Iată, eu știu

Omul acesta care trece întotdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
2 Împărați 4:9

“Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.
Ioan 6:69

DOMNUL ESTE APROAPE

Datorăm totul Domnului nostru și pe drept trebuie să luăm seama la El și la dorințele Sale. Ce dorește El? Întâi de toate, El dorește compania noastră. Adevărata dragoste nu se poate mulțumi cu mai puțin de atât. Remarcați în versetul de mai sus că omul lui Dumnezeu trecea pe la acea familie totdeauna. În felul acesta lucrează Domnul. El caută un loc în inima și în viața noastră, iar Duhul Sfânt a venit pentru a lua din lucrurile lui Hristos și pentru a ni le arăta, trecând astfel „totdeauna pe la noi” pentru a câștiga un loc pentru Domnul în inima noastră.

Îl vedem pe Domnul în felul acesta în Apocalipsa 3: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine”. Omul lui Dumnezeu nu a forțat ospitalitatea acelei femei, ci, după ce ea a insistat, el a acceptat să intre și să mănânce în casa ei. S-a spus deseori că ne bucurăm de compania Domnului Isus exact atât cât o dorim. Dacă insistăm după această companie, El nu ne va refuza niciodată.

Aceste vizite ale lui Elisei în casa sunamitei au fost momente de mare binecuvântare pentru ea, încât a luat hotărârea ca profetul să nu mai fie doar un vizitator ocazional, ci un oaspete constant. N-am cunoscut și noi momente de bucurie negrăită atunci când L-am primit pe Domnul în inima noastră? Când am fost în suferință, L-am căutat și El ne-a binecuvântat cu mângâierea Sa; când am fost deprimați, El ne-a înviorat și a schimbat suspinele noastre în cântări de bucurie. Ne-a atins inimile cu dragostea Sa și ne-a făcut să ne rușinăm că uneori L-am neglijat. Astfel de momente de har poate că nu au durat mult, însă El ne-a făcut parte de ele pentru ca noi să tânjim și mai mult după El.

J. T. Mawson

***

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Doamne”, i-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice … Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.
Ioan 6: 68,69

La cine să ne ducem?

La momentul prezentat în versetele de astăzi erau mulți dintre cei care credeau în Isus Hristos doar pentru că vedeau semnele și minunile Sale și astfel s-a descoperit adevăratul lor caracter. Ei nu aveau o credință vie și de aceea au plecat pe alte căi. Oh, cât de mulți astfel de oameni întâlnim și în zilele noastre!

Într-o astfel de împrejurare, Domnul Isus i-a pus la probă pe ucenici, cu toate că știa ce se află în inimile și în gândurile lor. Dar ucenicii au trebuit să-și vadă slăbiciunea, iar noi să învățăm o lecție de viețuire creștină. Deși era slab, în Petru se găsea totuși o credință vie și recunoaștem starea lui de suflet când a spus despre Domnul: „Tu ai cuvintele vieții veșnice; și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.

Cititorilor! Putem să spunem și noi din toată inima astfel de cuvinte? Ferice de omul căruia Dumnezeu îi descoperă astfel de adevăruri, în care Domnul trezește astfel de nevoi! Se poate să fie lupte, multe lucruri de învățat, multe aspecte firești care trebuie date la o parte; dar există o permanentă însoțire din partea Domnului. Am văzut efectul în cazul lui Petru. Fiecare creștin își poate lua puterea din prezența Aceluia care are cuvintele vieții veșnice. Nu există o alternativă; nu este nimeni care să fie asemenea Mântuitorului. Isus Hristos este Unic în toate privințele. Și, cu siguranță, Domnul și Mântuitorul nostru este Acela care are binecuvântări pentru fiecare în parte.

***


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DORUL DUPĂ VEȘNICIE – Fundația SEER

„Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20)

În fiecare an, somonul de Pacific, după ce a trăit cinci sau șase ani în ocean, simte brusc chemarea de a se întoarce în amonte în apele râului în care s-a născut. Luptându-se cu pescari, cu urși și cu barajele centralelor hidroelectrice, el își croiește drum în amonte, hotărât să ajungă acasă. Oamenii de știință nu știu cum își găsește somonul drumul exact spre râul în care s-a născut, după ce a stat în ocean mai mulți ani. Unii cred că reușește pentru că a rămas cu gustul și mirosul apei proaspete în care s-a născut. Alții cred că folosește stelele pentru a naviga.

Indiferent cum o face, noi știm că nu folosește hărți sau busole; călătoria lui este una intuitivă. El simte chemarea unui râu anume, și nu poate fi satisfăcut până când nu-l găsește. La fel este și cu noi: Dumnezeu ne-a creat pentru cer, și nimic din viața aceasta nu ne va mulțumi pe deplin (vezi Eclesiastul 3:11). La fel ca somonii, noi suntem în lumea aceasta, dar nu suntem din ea. Da, găsim bucurie atunci când împlinim misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu în viață, dar nu înseamnă nimic în comparație cu bucuria care ne așteaptă în ceruri. Pavel o spune astfel: „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21). Iar când cei dragi ai tăi, care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos, pleacă în veșnicie, vei tânji și mai mult să-i reîntâlnești.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.