Unde eşti? – RESPECTĂ, NU RESPINGE!

Auziți, ceruri, și pleacă urechea, pământule, pentru că Domnul a vorbit: „Am hrănit și am crescut fii și ei s-au răzvrătit împotriva Mea”.
Isaia 1:2

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Din momentul căderii sale, omul a fost întotdeauna într-o stare de răzvrătire față de Dumnezeu. Cain a adus rodul muncii sale, însă Dumnezeu l-a refuzat, fiindcă Scriptura declară că „prin har sunteți mântuiți, prin credință; … nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9). În mânia lui, Cain l-a omorât pe fratele său Abel. Din nefericire, Cain are mulți urmași astăzi!

„Am hrănit și am crescut fii” – toți oamenii Îi aparțin lui Dumnezeu pe baza creației, fiindcă El Însuși a dat „tuturor viață și suflare și toate … pentru că în El trăim și ne mișcăm și suntem” (Fapte 17.25,28). Omul însă I-a întors spatele lui Dumnezeu și trăiește într-un întuneric spiritual și moral. Chiar și „boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște; poporul Meu nu are inteligență” (Isaia 1.3). Problema este păcatul, fiindcă „tot capul este bolnav și toată inima slăbită. Din talpa piciorului până în creștet, nimic nu-i sănătos în el; răni și vânătăi și bube deschise” (Isaia 1.5,6). Singurul remediu pentru păcatul omului este sângele lui Hristos: „«Veniți dar să ne judecăm», zice Domnul. «Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna»” (Isaia 1.18). Sângele lui Isus Hristos este cel care ne curățește de orice păcat. Judecata sigură este partea tuturor celor care resping acest unic remediu.

R A Barnett

*


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: «Unde ești?»”
Geneza 3:9

Unde eşti?

Primul om s-a ascuns de Dumnezeu, după ce a mâncat din fructul interzis. Cu conștiința sa împovărată nu a mai îndrăznit  să  apară  în  prezența  Creatorului  său. Atunci, Dumnezeu l-a căutat și l-a întrebat: „Unde ești?”

Şi astăzi, Dumnezeu adresează această întrebare către noi oamenii, pentru ca să înțelegem determinarea poziției personale. Cunoaștem această măsură poate din întreprinderile în care lucrăm. Acolo se verifică regulat, dacă te afli pe cursul stabilit și dacă atingi țelurile trasate.

Dumnezeu pretinde o determinare a poziției noastre, adică este vorba despre relația noastră cu El. L-am onorat sau ne-am făcut vinovați față de El? Îl considerăm dușmanul nostru, pentru că a permis să trecem prin situații dificile în viața noastră? Ne aflăm la distanță de El, pentru ca să putem face ce vrem noi?

Prin viața noastră păcătoasă, noi toți ne-am abătut de la cursul dumnezeiesc și am dus o viață greșită, altfel de cum a  gândit-o  Creatorul  pentru  noi  oamenii.  Astfel,  relația noastră cu El s-a îngreuiat. Pentru că El cunoaște viața noastră și ne iubește, El ne spune: „Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi” (Ezechiel 18.32).

Dacă recunoaștem că viața noastră a decurs greșit și ne întoarcem cu o recunoaștere sinceră la Dumnezeu, găsim harul Său. În loc să ne pedepsească pentru păcatele noastre, El ne iartă și ne acceptă ca pe un copil al Său.

*


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RESPECTĂ, NU RESPINGE!

„M-am făcut tuturor totul…” (1 Corinteni 9:22)

Pentru ca orice relație să meargă, trebuie să ne acceptăm diferențele unul altuia. În cadrul familiei, trebuie să respectăm perspectivele unice ale fiecăruia. Nu trebuie să fim de acord cu toate ideile, însă trebuie să respectăm mediul din care provine fiecare. Pavel a făcut lucrul acesta: „M-am făcut tuturor totul.” Unii dintre noi care pretind că-L urmează pe Hristos acceptă cu greu păreri și valori care diferă de ale lor. Noi spunem despre „compromis” că este un cuvânt „urât.” Unii dintre noi ne-am întors de la cele mai imorale vieți la credința în Hristos și cu toate acestea, după convertire nu vrem să avem de-a face cu nicio persoană care nu este de acord cu noi și care nu adoptă valorile pe care noi le-am descoperit.

Uneori familiile noastre se destramă deoarece încercăm să-i forțăm pe cei dragi ai noștri să aibă aceleași opinii ca noi, și punem granițe pentru a-i ține departe pe nonconformiști. Cât de greșită este această utilizare a creștinismului! Domnul Isus nu i-a condamnat pe cei care l-au răstignit; El S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac.” (Luca 23:34). El nu i-a considerat răi din punct de vedere moral, ci orbi din punct de vedere spiritual. El le-a spus ucenicilor: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44).

Datoria noastră este să-i iubim pe oameni, iar datoria lui Dumnezeu este să-i schimbe! Așa că nu mai încerca să faci ceea ce face Dumnezeu! Dacă investești cu răbdare în relațiile tale, dacă respecți părerile oamenilor și semeni sămânța cea bună, pe termen lung vei avea un seceriș bogat. Dragostea ta, și nu puterea argumentelor tale, poate reda speranța, chiar și celor mai afectați din jurul nostru – acea speranță că există vindecare pentru acele părți ale sufletului care suferă.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 5.22-33

Până la capitolul 6.9, apostolul va introduce creştinismul în cercul familiei. Supunerea unei femei faţă de soţul ei, caz particular al versetului 21, este considerată astăzi, în ţările noastre, ca un principiu perimat. Dacă însă teama de Hristos este cea care constituie atmosfera unui cămin, soţul nu va impune nimic după bunul său plac, iar soţia, de partea ei, va recunoaşte că tot ceea ce el i-a cerut corespunde cu voia Domnului. De fapt, dragostea va şti să-i dicteze soţului atitudinea lui. Şi din nou este evocat Modelul perfect: Hristos în afecţiunile Sale divine pentru Adunare.

În capitolele 1 (v. 23) şi 4 am văzut Adunarea ca Trupul Său, El fiind Capul. În capitolul 2, Biserica ne-a fost prezentată ca o clădire, în care El este piatra unghiulară. Aici, în sfârşit, ea este Soţia Lui. Cu acest titlu ea a primit, primeşte şi va primi dovezile cele mai înalte ale dragostei Sale. Ieri, Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru Adunare (v. 2). Astăzi, El o înconjoară cu grija Lui, o curăţeşte, o hrăneşte, o îndrăgeşte şi o pregăteşte cu tandreţe pentru întâlnirea glorioasă (v. 26, 29; vezi cap. 4.11). Mâine, El Şi-o va înfăţişa, demnă de El, pentru bucuria Sa, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci „sfântă şi fără cusur”, pentru că ea va fi îmbrăcată în propriile Sale perfecţiuni (v. 27).

Advertisements

One thought on “Unde eşti? – RESPECTĂ, NU RESPINGE!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s