Până când Biserica nu se va întoarce la modelul lui Isus de a fi un adevărat revoluționar, creștinii vor continua să fie recunoscuți de lume ca fiind niște oameni drăguți, în timp ce ea, lumea, se îndreaptă rapid spre iad, învinsă de boală și chinuită de Diavol. (J.B.)

A trăi pe pământ, dar totodată și în Împărăția lui Dumnezeu

 – Dubla cetățenie – 

“Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. “Da, Doamne”, I-au răspuns ei.  Și El le-a zis: “De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie  despre  Impărăția  cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.” (Mat.13: 51-52)

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)

Apostolul Pavel scrie bisericilor Galatiei că atunci  “… când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotriva, în față, căci era de osândit. […] Impreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor.” (Gal. 2:11-13)

Fără îndoială că apologeții fac o lucrare deosebit de bună și de necesară, însă   uneori  se întâmplă ca și ei să greșească din cauza prejudecăților de care sunt animați și astfel există pericolul de-a arde grâul odată cu neghina.  O altă cauză este faptul că sunt prestabilite reguli și tradiții precum sunt cesaționismul și conducerea Bisericii prin comitet și nu prin prezbiteri, dogme în fața cărora nu toți putem zice din toată inima Da și Amin. Iar celor care sunt de altă părere, li se pun etichete cu hulă, erezie, manipulare psihologică, răzvrătire.

Poziția apologetului Andrei Croitoru față de invitația (și predica) pastorului Toni Berbece de a predica la Biserica Baptistă Betel din Cluj (pastori Marius Sabău și Adi Tămaș) o găsesc incorectă și deloc productivă.

Andrei s-a grăbit să dea un verdict aspru asupra unor aspecte ale credinței și lucrării Duhului Sfânt pe care el nu le crede, nu le-a experimentat și pe care, așadar, nici nu le cunoaște,  comparând predica bucureșteanului neconformă cu șablonul cesaționist, caracterizând stilul predicii lui  Toni  “un mod pervers, parșiv,  printr-un limbaj manipulativ psihologic ” și a conchis sec “Să-ți fie rușine!”  În același timp, a luat de “bune” informațiile primite de la unii frați baptiști (din adunarea respectivă) și de la unii creștini penticostali care nu agreează acele aspecte ale credinței (vezi Iuda 3), dar nu vorbise și cu pastorii acelor credincioși!

Revelația o primim de la Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt (prin darurile spirituale), însă, logica și rațiunea le avem ca unelte de lucru naturale ale naturii noastre umane care depind de gradul nostru de instruire – domeniu în care se pare că excelează Andrei Croitoru.

Credința o primim de la Dumnezeu odată cu procesul nașterii de sus realizat prin propovăduirea Cuvântului prin lucrarea Duhul Sfânt, prin har și credință.

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aiba simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. (Romani 12:3)

Așadar, cei mântuiți primesc o măsură de credință și depinde de fiecare ce face în continuare, dacă “cresc” în credință sau “scad”, dacă se mulțumesc că sunt doar mântuiți sau caută să dobândeaască mai mult decât atât prin experiența relației lor intime cu Dumnezeu (prin Duhul).

În primii ani de pocăință, gândeam: “Nu cred că pocăința și credința pe care o avem, e doar atât cât cunoaștem și trăim în comunitatea noastră de creștini.”  Mă gândeam efectiv la credința pe care o mărturisim și o promovăm de la amvoane. Simțeam că nu era o credință completă, ci una cu aripile frânte.

Numai de câțiva ani am realizat mai bine că mântuirea e doar primul pas prin care credinciosul întră în Împărăția lui Dumnezeu. Un punct cheie pentru viața normală de creștin este să fie cât mai bine edificat cu privire la tot ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu.

Fără să aibă un bun discernământ duhovnicesc, mulți oscilează de-a fi când sub lege, când sub har! Din cauza asta ei sunt lipsiți de puterea necesară de-a se desprinde din ghearele păcatului și ale necredinței (iar necredința e tot păcat), căci trăiesc neștiind că păcatul e fără putere pentru un creștin cu o viață normală.

Versete ca “Pot totul în Hristos care mă întărește.”  (Filip. 4:13) sau  “Cine zice că rămâne in El trebuie sa traiască si el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6), nu par  viabile sau accesibile pentru majorintatea creștinilor, ca să-i motiveze la o viață creștinească normală și plină de putere.

Credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17)

Necredința este ancorată în ceea ce este vizibil și/sau logic.  Ea cinstește domeniul natural în detrimentul celui supranatural. Necredința este credința în lucrurile inferioare. Dar “credința vine prin auzire….” Nu zice că vine după ce am auzit. Și, atenție, vine, dar numai prin auzire.

Inima ascultătoare are acest privilegiu (folosind timpul prezent continuu), este pregătită pentru depozitul ceresc de credință…  vocalizată prin creștini care au primit revelația interpretării corecte a Scripturii prin Duhul Sfânt, și în concordanță cu ea…

12.Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru ca Eu Mă duc la Tatăl; 13. si orice veti cere in Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit in Fiul. 14.Dacă veți cere ceva in Numele Meu, voi face. 15. Dacă Mă iubiti, veti păzi poruncile Mele. 16. Si Eu voi ruga pe Tatăl, si El va va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi in veac; (Ioan 14)

Să luăm câteva versete binecunoscute pentru a putea vedea (în sfârșit) care este de fapt mandatul nostru vizavi de ceea ce a făcut Isus ca model pentru noi, pentru ca și noi să facem la fel.

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască si să zică: “Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” (Matei 4:17)

Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate si să tămăduiască orice fel de boală si orice fel de neputință. (Matei 10:1)

Și pe drum, propovăduiti si ziceti: “Impărația cerurilor este aproape!” (Mat.10:7) Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară dracii…  (Matei 10:8)

Deja ucenicii Domnului făcuseră minuni de vindecare și de scoatere a dracilor, însă ei nu au priceput că pot face și mai mult de atât:

Matei 14:14– Când a iesit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, si a vindecat pe cei bolnavi.

Dar…  “Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El si I-au zis: “Locul acesta este pustiu, si vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-si cumpere de mâncare.”  “N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, “dați-le voi să mănânce.” (Matei 14: 15-16)

Prin mâinile ucenicilor, le dăduse mâncarea ce s-a  găsit, fiind înmulțită în mod supranatural. De fapt, Isus mai face o înmulțire a pâinii (în Matei 15), dar tot nu pricep că El se așteaptă ca ei să facă si “singuri” înmulțirea hranei, deoarece împărăția cerurilor se apropiase de ei (în lumea spirituală), ba mai mult, ei se aflau în Împărăția cerurilor (cf.Ef.1:3; Colos.3:3)și însuși Regele era cu ei.

În sfârșit, în Matei 16, cu dificultate, până la urmă pricep:

5. Ucenicii trecusera de cealalta parte si uitasera sa ia pâini. 6. Isus le-a zis: “Luati seama si păziti-vă de aluatul fariseilor si al saducheilor.” 7. Ucenicii se gândeau in ei si ziceau: “Ne zice asa pentru ca n-am luat paini!” 8. Isus, care cunostea lucrul acesta, le-a zis: “Puțin credinciosilor, pentru ce vă gânditi că n-ați luat pâini? 9. Tot nu intelegeti? Si nici nu vă mai aduceti aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni si câte cosuri ati ridicat? 10. Nici de cele sapte pâini pentru cei patru mii de oameni si câte cosnițe ati ridicat? 11. Cum nu ințelegeti că nu v-am spus de pâini; ci v-am spus să vă păziti de aluatul fariseilor si al saducheilor?” 12. Atunci au ințeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de invățătura fariseilor si a saducheilor. (Matei 16: 5-12)

Aici Isus clarifică cel puțin două aspecte, de altfel pentru noi stă scris. Să se ferească de necredința manifestată de unele grupări (a fariseilor și a saducheilor) și că n-ar trebui să fie preocupați că uitaseră să ia pâini, fiindcă în Împărăția cerurilor în (în care Isus e Regele, iar Tatăl e Dumnezeu)  operează alte reguli.

De fapt Isus deja îi învățase cum să aducă rugăciune Tatălui și cum să zicem: “vie Impărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”.   Dar “Impărăția Mea nu este din lumea aceasta …  acum, Impărăția Mea nu este de aici.” (Ioan.18:36),   “cetățenia noastră este în ceruri”, în tărâmul spiritual  pentru care “El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus” (Matei 6:10; Filipeni 3:20, Efeseni 2:6-7).

Și  tuturor ucenicilor Săi, de pretutindeni, El le-a dat putere și autoritate (delegată) peste toată puterea Vrăjmașului.  În Numele lui Isus și conform Scripturii, putem acționa punctual și ofensiv față de demoni și duhuri, în proximitatea Împărăției lui Dumnezeu, care determină un rezultat practic (experiență) schimbarea în lumea de aici, în trup (și suflet și duh).

Iată că v-am dat putere să călcati peste serpi si peste scorpioni si peste toată puterea vrăjmasului: si nimic nu vă va putea vătăma. (Luca 10:19)

Însă acum se practică o credință limitată, incompletă, deoarece creștinii n-au primit (au respins prin necredință, din diverse motivații)  învățătura Lui Isus pe care a dat-o El ucenicilor Săi, neexperimentând puterea și autoritatea care le e dată tuturor credincioșilor Săi, deîndată ce intră în noua Împărăție.  În Evanghelia lui Matei, observăm că foarte des se vorbește despre Împărăția cerurilor, în care Hristos Isus este Regele.

“Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie si l-a pus în trei măsuri de făina de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” (Matei 13: 33)

El le-a răspuns: “Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului. Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii celui rău. (Matei 13: 37-38)

Isus le dădea în grijă si le zicea: “Luati seama, să vă păziti bine de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod!” (Marc.8:15)

Căci Impărăția lui Dumnezeu nu este mâncare si băutură, ci neprihănire, pace si bucurie in Duhul Sfânt. (Romani 14:17)

Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă in vorbe, ci in putere. (1Cor.4:20)

Drojdia (aluatul) lui Irod, a fariseilor, a împotrivitorilor stă împotriva cerinței  înnoirii minții creștinului, împietrit în obiceiurile și teologiile lui.  (Romani 12:2). Gândirea și universul cunoștințelor dintr-o minte neînoită, contrazic revelația pe care tocmai le-o oferă Dumnezeu prin ceea ce făcuse Isus, atunci, pe paginile Scripturii, sau acum, cu privire la o lucrare supranaturală. Și anulezi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiției. (Matei 15:6) – când recurgem la tradiție, ne deconectăm de la sursa noastră de putere și de revelație (când ascultăm de Cuvântul continuu proaspăt, auzit, amintit, crezut). Credința vine prin auzire, nu prin faptul că auzisem în trecut, ieri sau mult înainte. Tot nu pricepeți și tot nu intelegeți? Aveti inima împietrită? (Marcu 8:17)

Un miracol, devine un îndrumător, un dar de la Dumnezeu pentru a ne arăta lucrurile de dincolo. Dar să-i permiți manifestării lui Dumnezeu să aibă efectul total asupra minții și gândirii, înnoindu-te. În timp ce frica se deghizează în înțelepciune, ca și rușinea, îndoiala, neputința, necredința. Focul împrejurărilor umflă drojdia (bună sau rea) și-mi influențează mintea, căci “vine ziua care va arde ca un cuptor” (Maleahi 4:1). Dumnezeu ne-a cumpărat cu un preț imens și vrea să ne dea cu generozitate lucrurile cele mai bune pentru noi. Gândirea împărăției știe că orice e posibil, în orice moment, dar trebuie să ne predăm (înnoim) modelelor de gândire ale lui Dumnezeu pentru ca să vie împărăția lui Dumnezeu, precum în cer așa și pe pământ. Să spunem Amin, cuvântului lui Dumnezeu, mintea noastră să fie plină de drojdia Împărăției, de influența ei.

Cuvântul ne prezintă două furtuni și două scopuri diferite, una cu un Om dormind pe căpătâiul corăbiei în mijlocul furtunii, în ascultare de Dumnezeu, unul ca Domn al păcii, celălalt aflat în depresie și în neascultare de Dumnezeu, dormind pe fundul cărăbiei, pentru a scăpa ieșind din realitatea depresei neplăcută pentru el (Iona). Domnul, la căpătâi, deoarece trăia pe pământ prin Împărăție, acolo unde nu există nicio furtună. În furtună, noi trebuie să permitem miracolelor de până acum să ne îndrume spre un punct sau loc al credinței potrivit cu provocarea pentru a o confrunta și a ieși prin Hristosul din noi biruitori. Altfel, furtunile trimise de Diavol (Mc 4:35-41) sunt cf. Ioan 10:10 – Hoțul nu vine decât să fure, sa injunghie si să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viața, si s-o aibă din belșug. Deci te poți afla în furtună, fie că faci voia lui Dumnezeu, fie că te abați ca și Iona de la voia Lui.

Cum tot nu aveți credință?, zice Domnul. Iar creștinii cred că e vorba de credința ca să-L rogi pe El să facă, iar El uneori face ceea ce este rugat. Creștinii de azi cred că: “Nu este responsabilitatea noastră să poruncim în Numele lui Isus ca obstacolele să dispară”. Ei cred că a sluji înseamnă a-L determina pe Dumnezeu prin rugăciune să rezolve problemele de pe pământ. Însă trebuie să vedem situațiile și problemele din perspectiva cerului, a Împărăției, și să declarăm cuvântul Domnului (în Numele Lui) și doar să ne așteptăm ca apoi să vedem că se și întâmplă. Aici  nu pun accentul pe lucrarea de mijlocire care, în fond, este bună. De rugat, trebuie să ne rugăm chiar mai înainte de a apărea problemele, ca să fim tari în credință, să avem obiceiul de a posti, tot mai înainte, cum făcea Domnul Isus, iar când furtuna apare, să putem acționa cu credință și eficiență.

Prin ce demonstrăm că avem credință și putere?

“25. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26. Dar voi nu credeti, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. 27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin după Mine.” (Ioan 10:25-27)

“Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; si tot ce face Tatăl face si Fiul intocmai. … Eu nu pot face nimic de la Mine insumi: judec după cum aud; si judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.  (Ioan 5:19, 5:30)

“Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele si lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, după cum bine știți; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât si după stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit” (Fapte 2:22-23)

Dragi frați și surori, Isus “S-a dezbrăcat pe Sine însuși si a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2:6). Și, ca să fiți siguri că ați înțeles bine cum a făcut Isus lucrarea Sa pe pământ, în starea sa specială de dublu ipostas în același timp, de Dumnezeu și Om, citiți AICI Crezul de la Calcedon.

Cum vedem din cele câteva versete, lucrările Sale pline de putere, le-a făcut Dumnezeu prin El și putem conchide care ar fi diferența dintre El ca Om și un creștin normal al Împărăției. Și că, în fond, Dumnezeu Domnul Isus se așteaptă ca și noi să facem aceleași lucrări pe care le-a făcut El în cei 3 ani și ceva de slujire când trăise pe pământ.

ISUS: El nu a avut păcat care să Îl despartă de Tatăl; El a fost dependent în totalitate de puterea Duhului Sfânt care lucra prin El.

Creștinul cu o viață normală: e un păcătos curățit prin sângele lui Isus; prin jertfa Sa, El a învins puterea și efectul păcatului pentru toți cei ce au credință; acum nimic nu ne desparte de Tatăl decât… necredința!  Fiii împărăției, sunt asemenea Lui.

Cu ce ne deosebim de primul Adam? El s-a lăsat amăgit și înșelat de Satan, și i-a cedat acestuia autoritatea pe care o primise de la Dumnezeu de a stăpâni Pământul (Geneza 1:27-28). Păcatul a pus un zid de despărțire între om și Dumnezeu, zid care a fost surpat de Isus prin jertfa Sa pentru omul credincios. Credinciosul nu mai este sub stăpânirea lui Satan (excepție cei care se lasă iarăși amăgiți și chinuiți…), acum credinciosul îl are ca Stăpân și Domn pe Isus, Domnul Împărăției. Și, prin Isus, creștinul și-a recâștigat autoritatea pierdută de Adam, restabilită prin jertfa lui Isus. Deci, fiii Împărăției, sunt asemenea Lui, din punct de vedere uman, avem putere și autoritate în lumea spirituală, deplină. Trebuie însă să luăm toată armătura care ne este pusă la dispoziție de Dumnezeu pentru noi pentru a fi în ofensivă pe tărâm spiritual împotriva Diavolului (Efeseni 6:10-20; 1 Ioan 3:8b).

“Căci noi n-avem de luptat impotriva cărnii si sângelui, ci impotriva căpeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stăpânitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor răutatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6:12)

“Hoțul nu vine decât să fure, sa injunghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile să aibă viață, si s-o aibă din belsug.”  (Ioan 10:10)

Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. (1 Ioan 3:8b) – Și asta trebuie să facă creștinul autentic, să nimicească lucrările diavolului, cum a făcut Domnul Isus și ucenicii și apostolii, lărgind Împărăția Sa, numeric, calitativ și teritorial prin oameni născuți din nou care să fie caracterizați de “neprihănire, pace și bucurie prin Duhul Sfânt“. (Romani 14:17)

A Celui ce, prin puterea care lucreaza în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, 21. a Lui sa fie slava in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin. (Efeseni 3: 20-21)

Și să vă lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nădejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti  si care este față de noi, credinciosii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui…  (Efeseni 1: 18-19)

Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, despărțiți de Isus nu putem face nimic, tot ce facem (și cerem), facem în Numele lui Isus, Regele Împărăției.  Noi facem ceea ce a făcut Isus, modelul nostru, El este calea… cum începuse și practicase și apostolul Pavel,  care … “propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.”  (Fapt.9:27).

Deci și noi putem face tot ceea ce a făcut Isus când era pe Pământ, în Numele Lui Isus, prin puterea lui Dumnezeu care lucrează în noi – Dumnezeu face cu (prin) noi, prin puterea Lui. A Lui să fie toată gloria, Amin!

Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă,  prin  Numele Lui,  iertarea păcatelor.” (Fapt.10:43)

Si a poruncit să fie botezați in Numele Domnului Isus Hristos.  (Fapt.10:48) –  formula completă însă este  “în numele Tatălui, Fiului și al Duhului Sfânt”, Ei sunt una, nedespărțiți, în trinitatea ipostasurilor Sale dumnezeiești!

Pavel, necăjit, s-a întors si a zis duhului: “In Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela. (Fapt.16:18)

Revelația nu este a ta numai dacă o crezi și dacă o experimentezi, altfel acea revelație, e totuși foarte adevărată și eficace, dar doar pentru cei care cred și o experimentează.

Creștinii, de fapt,  cred incomplet și suferim (datorită lucrărilor  și uneltirilor diavolului), din cauză că nu cunoaștem nici Cuvântul (nu-l credem și nu-l aplicăm) și nici puterea lui Dumnezeu (că este în noi), care ne este dată în Împărăția lui Dumnezeu (pentru lupta spirituală).

• Caci “din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri“, după cum este scris. (Rom.2:24)
• Fiindcă “oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Rom.10:13)
• Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos. (Efes.5:20)
• In Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fratilor, să vă depărtati de orice frate care trăieste în neorânduială, si nu după învățăturile pe care le-ați primit de la noi. (2Tes.3:6)
• Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe prezbiterii bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului. (Iac.5:14)

Revin la conceptul de necredință:

Mergem în Matei 17:

14. Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut in genunchi înaintea lui Isus si I-a zis: 15. “Doamne, ai milă de fiul meu, caci este lunatic si pătimeste rau: de multe ori cade in foc si de multe ori cade in apă. 16. L-am adus la ucenicii Tai, si n-au putut sa-l vindece.”

17.”O, neam necredincios și pornit la rău!“, a răspuns Isus. “Până când voi fi cu voi? Până când va voi suferi? Aduceti-l aici la Mine.” 18. Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela.

19. Atunci ucenicii au venit la Isus si I-au zis deoparte: “Noi de ce n-am putut sa-l scoatem?” 20. “Din pricina puținei voastre credințe“, le-a zis Isus. “Adevărat vă spun că, dacă ati avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici acolo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. 21. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune si cu post.”

Posibil că acei ucenici să nu fie din cei 12, desi nu are importanță, căci Isus mai trimisese și alți 70 de ucenici ca “să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo si să le ziceți: “Impărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10:1; 9)

Știți cum e cu necredința? E ca și în cazul în care la mijloc e o greutate mare legată de un cal, care s-o tragă într-o direcție; și în direcția opusă legată de un alt cal care s-o tragă, iar greutatea rămâne pe loc! Avem acea măsură de credință primită la convertire, dar avem și necredință de aceeași valoare care ne anulează eficacitatea credinței.

De fapt, în originalul din greacă lipsește cuvântul subliniat din text “Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune si cu post.”

Postul e bun pentru a ne spori credința  – care deși ca măsură posibil să fie constantă, în timp ce, practic, ne scade prin însumarea cu necredința care s-a insinuat și ea în noi. Dar îndeletnicindu-ne cu postul, rugăciunea, citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu și, ceea ce este cel mai important, înnoindu-ne mintea (poarta de intrare a lucrurilor duhovnicești, ale Duhul Sfânt, dar și cele ale minciunilor Vrăjmașului) se diminuează mult acea necredință!

Dacă ne consumăm timp și energie foarte mult cu lucrurile lumii, cu TV, filme, informații de știri, beletristica lumii etc, n-avem cum filtra și primi ceea ce trebuie, fiind plini de mult balast.

E clar că dracii nu se scot prin post, ceea ce-L mișcă pe Dumnezeu este credința, (dar și ascultarea, mulțumirea, lauda, dragostea, roadele Duhului Sfânt).

-Necredința altora, este și ea o piedică în lupta spirituală; nici Isus n-a putut să facă minuni acolo unde este plin de necredință. Pe un orb l-a scos afară din sat, pentru a nu fi influențat de necredința oamenilor, iar orbului vindecat i-a spus să nu se întoarcă în sat.

 “N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi si i-a vindecat. Și Se mira de necredința lor. Isus străbătea satele dimprejur si invăța pe norod.” (Marcu 6:5-6)

Isus a răspuns: “Tu zici: “Daca poți!”… Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” (Marcu 9:23)

Tu trebuie să crezi; nu-ți poți asuma responsabilitățile pentru altă persoană și n-o poți vindeca prin prisma credinței tale; îi poți ajuta, dar nu poți crede în locul lor.  Trebuie să crezi, apoi poate să-ți vină și credința.

Există 3 feluri de Necredință:

1)Necredința care vine din ignoranță

Dacă nu auzi Cuvântul, ignoranța vine automat. Dacă, dimpotrivă, tot auzi unele lucruri, împotrivitoare, despre acele lucruri n-ai cum a primi credință, de a le crede. Așa e despre vindecare, eliberare, botezul cu Duhul Sfânt, vorbirea în limbi etc. Nu crezi, n-ai cum să primești o astfel de credință, ești ignorant, mai mult, opui rezistență, mare rezistență și apoi te lauzi că faci asta în numele Domnului ca să protejezi creștinii de erezii! Și când cineva vine și se roagă să cadă rezistența la astfel de lucrări ale Duhului, iarăși zici că e erezie…! Că adică e vorba de celălalt duh, al Vrăjmașului…! De aceea trebuie reînnoită mintea, prin întrebuințare, meditând, primind, ascultând de Domnul:

 “Cine zice că rămâne in El trebuie să traiasca si el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6)

2) Necredința care vine din neîncredere

Nu e ignoranță, ci e faptul că ai fost învățat să fii împotrivă la ceva și ai credința canalizată în direcție opusă. Nu crezi în vorbirea în limbi, predici asta deși scrie clar:

“2.In adevăr, cine vorbeste in alta limbă nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l ințelege si, cu duhul, el spune taine. 4.Cine vorbeste in altă limbă se zideste pe sine însusi; 5. Aș dori ca toti sa vorbiți în alte limbi… 14. Fiindcă, dacă mă rog in altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fara rod. 15. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga si cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta si cu mintea. 22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi. … 38.Și, dacă cineva nu înțelege, să nu inteleagă!” (1Corinteni 14: 2; 4-5; 14-15; 22; 38)

Unii sunt cuprinși de necredință, pentru că nu știu (și nici nu aud) ce spune Cuvântul, iar alții sunt cuprinși de necredință pentru că au fost învățați împotriva unui concept, și zic: “E de la Diavol, minunile s-au sfârșit din vremea de după apostoli…”

E mai greu să ajungi la cei care au primit o învățătură greșită. Dar spune-i unei persoane adevărul, dacă n-a cunoscut acest adevăr până atunci, iar adevărul îl va face liber și va începe să creadă.  Doar cunoașterea adevărului eliberează, simpla auzire nu este suficientă. Dacă însă a auzit o minciună (sau a înțeles așa), iar acum tu vii cu adevărul și primește adevărul, se va deschide și va contracara învățătura greșită cu adevărul primit acum.

Dar Isus cred că se referă la al 3- lea tip de necredință.

3. Necredința naturală

Nu crezi în mod natural lucruri pe care nu le poți vedea. În mod natural ești tentat să crezi mai mult ce simți, guști, vezi decât ceea ce crezi bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Am fost educați urmează ceea ce vezi. Ceea ce vedem e real, dar în lumea aceasta, nu însă în împărăția lui Dumnezeu și în lumea spirituală, nevăzută (deși e foarte reală). Însă Platon a intuit și a declarat: numai ce e imuabil este real. Ceea ce noi vedem, cu ochii fizici, e supus legii entropiei, este trecător, supus schimbării, perimării etc.

Pe de altă parte, omul nu este învățat că există o lume spirituală, ori tocmai despre asta vorbim aici, despre credința în lumea spirituală și în împărăția lui Dumnezeu care este așezată totuși în ambele lumi, materială și spirituală, dar lupta și consolidarea ei se realizează în tărâm spiritual, în locurile cerești.

Necredința naturală există din cauza celor 5 simțuri naturale ale omului.

Când privești la ce se întâmplă fizic, băiatul lunatic, epileptic, trântit la pământ cu spume la gură, te apucă necredința. Dar trebuie să rămânem cumva imuni la ce vedem fizic, ca să nu ne scadă credința, copleșiți de necredința naturală, și să poruncim În Numele lui Isus, vindecarea, ieșirea acelui drac.

Oamenii, în mod normal, sunt creați să aibă și al 6-lea simț, credința, care se găsește în ADN-ul creștinului cu o viață normală.  Lui Adam și Evei li s-au deschis ochii fizici, ai lumii acesteia, și au văzut că sunt goi, dar până atunci ei Îl urmau pe Domnul Dumnezeu prin credință. Apoi li s-au închis ochii spirituali, ai inimii. Acum omul e atât de firesc încât nici nu ne mai putem imagina lumea împărăției. Inițial omul fusese creat să umble prin credință, nu prin vedere.

 “7. Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine trăieste in neprihănire este neprihănit, cum El insusi este neprihănit. 8. Cine pacătuieste este de la diavolul, căci diavolul păcătuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 9. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieste, pentru ca sămânța Lui rămâne in el; si nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 3:7-9)

(Inspirat, am folosit această clasificare a necredinței făcută de Andrew Wommack într-o conferință postată de you tube, extinsă de mine și cu alte elemente edificatoare)

NOTĂ:  “orice veți cere in Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit in Fiul.”(Ioan.14:13)  / “Adevărat, adevărat va spun ca orice veți cere de la Tatăl, in Numele Meu, vă va da.” (Ioan.16:23)

DECI, cum ceri ca un duh rău, un demon, un drac de neputință, de boală să plece afară din tine sau dintr-un frate? Pentru că noi avem mandatul să facem asta. Și avem autoritate și stăpânire peste toată puterea Vrăjmașului să ne împotrivim și să cerem poruncind în Numele Lui Isus să plece deîndată afară, pentru că nu mai are niciun drept!

Concluzie

“Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine”, și tot Dumnezeu a făcut prin Isus “minunile, semnele si lucrările pline de putere” de pe paginile celor patru Evanghelii, conform economiei Împărăției lui Dumnezeu.

Și noi, creștini cu o viață normală în Împărăția lui Dumnezeu, “prin puterea [Celui] care lucreaza în noi”, putem face “nespus mai mult decât cerem sau gândim” , operând în Numele lui Isus Hristos împotriva duhurilor răutăți care sunt în locurile cerești, vindecând pe bolnavi, înviind pe morți, curățind pe leproși, scoțând afară dracii. (cf.Efes. 3: 20,  Mat. 10:8).

Cum L-a trimis pe Isus, Tatăl, la fel suntem și noi trimiși de Domnul Isus să facem pe pământ lucrarea l-a care El ne-a chemat:

Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit si Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: “Luați Duh Sfânt!
Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; si celor ce le veti ține, vor fi ținute.” (Ioan 20:21-23)

Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit si cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8; Psalm 40:7-8)

23. In sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a inceput să strige:
24. “Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te stiu cine esti: esti Sfantul lui Dumnezeu!”
25. Isus l-a certat si i-a zis: “Taci și ieși afară din omul acesta!”
26. Si duhul necurat a iesit din el, scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.
27. Toti au rămas inmarmuriti, asa ca se intrebau unii pe altii: “Ce este aceasta? O invățătură nouă! El poruncește ca un stăpân chiar și duhurilor necurate, și ele Il ascultă!” (Marcu 1: 23-27)

Alte versete care ne îndreptățesc să stăm pe promisiunile și făgăduințele Lui:

“Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, si prin rănile Lui suntem tămăduiti.” (Isaia 53:5)

“El a purtat păcatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ati fost vindecați.” (1 Petru 2:24)

“Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la el si a zis: “Uită-te la noi!” […] Atunci Petru i-a zis: “Argint si aur n-am; dar ce am, iti dau: in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”
L-a apucat de mana dreapta si l-a ridicat in sus. Indata i s-au intarit talpile si gleznele” (Fapte 3:4-7)

Toate lucrurile bune sunt posibile și pentru noi, creștinii, deoarece:

13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindca este scris: “Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – 14. pentru ca binecuvantarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, in Hristos Isus, asa că, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. (Galateni 3:13-14)

Probabil că sunt și mulți pastori precum Toni Berbece care și-au înțeles menirea, că la această lucrare i-a chemat Domnul, și au ascultat mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Și ei caută să-și împlinească mandatul: prin care a primit harul si “apostolia”, ca sa aducă, pentru Numele Lui, la ascultarea credintei pe toți aceia care i-au căzut la împărțeală…”, (cf. Rom.1:5)

Unii ca Toni Berbece, ca să înțelegem despre ce e vorba, ca un soldat bine înarmat (de Dumnezeu), în fața unui demonizat, nu se mai  gândește la Biblie, la el însuși că e om ca oricare altul, ci permanent, ființa lui e impregnată cu versetul din Matei 10:8, nu se gândește deloc pe vindecare emoțională sau pe respectul de sine, ci caută să vadă unde e trăgaciul și să apese să-l izgonească pe diavol. Să apese trăgaciul când proclamă în Numele lui Isus, prin credință și sub ungere, acele cuvinte pline de putere și autoritate (hotărârea, nu ridicarea decibelilor), astfel încât lucrarea diavolului să se surpe, să fie (legat omul tare) îndepărtat demonul sau duhul, boala din trup. Glorie Domnului Isus!

Fraților, falsuri există, nu se falsifică banii cei mici, ci bancnotele mari de 100 dolari, 100 de Euro. Să credem cuvântul biblic, e o chestiune de credință, și nu învățătura și amăgirea celui rău! (Luca 18:8)

Nu vi se pare ciudat că întreaga noastră viață creștină are ca țel învingerea a ceva care deja a fost învins? Păcatul, împreună cu natura lui. Mulți cred altfel, și permanent cer lui Dumnezeu mai multă putere pentru a trăi în victorie. Socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu – asta impune înnoirea minții, duhul ne-a fost înviat, dar mintea trebuie înnoită cu realitatea din lumea spirituală și din Împărăția lui Dumnezeu. Ca fii ai lui Dumnezeu, îi suntem asemenea Lui Isus. Cum este El, asa suntem și noi în lumea aceasta… (1Ioan.4:17 a)

Cât despre voi, ungerea pe care ați primit-o de la El rămâne în voi și n-aveți trebuință să vă învețe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevarată, și nu este o minciună, rămâneți în El, după cum v-a învățat ea. (1Ioan.2:27)

Cu alte cuvinte, mandatul nostru de fapt este este de a urma călăuzirea și ungerea Duhului. Păcatul este definit în două direcții, a face lucruri greșite și a omite a face lucrurile corecte, bune – cine știe să facă bine, și nu face, săvârșește un păcat! (Iacov 4:17) și, astfel, îndepărtarea de cerința și de caracterul lui Hristos pe oricare dintre aceste căi îl întristează pe Duhul Sfânt. Dar, de altfel, putem încălca și cealaltă poruncă Nu stingeți Duhul. A stinge înseamnă “a suprima, a înăbuși, a slăbi, a înceta” ceva. Din moment ce Duhul Sfânt este pregătit să aducă mântuire, vindecare și eliberare, noi trebuie să mergem în aceeași direcție cu El. Dacă nu facem acest lucru, e clar că noi împiedicăm eforturile Lui de a ne duce în domeniul supranaturalului. Dacă l-am lăsa să se miște în voie în viețile noastre, unde domeniul Lui natural este cel supranatural, atunci poruncile lui Dumnezeu vor avea o importanță capitală în inimile noastre.

Generic, tradiția bisericii e însă alta, sintagmă la care a apelat însuși Andrei Croitoru în pledoaria sa, de altfel foarte bine exprimată în clipul Prin cine își conduce Hristos Biserica? Comitet sau prezbiteri?  – numind-o tradiționalist-legalistă, deci nu e chiar bună, e rigidă, explicând că conducerea prin “comitet” e foarte păguboasă (așa e).  Demult sosise timpul, cu ceva secole în urmă,  să se treacă de la acele celebre 4 sau 5 puncte stabilite de Luther în tezele din 1517 și nu să rămânem doar la atât, ci să trecem mai departe cucerind noi teritorii spirituale călăuziți de Duhul Sfânt care dă viață! În cazul acesta, al conducerii prin Comitet, Andrei s-a exprimat că se folosește o “hermeneutică a disperării când crezi deja ceva și vrei să ai acoperire doctrinară“. Bine a zis, foarte plastic,  dar se aplică și pentru pledoaria sa despre Duhul Sfânt, despre cesationism, această doctrină potrivită din condei, cu vorbe și idei fără acoperire, cu presupuneri deosebit de riscante, pe care viața creștină normală le combate cu ușurință!

Ce s-a întâmplat de mulțime de pastori și creștini nu cunosc aceste lucruri? Satan a semănat și el, sămânța îndoielii, i-a înșelat pe profesorii de la Seminarii cu decenii în urmă, astfel că acum, când dintre creștini încep să primească  prin revelație întregirea credinței primite de la Dumnezeu,  frați vigilenți precum Andrei Croitoru, critică ca ars  această revelație a credinței.  Dacă aude pe cineva că folosește arma rugăciunii cu vorbirea în limbi, la care Satan se opune cu tărie deoarece ea este și  foarte eficientă în economia lui Dumnezeu, pentru că spune (taine) prin acele cuvinte (neînțelese) în rugă, după cum le dă Duhul să spună și de care este mare nevoie pentru a declanșa  izbânda în lupta spirituală. E adevărat, e un cusur când rugăciunea în limbi se face în adunarea din Biserică  – fără traducere – însă putem avea îngăduință, în a nu da motive de tulburare  în adunare din afara bisericii. Cum se spune, cu o floare nu se face primăvară, adică, printr-o seară de propovăduire mai deosebită nu te poți aștepta la minuni, nici de-o parte, nici de alta, dar te poți ruga pentru ca Domnul Isus să-Și conducă El lucrarea, prin Duhul Său cel Sfânt, sfătuindu-i să aibă în adunare atitudinea lui Gamaliel.

Andrei Croitoru face o analiză la predica lui Toni Berbece din Biserica Betel Centru Cluj

Prin ceea ce spune, cuvintele sale i se potrivesc cumva mănușă, lui însuși, prin intervenția sa – deși pe Andrei, de altfel, îl apreciez foarte mult pentru perspicacitatea sa deosebită și munca folositoare pe care o face pentru cei care îl urmărim

Aici fac doar o sumară analiză, prin cântarul meu imperfect și neomologat, încercând și o definiție discutabilă, dar lămuritoare… Am luat doar un scurt calup, nici n-am urmărit tot clipul său; scriu normal cu negru ce spune fiecare dintre ei, eu cu albastru, în intervențiile lor. 

Andrei: ” …iresponsabilitatea, și pentru că păstorii cer semne și minuni de la Dumnezeu prin Toni,  ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni, prin Toni…”
Toni: “Am văzut că vine un sezon pentru Biserica aceasta, care experimentează o mare trezire în acest moment, vine un sezon…” – deci frânturi din vorbirea lui Toni, scoase de Andrei pentru analiză.

Andrei: persiflând “Limbajul este foarte bine ales. Deci dumneavoastră trebuie să înțelegeți un lucru: ca să schimbi gândirea unor oameni, trebuie să schimbi limbajul. Ce om n-ar vrea o trezire spirituală? Gândiți-vă puțin. Ce biserică n-ar vrea o trezire spirituală? Ce oameni, n-ar vrea o trezire spirituală? Problema este modul în care definești trezirea spirituală. Eu îmi doresc o trezire spirituală, dar vreau o trezire spirituală ca pe vremea lui John Wycliffe (1320-1384), Jonathan Edwards (1703-1758)… dar nu vreau o trezire spirituală ca pe vremea lui Toni Berbece sau pe vremea a tot felul de ciudați carismatici, nu vreau o trezire spirituală în care oamenii tremură ca șerpii, se aruncă pe jos, fac spume la gură, urlă, încep să râdă incontrolabil și să latre ca câinii sau să grohăie ca porcii. Nu mă interesează o asemenea trezire spirituală, sub absolut nicio formă. Deci, depinde cum definești trezirea spirituală. Și, ascultați-mă, Toni zice că la Betel Cluj este o trezire spirituală. Întotdeauna când a fost o trezire spirituală, lucrul acesta a ajuns incontestabil prin pocăința acelor oameni, prin întoarcerea la Dumnezeu, prin mărturia puternică dată față de Domnul Isus Hristos, printr-o viață trăită de sfințenie, nu prin revenirea la semne, minuni, vorbire în limbi, prorocii și vedenii. Indiferent dacă sunteți sau nu sunteți de acord cu continuitatea acestor daruri. Asta este esența unei treziri spirituale autentice. Da. Este foarte important și vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să gândiți lucrurile în felul acesta, înțelegând definiția tuturor lucrurilor.

Toni: “Veți fi foarte huliți și atacați…” – atât a dat Andrei din ce vorbea Toni, spre analiză…
Andrei, vesel: “Aici sunt două lucruri foarte interesante la Toni Berbece. Unu, că-i încurajează; i-a văzut că au pornit pe panta asta cu manifestările astea carismatice și zice “experimentați o trezire spirituală“, primul lucru: asta-i o manipulare psihologică, el știe, a venit doctorul, fac… analizează… băi, e trezire spirituală la Betel Cluj”  – c-a zis Toni Berbece, înseamnă c-așa-i!  – spune Andrei.
A doilea lucru ce-l zice, veți fi huliți. Ia ascultați, ascultați foarte bine, ce limbaj folosește. Deci, cei care nu cred în ce spune că practică ei acolo, hulesc. Veți fi huliți! Da, că n-au treabă ortodocșii cu ei, n-au treabă alții. Cine? Fraților veți fi huliți, da. Deci cei care sunt huliți, cei care sunt cesaționiști sau poate nu cred ce se întâmplă acolo, hulesc. – spune Andrei.

Toni: “… asta cu post și cu rugăciune, ca să rezistați. Amin?! Vine un sezon în care veți fi huliți în care veți fi trădați poate chiar de frații voștri, care se vor întoarce împotriva voastră și am văzut Duhul lui Dumnezeu cum…”
Andrei: “Ascultați limbajul – huliți, trădați de frați, se vor întoarce frații împotriva voastră…” Deci, cineva care nu crede în manifestările astea, cu vorbirea în limbi, cu prorocii și așa mai departe, sunt cei care hulesc, da? Sunt acolo, în biserica Betel care nu sunt de acord cu lucrurile astea; ei sunt frații care hulesc! care se întorc împotriva lor! care i-au trădat! Probabil, cei care mi-au scris comentarii private sunt… hulitorii!! [se miră puternic Andrei, complice, către vizitatorii din ecran]; sunt împotrivitorii, cei care i-au trădat, au trădat această mare trezire spirituală! Este un mod pervers, voi spune deschis lucrul ăsta, un mod pervers, parșiv din partea lui Toni Berbece să-i numească pe membri bisericii sau pe toți aceia care nu sunt de acord cu lucrurile acelea; le evaluează, le critică, le judecă, le cercetează … să-i numească frați care-i trădează! Frați care se-ntorc împotrivă, frați care hulesc. [acum se adresează cu năduh direct lui Toni, cu ochii însă pe notițe] Să-ți fie rușine! Dac-ai ajuns să-i numești pe copiii Domnului în felul acesta, doar pentru că nu sunt de acord cu toate jmecheriile pe care le faceți voi acolo, da? Este o manipulare, un limbaj manipulativ, psihologic, atât. Nimic mai mult.  [de parcă Andrei și-ar spune lui însuși vorbind demagogic, atât de bine i se potrivesc] … NU, nu v-ați trădat frații, că n-ați fost de acord cu pastorul Adi Tămaș,  el v-a trădat încrederea băgând pe ușa din dos niște manifestări carismatice…”

Analiza mea:

A huli: este când cineva aduce ofensă lui Dumnezeu, în speță Duhului Sfânt. Andrei clarifică despre ce e vorba ca să nu fie dubii: “Deci, cei care nu cred în ce spune că practică ei acolo, hulesc.” A prins bine ideea, altfel se putea interpreta și cu totul altceva.

Păi dragă frate Andrei, nu cumva  hulă se numește când cineva vorbește bine despre lucrarea Duhului Sfânt, ca fiind autentică, acel mod de manifestarea a Duhului la care face referință indubitabil cineva, iar altcineva, nu doar că nu crede, ci are atitudinea asta grozavă de-a-l acuza (pe fratele care se exprimă corect) de un mod perves de manifestare, de manipulare psihilogică de cea mai joasă speță? Iar frații care nu fac front comun cu pastorul lor, ci îi trădează încrederea, cum pot fi numiți? Dar cel care-i incită la revoltă, în această complicată situație prin instigarea, complicată prin ajutorul negativ al unora ca Andrei?

-n-am urmărit predica cu pricina, dar i-am urmărit cca 20 de predici ale lui Toni Berbece ca să știu că nu face manipulare și că tocmai intervenția  lui Andrei o pot numi manipulare psihologică, nu știu exact, deaceea îi acord scuza că nu și-a dat seama, că e manipulat de necredință și de o răutate involuntară!

– i-am ascultat foarte multe predici pastorului Vasile Hozan, care spune că a scris 21 de cărți, citindu-i trei sau chiar patru dintre ele, Amintiri din țară  în 3 volume și  Biserici Înființate Cu Ajutorul Duhului Sfânt și, din activitatea lui am putut constata că e corect ce a scris și ce predică, iar lucrarea Duhului Sfânt e peste tot  (necesaționistă), în concordanță cu  Faptele Apostolilor, carte neîncheiată,  care “se continuă” prin Vasile Hozan și alți frați din lumea întreagă, spre Gloria Domnului!

-am impresia că această intervenție a lui Andrei este tradiționalist-legalistă, fără să știe inima-i e umbrită “puțin de-aici, un pic de-acolo” și,  inconștient, se conformează unor gânduri proprii, nesfințite, după o logică și rațiune personală greu de combătut de alte capete.

-acei creștini ai marilor treziri (John Wycliffe,  Jonathan Edwards), numiți de tine ca etalon, dragă Andrei, sunt repere bune fără nicio îndoială, dar totuși mi se pare că nu împlinesc nici ei dezideratul trimiterii de care poruncește Domnul (decât parțial). Și acele elemente care spui că înseamnă trezire spirituală, la ora actuală, tocmai că nu se mai încadrează bine la ceea ce probabil se așteaptă Domnul Isus, acum, ci acele elemente vechi trasate de Însuși Domnul Împărăției cerurilor din Marea trimitere, și din nou tocmai ceea ce a făcut El însuși, trimițându-ne pe noi cum El fusese trimis de Tatăl, avem același mandat de bază ca ucenici (Matei 10, Luca, 9 și 10 și trimiterile de la sfârșitul evangheliilor).

-a caracteriza gratuit și grotesc (oare nu e manipulare psihologică) prin aceste fraze ca “tot felul de ciudați carismatici, nu vreau o trezire spirituală în care oamenii tremură ca  șerpii, se aruncă pe jos, fac spume la gură, urlă, încep să râdă incontrolabil și să latre ca câinii sau să grohăie ca porcii” – inexplicabil ai  insinuat asemenea neadevăruri, deoarece predicile lui Toni se găsesc pe you tube și el spune mereu ce se întâmplă  și cum procedează, în public, apoi rezultatele “se văd”, puterea slujirii face diferența (bolnavi vindecați, duhurile ies afară,Împărăția lui Dumnezeu se apropie de ei și oamenii se pocăiesc, săracilor li se fac case etc.).

–Dragă Andrei, n-ai înțeles ceea ce foarte bine ai predicat?, mi se pare din Evrei 5, ultimele versete și primele din cap. 6, să mergem spre cele desăvârșite, nu mai e vorba atât despre pocăință și mântuire, pentru trezire – vorbesc despre noi creștinii – da, e ok și neapărat necesară predicarea Evangheliei (Împărăției) pentru cei nemântuiți, completat (dublat) cu a face ceea ce ne cere Domnul, prin puterea Duhului, minuni ca vindecări și eliberări de duhuri, și atunci se vor pocăi mulțime de oameni, căci atunci se va împlini aproape de la sine cuvântul “oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“, primind pocăința și credința. De ce? … căci Împărăția cerurilor s-a apropiat de ei, “precum în cer-așa și pe pământ“. Iar Toni Berbece, știe ce spune, și eu știu asta, pentru că despre asta e vorba și nu despre ceea ce crede eventual lumea și cei care văd pe you tube aberații, sau lucruri normale, dar ei le cred anormale.

– “NU, nu v-ați trădat frații, că n-ați fost de acord cu pastorul Adi Tămaș,  el v-a trădat încrederea băgând pe ușa din dos niște manifestări carismatice…”   – Dar nu trebuie de fapt să cercetați totul și să luați ceea ce este bun ?(1 Tesaloniceni 5:21).

Pentru o mai bună edificare, putem exemplifica:

“să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc in intuneric” (Isaia 42:7)

Cum să fii eliberat pe deplin, La Tineret Profides Bucuresti

O propovăduire a lui Toni Berbece, vorbind  tinerilor de la Profides București o mărturie-predică Cum să fii eliberat pe deplin  despre modul cum intervine, practic, în rezolvarea unor boli foarte grave.
a) După o predică la Baia Mare, se roagă pentru cei care doresc. Vine și o familie cu doi copii, un băiat și o fată. Se roagă folosind ungerea pentru tată, băiat, apoi urmează fetița de cca 12 ani.  Când se apropie de ea, să-i facă ungerea, fetița sare 1 m în spate … “NUUU! Nu mă atinge!” A început să urle, să se zbată, a prins-o tatăl ei, a început să țipe și mai tare, NUUU, simțea c-o arde ungerea pe care voiam să i-o fac. Am crezut că s-o fi speriat, dar era suficient de mare, să se sperie de-o sticluță. Dar mi-am făcut ungerea în palmă și totuși mă apropii cu mâna; a început să țipe: NU! Mi-am dat seama că e ceva demonic. Atunci mama îmi spune ceva (un cuvânt, o boală): “dislexie” – Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește– cf. dex – Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc.

Mi-am dat seama că această dislexie avea fundament demonic. Nici părinții nu și-au dat seama că de fapt legătura de pe copilul lor nu era una mecanică, de ceva elemente din creier care nu se conectau cum trebuie, nu e o chestiune neuronală, ci era un blocaj demonic. Tatăl și-a luat fetița în brațe, fetița țipa și-l lovea cu picioarele și voia să fugă de mine. M-am aplecat asupra ei, punându-mă în genunchi, i-am pus mâna pe capul ei și i-am șoptit la ureche: “În Numele lui Isus, tu vei vorbi normal!” Stiti ce mi-a zis? Mi-a zis “Nu!” Cum? Nu vrei să vorbești normal, tu, de care au râs copiii de tine, că nu verbești bine, cum trebuie? Nu vrei tu, o fetiță de 12 ani să gândești normal? Au râs copiii de tine că gândești mai încet, că vorbești mai încet, că nu ești la fel ca ceilalți, dintotdeauna te-ai văzut inferioară și totdeauna te-ai considerat inferioară și ai un complex puternic de inferioritate din cauza dislexiei tale și când îți spun În Numele lui Isus vei vorbi normal vei gândi normal și vei fi … M-am aplecat jos, pe genunchi și i-am spus: “În Numele lui Isus vei fi un copil incredibil de inteligent“, a zis “Nu, Nu” și striga într-una “Nu, Nu, Nu”
Într-o temniță a dislexiei era copilul ăsta și Satan nu voia să-l scape. M-am rugat pentru ea, am continuat să mă rog pentru ea, m-am rugat împreună cu familia și am hotărât împreună cu familia ca să intrăm în zile de post și să mijlocim pentru fetiță, pentru că Duhul Sfânt a scos la iveală faptul că această fetiță era într-o temniță. Este extraordinar cum Duhul Sfânt scoate la iveală lucrurile.

b) Vă aduceți aminte de David care a venit la Biserica Profides și a vorbit pentru prima dată în Biserica Profides? Astăzi am primit un mesaj de la mămica lui:

“Bună Toni. Voiam să-ți comunic în legătură cu David că era diagnosticat cu autism clasic. Azi am fost la control la București la control neurologic și psihic. I-a ieșit decât Tulburare de comportament. Nu autism grav clasic care nu se vindecă niciodată. Domnul Isus lucrează în boli și cine are credință se va vindeca. O zi binecuvântată și mulțumesc pentru rugăciunile făcute pentru David.” Aplauze pentru Isus Hristos! Aleluia!

Dar ați auzit că autismul nu se vindecă, medical? Cine a auzit dintre voi? Se mai ameliorează, poate, dar nu se vindecă. Dar Isus poate!

Copilul ăsta a vorbit prima dată, primele cuvinte le-a spus în Biserica Profides. La fel, când m-am apropiat cu sticluța de untdelemn de el, a început să urle din toți rărunchii, efectiv voia să fugă și să scape din mâinile mamei. M-am apropiat de el și m-am rugat pentru el și i-am făcut ungerea. Și apoi la sfârșit îi zice mamei lui: “Mami, gata, haide!” trăgând-o să plece … iar mama începe să plângă, și-i zice: “Mami, tu vorbești?” Întreb, Doamnă, dar n-a mai vorbit niciodată? “Nu”

I s-a dezlegat mintea în Numele lui Isus! Amin? Amin. Vreau să ne rugăm pentru acest copil, David, să dispară și această “tulburare de coportament”. Amin? Și să fie perfect sănătos.Un copil perfect mental și integru. În orice temniță ar fi, Isus Hristos să-l scoată afară. Amin? Amin. Glorie lui Isus Hristos.

Atât de mulți oameni am văzut ieșiți din temniță, atât de mulți oameni vindecați, eliberați, atât de mulți oameni care au scăpat de temnițele în care au fost și chiar vreau să credem din toată inima că Dumnezeu ne-a dat aeastă chemare să scoatem oameni din temniță. Amin? Amin!

Cine a fost scos din temniță? Mâna sus…

Aleluia! Să nu uiți niciodată cum ai fost și Cine te-a scos de acolo!

Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau. Amin. (Marcu 16:20)