La 43 de ani – Am cerut Domnului să mă elibereze de ”iubirea de bani”

La 1 ianuarie 1993 am intrat în camera mea de studiu ca să am “timpul meu special de părtășie” cu Domnul în prima zi a noului an. Spun “timpul meu special de părtășie” pentru că desi am obiceiul ca întotdeauna să petrec prima parte a zilei cu El, de Anul Nou dedic mai mult timp și mai multă atenție acestei zile de “noi începuturi”. De asemenea, cu aceste ocazii scriu în jurnalul meu de rugăciune, ca so pot privi în urmă ca să văd cum a lucrat Dumnezeu în viața mea și a familiei mele. În acel moment al carierei mele d egeofizician la o companie petrolieră, lucrurile erau foarte nesigure, așa cum se întâmplă adesea în această ramură de afaceri. Am simțit că Dumnezeu îmi vorbea cu privire la acest lucru. În jurnalul meu am scris: “Doamne… mi-ai atras atenția asupra textului din Efeseni 5:15: «Fiți deci foarte atenți cum trăiți – nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, folosind cât mai bine fiecare ocazie, pentru că zilele sunt rele.»” (NIV). Subliniasem “folosind cât mai bine fiecare ocazie”, știind că Dumnezeu urma să ne dea o ocazie în 1993. De asemenea, am scris în jurnal trei rugăciuni de “hotărâre”, rugându-L: (1) să mă elibereze de legăturile fricii, (2) să mă elibereze de o atitudine critică ca să pot fi un încurajator și  (3) să mă elibereze de “iubirea de bani”. La 43 de ani venise  vremea ca Dumnezeu să facă schimbări majore și să aducă vindecare în viața mea.

El nu și-a pierdut timpul. În decurs de 6 săptămâni de la acele rugăciuni, am fost concediat din slujba unde lucrasem timp de 12  ani – prima concediere în cei 20 de ani de muncă. Pentru oricine a fi concediat este o situație extrem de dificilă, dar pentru un om stăpânit de o teamă puternică a fost de-a dreptul devastator. Am fost concediat într-o zi de luni și în următoarea zi de vineri niște prieteni ne-au împrumutat cabana lor de pe malul unui lac, unde să putem petrece un timp intens în aflarea voii Domnului. Denise  și cu mine ne-am luat doar câteva haine și Bibliile și timp de 24 de ore n-am făcut nimic altceva decât am citit Cuvântul, ne-am rugat, am discutat și am dormit. A fost cel mai concentrate timp de rugăciune pe care l-am avut vreodată. Dumnezeu ne-a reamintit istorisirea relatată în 2 Împărați 4:1-7 despre femeia văduvă și vasele cu untdelemn. Unul dintre adevărurile pe care El ni l-a arătat a fost că noi trebuie să fim vase “goale”, pentru ca El să ne poate umple cu untdelemnul Său, Duhul Sfânt.

După câteva zile discutam cu un prieten pastor despre situația mea și despre faptul că nu eram sigur dacă trebuia să rămân în ramura petrolieră sau dacă Dumnezeu dorea să-mi schimb cariera.  Ani de zile fusesem consilier laic la biserica noastră, Biserica Baptistă nr.2, și căutam călăuzirea lui Dumnezeu în privința îndreptării mele spre o carieră de consigliere. Acest prieten al meu participase la un seminar pe tema Vieții schimbate cu o alta și mi-a sugerat să particip și eu la unul, ce urma să aibă loc peste o săptămână. M-am înscris și am participat la seminarul ce a durat 4 zile. Am urmărit cu atenție prelegerile, dar până la sfârșit nu am reușit să văd cu-adevărat “întregul tablou”. Se presupunea  că am citit Îndrumător spre fericire înainte de conferință, dar eu nu reușisem s-o fac. Conferința s-a terminat într-o sâmbătă la prânz și în următoarea zi de luni a trebuit să fac o călătorie de lucru în calitate de consultant timp de o zi în folosul unui prieten creștin. În avion am început să citesc cartea și cu cât citeam mai mult cu atât imaginea îmi devenea mai clară. Realitatea și adevărul nevoii de “a merge la cruce” începea să mă pătrundă cu adevărat.

În final, sentimental a devenit atât de intens încât a trebuit să închid cartea și s-o pun sub scaun! Știam că Dumnezeu îmi spunea ceva foarte profund și important, iar eu nu voiam să ajung la acel moment, mai ales într-un avion plin cu oameni. Era ceva de care trebuia să mă apropii singur.. în acea seară, în camera de motel, am scos din nou, cu teamă, cartea și am terminat-o  de citit, ea confirmându-mi unde mă ducea Dumnezeu. În 11 martie 1993, m-am pus pe genunchi și m-am rugat rugăciunea “creștinului dominat de eu”. Nu mult după aceea m-am simțit ca omul dus pe culoarul spitalului spre sala de oprerație unde urmează să i se salveze viața, dar care se teme de “prețul” durerii și al suferinței prin care trebuie să treacă. A fost un moment într-adevăr deosebit pe care mi-l voi aminti întotdeauna – iar de atunci viața mea nu mai este aceeași.

David Glenn


Mărturia lui David Glenn, impactul său cu cartea Îndrumător spre fericire, Un manual biblic pentru o viață de biruință – de dr. Charles R. Solomon (english -Handbook to Happiness by Charles R. Solomon, 1971, 1989, 1999)- Editura Cartea Creștină Oradea, 2000.

Citiți cartea AICI


Mărturie – John Curea (tatăl micuțului Jason Curea care s-a înecat)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.