Creșteți în har și în cunoștința Domnului

Creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
2 Petru 3:18

by DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În încheierea epistolei sale, atunci când ne amintește de întoarcerea Domnului nostru Isus și de sfârșitul acestei lumi, Petru ne oferă două instrucțiuni foarte importante. Ca unii care cunoaștem și așteptăm aceste lucruri, noi trebuie să creștem deopotrivă în harul și în cunoaștereaDomnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Acesta este modul în care cei credincioși pot deveni „părinți”. Să remarcăm cum îi descrie Ioan pe părinți: „L-ați cunoscut pe Cel care este de la început” (1 Ioan 2.13,14). Acesta este de asemenea modul în care harul și pacea sunt înmulțite și savurate de către cei credincioși: „Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru” (2 Petru 1.2).

A crește în harul Domnului și Mântuitorului nostru înseamnă a învăța în fiecare zi mai mult despre harul care ne-a fost și care ne este dat, despre harul pentru mântuire (Efeseni 2.7,8) și despre harul pentru viața creștină. Pe măsură ce învățăm din greșelile și din căderile noastre, înțelegem că harul este vital pentru a fi întăriți în Domnul și pentru a putea continua pe drumul credinței: „Tu deci, copilul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Isus” (2 Timotei 2.1).

A crește în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru este absolut necesar pentru a fi „umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală, ca voi să umblați într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu” (Coloseni 1.9,10).

Această creștere nu este doar un proces intelectual, ci este, și trebuie să fie, un lucru foarte practic. În 2 Petru 1.5-7 avem o foarte importantă listă de lucruri practice pe care suntem îndemnați să le adăugăm cu sârguință la credința noastră. Rezultatul va fi că toate aceste lucruri, fiind din belșug în noi, nu ne vor lăsa să fim „nici leneși și nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos„. Să adăugăm cu toții la credința noastră toate aceste lucruri, pentru ca astfel să creștem în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos!

A Leclerc

***


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca și ajutorul meu…”
Psalmul 62.1,2

În cine s-a încrezut David?

Istoria împăratului David conține multe întâmplări în care viața sa era în pericol. Chiar dacă aceste pericole erau foarte mari, nu-l vedem niciodată căzut pradă disperării. Se pare că a compus acest psalm când a fugit din fața fiului său, Absalom. David a fost nevoit să părăsească Ierusalimul și tronul împărătesc, și după cum se părea Absalom era pe punctul de a prelua conducerea ca și căpetenie a statului. Preotul Ţadoc și leviții, care erau cu David, își puneau încrederea în chivotul pe care îl luaseră cu ei; David însă i-a trimis înapoi în cetate și îl auzim spunând: „Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.” Această încredere este o trăsătură deosebită în viața lui David. El a îndepărtat de la sine orice mijloc care ar fi putut să-l ajute și s-a încrezut numai în Dumnezeu.

La vizita sa în Efes, apostolul Pavel a văzut că acei oameni religioși își puseseră încrederea în altarul dedicat unui dumnezeu necunoscut, în temple făcute de mâini omenești, în oameni muritori. Cu această ocazie, apostolul i-a îndreptat spre adevărata credință, adevărata speranță: să caute pe Dumnezeu, Cel care a creat lumea și tot ce este în ea și Lui să i se închine. Şi spre această credință adevărată este îndemnat și cititorul acestor rânduri.

***


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIFERENȚE ÎNTRE SAMSON ȘI SAMUEL (5)

„Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta.” (Ieremia 15:1)

A cincea diferență majoră dintre Samson și Samuel a fost în domeniul rugăciunii. În Biblie sunt menționate numai două ocazii în care Samson s-a rugat: prima oară a fost când a crezut că moare de sete și avea nevoie de apă (Judecători 15:18); iar a doua oară a fost în ultimele clipe ale vieții, când a pierdut totul și a ajuns în închisoare (vezi Judecători 16:28). Asta mi-aduce aminte de un băiețel care a fost întrebat: „Te rogi în fiecare seară înainte de culcare?” La care micuțul a răspuns: „Nu, pentru că uneori nu am nevoie de nimic.”

Pe de altă parte, Biblia spune: „Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel” (1 Samuel 12:18). Unul din cele mai mari omagii aduse cuiva în Scriptură a fost rostit de Dumnezeu cu referire la viața de rugăciune a lui Samuel: „Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta.” Aceasta a fost „trecerea” pe care a avut-o Samuel în fața lui Dumnezeu! Biblia are multe lucruri de spus și despre viața de rugăciune a Domnului Isus. Uneori El Se ruga toată noaptea; alteori se trezea să Se roage înainte de zorii zilei. A fost secretul eficienței Lui în lucrare. El Și-a făcut depozite consistente în domeniul rugăciunii, pentru ca mai apoi să poată apela în mod constant la această putere de fiecare dată când a avut nevoie. Vom observa că rareori S-a rugat pentru cei pe care i-a vindecat. De ce? Pentru că El deja petrecuse timp în rugăciune. Mai demult, cei care mergeau la biserică numeau lucrul acesta „a veghea în rugăciune.” Acesta este secretul unei vieți creștine victorioase!

***

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Petru 2.1-12

Un copil abia venit pe lume trebuie repede hrănit. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu, după ce a dat viaţă (cap. 1.23), dă şi ceea ce trebuie pentru întreţinerea vieţii. El este alimentul complet pentru suflet, „laptele spiritual curat” (v. 2), a cărui substanţă este Hristos. Dacă am gustat că Domnul este bun, nu ne vom mai putea lipsi de această hrană divină (v. 3; Psalmul 34.8).

După sămânţa vie (şi speranţa vie din cap. 1), aici întâlnim pietrele vii. Ele sunt zidite împreună pe Acela care este „piatra de unghi, aleasă, preţioasă” (v. 6; Isaia 28.16) deopotrivă pentru Dumnezeu şi pentru noi, cei care credem (v. 7), pentru a alcătui o casă spirituală (vezi Efeseni 2.20-22). „Tu eşti una dintre aceste pietre”, îi spusese Domnul lui Simon, fiul lui Iona (comp. cu Matei 16.18). Ei bine, asemenea privilegii atrag responsabilităţi pe măsură! Dacă suntem o preoţie sfântă, aceasta este ca să aducem jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu. Şi dacă suntem un popor dobândit (Isaia 43.21), aceasta este ca să vestim virtuţile Lui.

Fiind chemaţi „din întuneric la lumina Sa minunată”, vom oferi adăpost, în duhul nostru, poftelor carnale? O singură privire este de ajuns pentru a le stârni. Şi ele se războiesc cu sufletul (v. 11).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s