„Poporul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și umbra morții, a răsărit lumina.”
Matei 4:16
O mare lumină
Slujba Domnului și Mântuitorului nostru a început în mijlocul săracilor din poporul Israel și nu în mijlocul orgolioșilor iudei din Ierusalim și Iudeea. Galileea era disprețuită de iudei din cauza amestecului de populație străină, a depărtării ei de centrul religios. Dar tocmai în acel ținut a trebuit să răsară lumina, împlinind astfel o profeție din vechime a profetului Isaia.
Acela, pe care ei Îl cunoșteau ca fiul tâmplarului, era Lumina lumii care strălucea peste ei. În acel ținut, Mântuitorul Isus Hristos a săvârșit cea mai mare parte din slujba Sa, dar nu pentru că acești oameni ar fi fost mai buni ca alții. Harul lui Dumnezeu nu privește la ceea ce privește omul. Harul lui Dumnezeu este activ pentru fiecare om. Dumnezeu dorește ca lumina Lui să strălucească în cel mai mare întuneric, pentru a arăta ce este El și de asemenea a arăta că El nu lucrează în felul oamenilor.
Meditând la ceea ce s-a întâmplat în zilele din vechime, să fim mulțumitori că Dumnezeu a permis ca Lumina lumii, Fiul Său, să strălucească în întunericul necunoștinței noastre și să ne aducă mesajul eliberării din starea rea de păcat și moarte. Ești un om fericit, cititorule, dacă L-ai primit pe Cel care este Lumina lumii, pe Domnul și Mântuitorul sufletelor! Astfel, cărarea vieții tale duce în sus, spre cer.
