Prin ce au dreptul demonii să ne afecteze?

by Mircea Graur & Bogdan Graur

Ceea ce în mod sigur dă prilej diavolului să ne atace sunt păcatele: atât cele personale cât şi ale altora, care au legătură cu viaţa noastră. Sunt şi cazuri, mai de excepţie, în care atacurile pot fi o testare a tăriei credinţei noastre în principiile lui Dumnezeu.

Prin păcatele pe care le săvârşim noi, sau cei din neamul nostru, noi intrăm în, să zicem, “ringul de box” al păcatului, pe teritoriul în care Satan are dreptul să ne atace, pentru că am ieşit din perimetrul protecţiei lui Dumnezeu.

La fel cum un boxer nu are voie să se bată pe stradă, ci doar în ringul de box (adică într-un perimetru definit ca autorizat pentru desfăşurarea luptei) tot aşa şi Satan are un perimetru definit al autorităţii lui, cel al păcatului. De aceea Domnul ne dă porunca de a nu păcătui, de a nu da prilej diavolului, pentru că El ne iubeşte şi doreşte să ne protejeze de luptele la care suntem provocaţi (ispitiţi) de Cel Rău.

Noi putem defini două domenii mari ale unui aşa numit “ICEBERG AL PĂCATELOR” (vezi planşa): domeniul păcatelor personale (pe care omul le poate vedea mai bine, aparţinând vieţii sale) iar celălalt domeniul păcatelor altora (care, fiind legate într-un fel sau altul de viaţa personală, ne afectează).

Dintr-o alta perspectivă am definit 5 feluri de păcate care dau dreptul demonilor să ne afecteze: 3 tipuri de păcate personale: la nivelul gândului, la nivelul vorbelor şi al faptelor, iar apoi 2 tipuri de păcate ale altora: generaţionale şi abuzurile altora în viaţa noastră.