32. Patruzeci la sută din populatia Italiei era formată din sclavi. Dar nici evreii nu stăteau mai bine. Poporul era înrobit de religia falsă a fariseilor și asuprit de marii preoți care de fapt erau atei. Evreii de rând nu mai trăiau în idolatrie pe faţă, dar erau robii iubirii de bani, adulterului, și abuzarii aproapelui ori de câte ori era posibil.
Dumnezeu l-a învins pe Satana la Învierea Mântuitorului
Dumnezeu putea să-l desfințeze pe Diavol oricând, însă în contextul mânutirii noastre singura posibilitate era moartea la cruce și Învierea Triumfătoare a Domnului Isus. Invierea Domnului este atât de puternicâ încât Diavolul este luat de un înger fără nume și rang, si aruncat în închisoare. Să nu uităm că nici arhanghelul Mihail nu își permitea orice cu Satan (Iuda 1:9).
Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare. El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani. L -a aruncat în Adînc, l -a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3).
Tot în secolul întâi, Dumnezeu a pus fundamentul mântuirii
Pe vremea aceea, asteptarile venirii lui Mesia erau foarte mari. Multe fecioare se gândeau cine va fi cea care va naste pe Mesia. Poporul astepta si el pe Mesia, dar pe unul politic care sa-i scape de romani. Este interesant ca Domnul Isus alege niste oameni simpli care nu aveau preconceptii si mandrii religioase pentru ca El sa-i formeze ca ucenici, dar si ca martori de nezguduit a invierii lui. “Şi le -a zis: ,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.” (Luca 24:46,47)
Dumnezeu a demolat imperiul roman prin proclamrea Învierii lui Cristos
Cartea Faptele Apostolilor incepe direct prin proclamarea înverii Domnului Isus. “După patima Lui, li S’a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” (1:3) Aproapre fiecare capitol vorbeste despre înviere. Sa ne amintim ca in civilizatia greco-romana filozofia platonica impreuna cu alte religii dominau scena, negând invierea trupului deoarece acesta era considerat inferior comparat cu “spiritualitatea” platonică. Apostolii, cât si biserica, predicau pe Cristos Cel Înviat, năruind fundamentul religios al imperiului roman. Coborarea Duhului Sfânt este alt aspect fundamental în demolarea păgânismului din secolul intâi. In capitolul doi ni se spune că Învierea si Înălțarea lui Cristos a determinat coborarea Duhului Sfant (2:32,33).
Dumnezeu a pus baza juridică a judecății umanității după Înviere
Și Epistola Romani afirmă imediat după primele versete Învierea Domnului nostru. “iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru…” (Romani 1:4). Epistola catre Romani este si un document juridic. Pavel, ca si un avocat a lui Dumnezeu, condamnă păgânismul in toată urâțenia sa, dar la fel de ferm infiereaza pretentiile de moralitate ale filozofilor vremii cât si revendicarile elitei religioase ale evreiilor, “pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” (Romani 3:19)
Invierea Domnului este mentionată î epistola către Romani mai mult decât oricare alta epistolă. Astfel, in capitolul 4, îndreptățirea este finalizată prin Înviere. In capitolul 6, Învierea aduce cu ea o viață nouă impreuna cu mentalitatea că suntem morți față de păcat, dar vii față de Dumnezeu. In capitolul 7, Învierea ne separă de lege si ne alătura de Cristos. In capitolul 8, ne garanteaza invierea noastră prin Duhul Sfant. Tot acolo Învierea aduce mijlocirea Domnului Isus si a Duhului Sfant in favoarea noastra. In capitolul 10, cei ce cred în Învierea Domnului Isus sunt mântuiți.
9. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11. după cum zice Scriptura: “Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” (ROMANI, 10: 9-11)
ARMONIA MAGAZINE - USA 
Reblogged this on „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”.