Când Dumnezeu îți întinde Mâna …

by Dalia Teodora Ana

Fiindcă bunatatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvanta dar toată viața mea, si in Numele Tau îmi voi ridica mâinile. Căci Tu esti ajutorul meu si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. “ 

   Psalmul 63: 3,4,7.

Aș vrea  să mărturisesc cum Dumnezeu a lucrat în viața noastră, nu pentru că noi am fi meritat, ci pentru că El este bun. Și pentru că El e Domnul meu, Îi aduc închinăciunile mele și-i dau slavă!

Deși au trecut câțiva ani de atunci, am să încerc să relatez cele întâmplate cât mai exact posibil.

Întodeauna mi-au plăcut copiii și mi-am dorit copii (încă ne mai dorim), așa că la vreun an de la căsătorie, văzând că nu rămân însărcinată, am mers la un control medical, iar dupa 2 ani de studiu clinic ni s-a spus că nu putem avea copii pe cale naturală, “ doar printr-o minune de la Dumnezeu” încheia doctorul vizita. Ne-au recomandad un tratament special, fertilizarea în vitro. Deși șansele de a avea copii prin intermediul acestui tratament erau mici, doar 30%, am acceptat sa ne “trecem“ pe lista de asteptare care era destul de lungă (vreo 12-18 luni).

Ca medic, cunoșteam efectele secundare ale tratamentului  și cu toate acestea  nu i-am spus nimic soțului meu, pentru că îmi doream cu orice preț un copil. La vreo 4 luni de când eram înscrisi pe lista pentru tratament, vorbind acasă cu cei din familia mea, explicând în ce consta tratamentul și efectele lui, nu mi-am dat seama că soțul meu era de față si ca el nu știa la ce vroiam să mă supun. Auzind toate astea mi-a zis : ”Când ne intoarcem acasă, vreau să anulezi programarea pentru tratamentul acesta. Nu vreau ca tu să pățesti ceva. Prefer să nu avem copii. Dacă Dumnezeu  vrea să ne dea copii, ne va da. Dacă nu, atunci vom adopta copii că sunt atîția care au nevoie de dragoste, iar noi avem acea dragoste.“.

Câteva zile mai târziu, am anulat programarea, incredințându-ne de data asta, cu totul, in Mâna Domnului.

Nu  mica ne-a fost mirarea, când la doar  2 luni de la anularea tratamentului, am aflat că sunt însărcinata … pe cale naturală!!!

Eram amândoi in al 9-lea cer de bucurie…!!!

Sarcina a decurs normal, fara probleme de data aceasta (eu mai pierdusem 2 sarcini, ultima la vreo 18-19 saptamani de gestatie din cauza unui hematom retroplancentar (un cheag de sange ce se formase la nivelul placentei). Insa, cand am ajuns in luna a 6-a , fara a nota vreo durere sau un alt simptom, la un control medical de rutina ce il faceam in fiecare luna, am aflat ca eram deja dilatata de 2 cm si am fost internata de urgenta in spital. Acolo mi-au mai descoperit inca o problema, de data aceasta la nivelul colului uterin (care e prea slab si nu poate sustine greutatea uterului gravid).Am stat internata in spital 4 zile, in repaus absolut si cu perfuzii ; nu aveam voie sa ma dau jos din pat nici macar pentru a merge la baie. Am chemat prezbiterii bisericii din care faceam parte si mi-au facut ungerea cu untdelemn. In ziua urmatoare mi-au facut din nou ecografie si mi-au zis ca dilatarea s-a oprit (la 2 cm) si ca fetita din pozitie transversala, s-a rotit schimbandu-si pozitia. Mi-au mai spus sa ma pregatesc pentru ca in cel mult 2 saptamani voi naste. La externare mi-au recomandat repaus absolut ,ceea ce am si facut.

Dar cum Dumnezeu are intotdeauna ultimul cuvant, nu s-a intamplat dupa spusele medicilor, ci dupa cum hotarase El.

Trecusem cu mult peste cele 26 de saptamani de gestatie si la un control facut in luna a 8-a , cand m-a vazut medicul mi-a zis :” Tu esti o minune pentru noi. Toate femeile care erau in aceeasi situatie ca  tine , au nascut  de mult. Numai tu ai mai ramas.” Atunci am intrebat :”Doamna doctor , cam pe cand o sa nasc? “

Iar ea mi-a zis :”Tu vei naste cand va vrea Dumnezeu.” Si asa  a fost. Am dat nastere unei fetite , frumoasa si sanatoasa, la 37 de saptamani , printr-o nastere naturala , desi era prevazuta o cezariana.

Cand s-au implinit cele 8 saptamani , am adus fetita in Casa lui Dumnezeu pentru a fii binecuvantata de El, conform Scripturii.

Am vazut atunci implinita acea vedenie pe care o avusesem mai multe duminici la rand (in timpul celor 2 ani de studiu pentru infertilitate), vedenie  care “aparea”doar in timpul programului de lauda si inchinare.In acea vedenie  apaream eu si sotul meu , undeva pe o scena  si un frate care tinea un copil in brate. A ridicat copilul deasupra capului si a zis :”Acesta este copilul promis de Dumnezeu”.

Cateodata ma gandeam daca un cumva acea imagine ce o vedeam era rodul imaginatiei mele  ca urmare a faptului ca imi doream atat de mult copii, dar faptul ca aparea aceeasi imagine, numai intr.-un singur loc si timp de mai mult timp , a facut sa dispara indoiala din inima mea.

In acea perioada sediul bisericii era in alta parte si nicidecum nu avea “scena”. Insa , atunci cand s-a oficiat actul de binecuvantare , sediul bisericii nu mai era acelasi si, in plus,de data aceasta exista “scena” , iar fratele prezbiter , fara sa stie de vedenia mea, a ridicat copilul in fata bisericii cerand binecuvantarea Domnului .

In felul acesta Dumnezeu isi implinise promisiunea pe care mi-o facuse cam cu un an inainte , atunci cand pe patul spitalului , descurajata si disperata, speram ca Dumnezeu sa se indure de baietelul nostru. E vorba de sarcina ce am pierdut-o la 18-19 saptamani de gestatie din cauza unei erori medicale. In ziua internarii medicul mi-a zis:”Doamna , hematomul e tot mai mare, copilul e inca viu dar nu va mai putea trai mult timp. Atata timp cat traieste copilul, nu putem face nimic. Vom astepta sa moara. “

Oh! Cat de grele au fost acele cuvinte pentru mine. Sa astepti neputincios si sa vezi cu ochii tai cum iti moare copilul !!! Mi-a fost atat de greu… plangeam in fiecare zi in spital si desi sansele de salvare ale copilului erau nule , simteam “ceva” care imi spunea ca Dumnezeu se va indura de mine.Intr-o zi, plangand , ma rugam Domnului si am zis:”Doamne , te rog, vorbeste-mi.” Si am deschis Biblia , iar acel Cuvant m-a insufletit mai departe  si l-am luat ca pe o promisiune de la Dumnezeu.

Isaia 66:9 – “As putea sa deschid pantecele mamei si sa nu las sa nasca ? zice Domnul.- Eu care fac sa nasca , as putea sa impiedic oare  nasterea ? zice Dumnezeul tau. “

Dumnezeu si-a tinut promisiunea si ne-a dat o mare mare  binecuvantare. Si sa stiti, dragii mei , ca ceea ce binecuvinateaza Dumnezeu , ramane binecuvantat.

Mărit sa fie El !

Cred ca Dumnezeu ne va mai da inca o fetita .Ce ma face sa cred asta ? Cand Andreea , fetita noastra, avea vreo 2 anisori , am avut un vis in care noi doua stateam ingenuncheate la marginea patului si ne rugam si ziceam , in timp ce puneam mana pe burta mea:”Dumnezeu sa te binecuvinteze, Irina !” Mai apoi, anul trecut, am avut alt vis in care Dumnezeu imi spunea printr-o proroocie asa: “Iata ca vei mai da nastere unei fetite si cu asta s-a sfarsit misiunea ta pe pamant. “

Acum, toti 3, asteptam ca Dumnezeu sa-si mai arate inca o data Slava Sa si la timpul hotarat de El , stiu ca ne va trimite o noua mare mare  binecuvantare, pe Irina.

Dumnezeu sa fie lăudat in veci !

Cand Andreea avea doar cateva luni , a venit la noi acasa un vas al Domnului si ne-a spus ca Dumnezeu a trimis-o sa ne aduca un mesaj .Prin acel mesaj Domnul  ne spunea ca ne iubeste si ca vom trece printr-o mare incercare , dar care se va termina cu bine.  Am pastrat acel mesaj in inima mea, nestiind ce urma sa vina.

Cateva saptamani mai tarziu am avut un alt vis si in acel vis se facea ca asteptam sa primesc rezultatul unor analize si vedeam cum ceilalti colegi ai mei primeau dosarul si apoi plecau; mie insa medicul mi-a zis :” Tu nu poti pleca .Trebuie sa te internezi. Ai o boala foarte grava  si daca nu faci tratament in 3 zile vei muri, iar cu tratament vei mai trai 45 zile.” . Atunci l-am intrebat pe medic despre ce boala e vorba .El imi spunea diagnosticul , dar eu nu-l puteam auzi. Abia a treia oara am putut sa citesc pe buzele lui urmatorul diagnostic: Linfom Hodgkin.

Atunci am inceput sa plang (in vis) si sa ma cert cu Dumnezeu ,spunandu-I:” De ce mi-ai dat acum copilul , daca vrei sa-mi iei viata ? Ca să sufere de mica fără mamă?” si plangeam tare. Atunci am auzit o voce care mi-a spus: De ce plangi si te întristezi?   Ai uitat ca am trimis acasa la tine pe robul meu cu ceva timp inainte  si ti-am spus ca vei trece printr-o mare incercare, dar ca se va sfarsi cu bine ?” Si m-am trezit speriata, neputand sa-mi scot acel vis din minte.

Intr-o zi, in timp ce faceam dus, am simtit niste noduli  la baza gatului; in acel moment mi-am amintit de vis…Andreea avea vreo 14 luni. In urmatoarele zile, la clinica unde lucrez, mi-au facut analize, punctie PAAF din ganglion (iesise pozitiva) si asteptam sa fac un TAC  (scanner) de torax. In timpul acela nu stia nimeni ca sunt suspecta de cancer decat cei din familie. Si desi analizele si probele  necesare s-au facut foarte repede mie mi se parea ca trebuie sa astept mult ca sa primesc rezultatele.

In momentele acelea, desi aveam Cuvantul lui Dumnezeu, proroocia si acel vis  prin care Dumnezeu imi spunea ca totul se va sfarsi cu bine , eu nu am avut puterea sa mai cred in salvare. M-am vazut singura si  “goala” in fata mortii.  Indiferent de pozitia sociala pe care o are cineva sau de bogatia lui , atunci cand in dreptul lui se pune diagnosticul de cancer, acea persoana  se vede fara scapare. Abia atunci realizezi ca, ceea ce conteaza cu adevarat e ceea ce ai facut pentru sufletul tau, pentru Dumnezeu  si nimic altceva.

Incercam sa nu plang de fata cu fetita si sa stau cat mai mult cu ea , convinsa fiind ca voi muri in curand.

Intr-o zi fetita se juca linistita in camera ei , iar eu stateam pe pat si o priveam. Ma abtineam sa nu plang (mă gândeam că n-am s-o mai vad cum creste, ca nu voi putea sa-i fiu alaturi atunci cand va fi mare … ) dar totusi, mi-a cazut o lacrima pe obraz. Chiar atunci  fetita s-a uitat la mine, s-a ridicat  si a venit la mine. Cu manuta ei mica mi-a sters lacrima de pe obraz , mi-a dat un pupic dulce iar mai apoi s-a intors la jocul ei  ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. A fost cel mai emotionant moment din viata mea. Nu m-am mai putut abtine sa nu plang  asa ca m-am ridicat si am mers in alta camera sa pot plange.

Intr-una din acele zile de asteptare a rezultatelor, a sunat la noi un frate si ne-a intrebat daca poate sa ne faca o vizita. In acea seara fratele ne spunea ca Dumnezeu il trimisese cu un mesaj pentru mine, care printre altele, spunea asa: ”daca vei suferi si vei rabda pana la capat, iti voi da cununa vietii. ”Pentru mine acele cuvinte sunau ca o confirmare a faptului ca am cancer si ca voi muri in curand . Am iesit repede din sufragerie, pentru ca ochii mi se umplusera de lacrimi. Intre timp sotul i-a explicat fratelui ca sunt suspecta de cancer iar cand am revenit, fratele mi-a zis ca abia acum intelege mesajul Domnului.

Dupa plecarea fratelui stateam impreuna cu sotul meu, strangandu-l in brate si plangeam. Atunci el mi-a zis ceva ce m-a dat peste cap. “Dalia “, spunea el, “Îl iubesti pe Dumnezeu ?“ La care eu foarte revoltata i-am raspuns: ”Dar, ce intrebare mai e si asta ? Stii ca-L iubesc.”

Atunci, dacă Îl iubesti, de ce nu vrei să mergi la El?”, mi-a zis.

La auzul acestor cuvinte m-am enervat si i-am raspuns pe un ton neadecvat :” Vrei sa spui,ca abia astepti sa mor ?”

-“Nu” mi-a raspuns, “ci vreau sa te fac sa intelegi altceva. De exemplu, tu o iubesti pe Andreea, nu-i asa ? Atunci, spune-mi cum te-ai simti, ca mamă, care ai vrea sa o ții în brațe, atunci când chemând-o la tine, fetita să te refuze? Doar sa-ti spună de departe că te iubeste .“

Acea ilustratie a fost prea mult pentru mine. Am plecat in graba in dormintor , unde am ingenuncheat in fata Celui Prea Inalt cerandu-mi iertare pentru comportamentul meu si pentru atitudinea mea egosita; i-am zis Domnului: “Doamne, daca doar atât mi-ai ingăduit sa trăiesc, facă-Se voia Ta. Dar, te rog, să ai grija de familia mea si, in mod special, să fii mamă la fetita mea.

A doua zi acelasi frate, ne-a sunat din nou, si ne-a zis ca are un nou mesaj pentru mine. Dumnezeu in bunatatea Lui imi spunea asa: ” … iată ca am văzut atitudinea inimii tale si hotărârea din inima ta si pentru asta, vei vedea cum Eu, Domnul, îți voi schimba diagnosticul.”  Nu mai stiu sigur daca in ziua urmatoare sau la vreo doua zile am primit rezultatul final al analizelor.

Eram suspectă de Linfom Hodgkin iar diagnosticul final a fost: Toxoplasmoza.

De atunci incolo am inceput sa-I cer Domnului, ca atunci cand voi mai trece prin incercare, sa-mi aduca aminte prin Duhul Sfant, de toate promisiunile Lui, ca sa pot ramane tare in El si sa nu ma mai indoiesc.

Sase luni mai tarziu (aproximativ) cel rau a incercat din nou sa-mi ia viata, de data aceasta printr-un accident de masina.

Era o dimineata normala , ca toate celelalte si m-am urcat in masina sa plec la servici (aveam de facut vreo 200 km dus -intors). Nici nu ma urcasem  bine in masina, cand am auzit un zgomot ciudat in spatele meu, ca ragetul unui animal . Am intepenit de frica. N-am avut curaj să-mi intorc capul si parca hipnotizata am pornit masina. Câteva sute de metri mai incolo am putut sa opresc masina si să mă uit in spate. Bineinteles, ca n-am vazut nimic. Cu o inima mica  si cu o frica mare am pornit la drum, cerând ajutorul Domnului si pavăza Sa.

Dupa vreo 30  de minute am auzit un zgomot puternic deasupra capului meu si un altul ce părea să vină in partea din fața a masinii, pe unde intra aerul conditionat. Frica mă cuprinsese din nou. Am oprit masina si l-am sunat pe sotul meu, nestiind ce sa fac. Verificasem daca nu cumva era vreo hârtie lipită in fața radiatorului ce ar fi putut face acel zgomot. Nu era nimic. Cu inima si mai mică si cu o frică si mai mare, am pornit din nou la drum, cerând Domnului să mă păzească.  Ziua de lucru  a trecut cu bine, iar inainte de pleca de la servici incepuse o ploaie torențiala. Nu vedeai la un metru in fața ta. Desi lucram deja de un an in acel loc niciodata până atunci nu mi-au zis fetele de la receptie sa am grija cum conduc. Mi-au precizat lucrul acesta de câteva ori, ceea ce pe mine mă surprindea ca doar un era prima data când ploua afară.

Am plecat spre casă. Ploua de abia vedeai in fața ta. La un moment dat ploaia s-a oprit si a iesit soarele. Ce bucurie ! Dar bucuria nu a durat mult timp.  Pe autostrada fiind, am vrut sa depasesc o masina, si dupa ce m-am asigurat ca nu vine nicio masina din spate, am semnalizat si m-am inscris in depășire. Pe când eram la jumatatea celeilalte benzi, am vazut o masina mică ce aparuse din senin, ce mă claxona. Atât de tare m-am speriat, incât am tras tare de volan dreapta si având vreo 110-120km/h m-am apropiat repede de muntele ce era pe partea dreapta a soselei (era cam in acelasi loc unde dimineata am auzit acele zgomote dasupra capului meu). Când am vazut ca ma apropii cu viteza de munte, am virat tare stânga si am lovit frontal parapetul. Masina nu s-a oprit , ci “am mers in cercuri” pe sosea vreo 20 metri. Se zice ca in momentul mortii iti vezi viata derulata ca pe un film. Eu n-am vazut nimic de genul asta. Pot doar sa spun ca eram constienta de faptul ca pierdusem controlul masinii si că urma sa mor. Am avut un moment de luciditate si am putut să mai gândesc putin.  Mi-am zis: mai bine să mă opresc in parapet decât să mă opresc in munte. Asa ca am virat tare stânga si in timp ce mă indreptam spre parapet am zis: “s-a sfârșit”. Acolo, in parapet, s-a oprit masina.  Tremuram toata. Nu aveam nici macar o zgarietura, nici entorsa cervicala, nimic. Masina insa a trebuit sa fie remorcata si dusa la atelier.

Am ajuns acasa cu bine, multumind lui Dumnezeu  că m-a pazit.

Prin aceeasi sora prin care Dumnezeu cu un an inainte ne -a vorbit ca vom trece printr-o mare incercare, de data aceasta Dumnezeu imi descoperea planul celui rău, si anume că vroia sa-mi ia viata dar asta nu i-a fost ingăduit de Dumnezeu. Domnul ingăduise accidentul acesta in viaâa mea ca eu să văd că El e cu mine si nu mă lasă  si ca să învăț să mă incred pe deplin in El.

Cand Dumnezeu iti intinde Mâna,  esti salvat  doar daca i-o intinzi si tu.

Cu mult timp in urma Dumnezeu si-a intins Mana spre intreaga omenire , oferind salvare prin jertfa Fiului Sau Isus Cristos , si toti cei care cred in puterea de salvare a Fiului Sau , sunt salvati.

Astazi, Dumnezeu, îți întinde și ție Mâna…!

sursa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s