Răspunsul lui Gustav Pocsy către Irene

RĂSPUNS

Oradea 14.Dec.1974

Dragă soră Irene

Cred că și ție ți-am spus că nu mă angajez în schimburi de scrisori convenționale, dar sunt gata să răspund ori de câte ori cere cineva un sfat, un ajutor duhovnicesc. Sunt gata să ascult orice problema, nelămurire. M-a făcut Stăpânul nostru comun gata să pun umărul la greutatea altuia si m-a obligat să dau pâinea vieții celor flamânzi și Apa Vieții celor setoși.

Dupa aceasta introducere, sa-ti marturisesc ca si mie mi-a lipsit partasia cea sfanta cu tine ceea ce Dumnezeu ne-a daruit si nu stiam care este motivul, că deodata asa brusc nu am mai avut vesti de la tine. Eu de două ori am fost la Ploiesti, si nu m-am intâlnit cu tine.

Vestea mortii tatalui tau – nu stiu din ce cauza, mi-a cauzat un simt de usurare. Nu stiu cum, dar am impresia, ca toata familia a scapat de o apasare duhovniceasca . In tot cazul doua lucruri se vad clar. In moartea lui este o judecata a lui Dumnezeu (doar nu era chiar asa batran), iar in judecata este dovada, ca el totusi a fost in harul lui Dumnezeu, cu toata slabiciunea lui.

Si acum trebuie sa-ti marturisesc ca nu mi s-a putut opri râsul, citind văicăreala ta. Dintre cele mai rusinoase lucruri, este la locul intâi, când un copil al lui Dumnezeu plânge de lipsuri inchipuite. Măi fată, tu nu vrei să întelegi odată, că toate ce mi-ai inșirat sunt niste născociri ale Satanei?

1.-„Eu nu am ajuns la o viata de continua legatura, partasie cu Domnul Isus…” De ce lasi tu Irene, ca diavolul sa-ti explice Biblia? Dumnezeu a spus: „…in care zi vei manca din Pomul Stiintei, vei muri negresit.” Si dupa ce au mancat din pomul interzis a doua zi putea sa-i spuna: „vezi ca n-ati murit?”, si de atunci mereu, vrea sa dovedeasca, ca omul traieste , dar omul este mort. Chiar daca este religios, asa cum suna Cuvantul lui Dumnezeu: „…ai nume, ca traiesti, dar esti mort.”(Ap. 3.1). Pavel prin Duhul lui Dumnezeu spune: „Pe noi cei ce eram morti in pacatele noastre, ne-a facut vii…”(Ef. 2.5). Daca Domnul Isus zice: „Cine crede in mine, are viata vesnica, si nu mai merge la judecata, ci a trecut din moarte la viata.”- atunci vine Satan din nou si explica Scriptura:”Ce a spus Dumnezeu, ca ai trecut de la moarte la viata, si nu mai mori? Ba, veti muri negresit. Inainte de pocainta spune: „Vezi-ti de treaba. Nu esti tu asa rea ca altele, si nici Dumnezeu nu este asa rau cum spun altii. Dupa ce te-ai pocait spune asa:”Tu esti sfanta? Vezi de treaba. Nu vezi cat esti de pacatoasa?. Si Dumnezeu este de sapte ori sfant si nu iarta greselile, si tot ce cere este prea inalt pentru tine nu vei reusi niciodata sa fii asa cum vrea El.”

Si tu ce faci? Tu care ai primit viata de la Dumnezeu( I Ioan 5.24), zici ca „nu ai ajuns la o viata de continua partasie, legatura cu Domnul?” Iarta-ma de expresie, dar asta este o minciuna diabolica. Odata intr-un grup de crestini am marturisit ca de cand m-am intors nu am mai trait fara Dumnezeu nici o clipa. – a fost o mare indignare. Si unul dintre ei m-a intrebat cu ironie: „zici ca de cand esti pocait, ai reusit sa nu parasesti pe Domnul nici o clipa?” – Am raspuns asa: „Eu nu am spus asta.”-ei mi-au spus: „Cum? Acum ai spus si deja tagaduiesti?” Am raspuns : „Eu nu odata L-am parasit pe Domnul, de cand sunt crestin, dar El nu m-a parasit nici-o clipa. Cine are urechi de auzit sa auda. Dar dumneavoastra nu aveti urechi de auzit.”-am raspuns.

Intelegeti? Ia sa vedem, cum putem fi siguri, ca avem o viata in continuare in Domnul Isus: „…Cel care a murit pentru noi(ca noi), fie ca veghem, fie ca dormim, sa fim cu El impreuna.”(I Tes.5.10). „Ca de traim pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim suntem ai Domnului caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos…”(Rom. 14.8-9).

Este admis oare sa presupunem ca Hristos Isus n-a reusit sa ajunga scopul lui Dumnezeu? Doar Domnul Isus a facut raport lui Dumnezeu, Tatalui Ceresc si a zis:”Eu Te-am proslavit pe Tine pe pamant. Lucrul pe care mi L-ai dat sa-l fac l-am savarsit.”(Ioan 17.4). Nu vezi ca nu-ti foloseste Cuvantul Evangheliei daca nu este insotit de credinta? Nu trebuie sa ma straduiesc eu dupa o viata cu Hristos, in continuare, caci chiar daca as reusi s-o am, aceasta viata ar avea un miros de sudoare de om. Iar noi „suntem pentru Dumnezeu mireasma lui Hristos…”, dar pentru asta cine este destoinicia? O astfel de incredere avem, dar prin Hristos catre Dumnezeu; nu ca noi prin noi insine suntem destoinici sa socotim ceva ca venind de la noi insine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu.”(1Cor.2.15-16, 3.4-5). Ai o credinta cu care sa spui cele spuse? Eu asa te-am cunoscut, ca o ai. Atunci? De ce te lasi taraganata de pe terenul binecuvantat al credintei? Ce te tot uiti la tine? Crezi ca tu esti chiar asa de neputincioasa? Esti mult mai neputincioasa decat ai putut vedea pana acuma. Nu esti buna de nimic. Asta este cea mai mare binecuvantare in lucrarea Duhului Sfant. Singura metoda a Domnului este sa te puna la punct. „O voi ademeni in pustie…”(Osea 2.15-17). Nu mai ravni sa fi buna, cumsecade. Cand vei pierde odata puterea ta prin care vrei sa ajungi undeva, la ceva? Intelege odata, ca nu poti ajunge mai sus decat ai ajuns. Prin mila lui Dumnezeu si prin credinta in Domnul Isus, ai ajuns „copilul lui Dumnezeu”, in primul moment de pocainta. De la moarte la viata. Din starea de copilul diavolului ai ajuns copilul lui Dumnezeu. Nemultumirea ta nu este un lucru stimabil. este o uraciune. Izvoraste din necredinta. Cand astfel nu esti multumita cu tine, atunci, de fapt nu esti multumita cu Dumnezeu. Nu vrei sa acaparezi ceva, ceva la care ai ajuns tu. Nu intelegi, ca daca vrei sa fii mai mare decat ceea ce te-a facut Dumnezeu, prin jertfa Domnului Isus Hristos, atunci tu cauti calea lui Lucifer, care era un inger pazitor, si a vrut sa ajunga ca Dumnezeu. Si Dumnezeu te-a facut Fiul Sau. Viata ta este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu, si cand viata ta, Isus Hristos, se va arata atunci si voi veti fi impreuna cu El in slava.(Col.3.3-4). Care este motivul sa nu te bucuri, cu o bucurie slavita si negraita? Nu-ti este de ajuns ce ti-a facut Dumnezeu? Sau nu crezi? Nu te mai lasa dezamagita de Satan.”Voi sunteti o faptura noua. Nu din faptele voastre, ca sa nu se laude nimeni, pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Isus.”(Ef. 2.8-10). Ce ma mai intereseaza eclipsele mele. Rad de ele. Ce mai am eu cu mine? Am ce am cu Domnul meu.

2.-„Sunt inca multe lipsuri…” Asa vorbeste Solomon, dar nu vorbim asa noi.(Eclesiastul 1.15). Noi vorbim asa: „Un lucru iti mai lipseste …”(Marcu 10.21). „Sa ne ferim de aceea, fiindca avem promisiunea intrarii in odihna, careva dintre noi sa nu fie gasit in lipsa.”(Traducere din maghiara). O singura lipsa ai: sa insotesti cu credinta cele vestite si auzite. Daca te desfatezi in Domnul, atunci deodata crezi ca ai totul.(Ps.37.4). Asta este calea credintei. Domnul Dumnezeu a dat totul din belsug in Fiul Sau, dar eu vreau sa vad in mine, si daca nu observ, atunci nu cred.. Bucurie pentru plinatate de la Domnul, imi aduce plinatate. Noi suntem nebunii aceia, care intai ne bucuram si pe urma avem izbanzi. Nu izbanzile ne aduc bucurie, ci bucuria pentru tot ce ne-a facut Domnul ne aduce bucurii negraite si slavite.

3.-„Mi se pare tare, tare grea legatura de partasie, de intimitate cu El”. Nu este tare greu, este imposibil. Bine, dar si Domnului Isus ii este tare, tare greu, este ceva imposibil si Lui? Ceea ce este imposibil pentru om este posibil pentru El?.(Marcu 10.27). Cum am mai spus, pentru om este imposibil o legatura intima cu Domnul Isus, dar legatura noastra nu trebuie sa o faci tu. Domnul nostru asa vorbeste :”Iata-ma si copiii pe care mi I-a dat Dumnezeu.(Evrei 2.13). „Pentru ca Cel ce sfint este si cei ce sunt sfintiti, sunt toti dintr-Unul; de aceea nu se rusineaza ca sa-i numeasca frati”(ver.2). Iata deci, daca El are legatura de partasie si de intimidate cu tine, de ce nu spui cu bucurie „negraita si slavita”,

„pot totul in Hristos care ma intareste .” Doar atat ne-a spus:”Fara Mine nu puteti face nimic.” Asa poti sa vezi, ca pe calea credintei totul merge in „Sabat”, in odihna, fara am este cul puterilor omenesti: staruinta, ravna fireasca, fagaduinte, infranari trupesti, etc.

4.-„…pierd legatura cu El si greu, foarte greu ma remediez.” De ce te lasi amagita de mintea ta, de firea ta, de simturile tale? Nu vezi ca in felul acesta ai parasit pozitia cea buna data de Dumnezeu si cazi prada Diavolului, care te sugereaza, te hipnotizeaza si nu mai ai vederi duhovnicesti, ci vederi sufletesti, bazate pe simturi. Baza mea este „STANCA”, care este Hristosul. Cu simturi sau fara. Pe mine un singur lucru ma intereseaza:”Ce a spus Domnul? Restul sunt minciuni. Nu ma mai las amagit de mintea mea, care atat timp m-a inselat, nici de inima mea vicleana, care este nespus de rea.(Ier.17.9). Cu ce indrazneala defaimezi tu lucrarea lui Dumnezeu chiar daca aceasta marturie a ta ar parea umilinta? Iata: „Din El, tot trupul bine alcatuit si bine inchegat(incheiat), prin toate legaturile, care ii dau tarie, isi savarseste cresterea, potrivit lucrarii masurate fiecaruia din madulare, si se zid este in dragoste.”(Ef.4.16).

Si acum sa auzim reprosul Domnului nostru Isus: „In loc sa tina cu putere la capul de la care tot trupul prin incheieturi”(Col. 2.19). Ce cauta incheieturile tale pe langa Stanca asta?

5.-„…de multe ori m-am descurajat”. Pavel asa spune: „…peste puteri am fost ingroziti, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata”. De ce vrei sa fi mai mare ca Saul-Pavel? Nici Petru nu a vrut sa uite ca el este numai Petru si este si Simon. Comoara nemaipomenita o purtam in niste vase de lut. Suntem desavarsiti in Hristos, dar nu desavarsiti in umblarea noastra.(Evrei 10.4; Fil. 3.12). Noua ni se cere un singur lucru:”Nu lepadati dar increderea voastra, care are mare rasplatire.”(Evrei 10.35)

6.-„…dar foarte, foarte usor sunt gata intr-o forma usoara a religiei…” Nu mi-ai spus ceva nou, asta este ceva normal. Cum ma imbogatesc, si ma imbogatesc de atatea ori, cat ma lupt sa am o viata de continua legatura cu Domnul, vad inca multe lipsuri, in loc de unul singur – vreau sa reusesc sa am o legatura intima cu Domnul – si asa mai departe- imediat cad in forme moarte(reci), in loc de legatura calda cu Domnul. Cand ma imbogatesc sunt la Osea 2.15, si Dumnezeu intrebuinteaza metoda Lui. (v 16-17). Fiindca trebuie sa fii sarac, cersetor (Isaia 40.3-5). „Sa se bucure pustia…va vedea slava Domnului…”(Isaia 35.1-2). Un lucru sa stii! Nu predici extraordinare iti dau puteri, ci Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu ca suntem „din aceeasi plamadeala, cate ori devenim bogati.”

Inchei randurile mele cu intrebarea din partea Domnului: „Desteapta-te, scoala-te, imbraca-te. Cu puterea ta Sioane, invesmanteaza-te in odajdii de slava, Ierusalime. Cetate sfanta….scoala-te din pulbere, scoala-te Ierusalime robit, dezleaga funiile de pe grumazul tau, robita fiica a Ierusalimului(Sionului(.(Isaia 52.1-2).

Amin.

Va saruta cu sarut sfant al vostru frate.

Dati sarutul meu frățesc si fratelui Tonoiu. Se prea poate, ca in ianuarie…sa va vizitez, daca asa va voi Stăpânul nostru Scump.

sursa https://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/20/corespondenta-fratelui-pocsy-colectie-de-scrisori/

_______________

 Scrisoarea Irenei, aceea care implică răspunsul de mai sus:

 

9.XII.1974 BUCSANI Frate G., A trecut foarte foarte mult timp, de cand nu v-am mai scris si de cand nu mai stiu nimic de dumneavoastra. M-am hotarat de catva timp a va scrie si acum in sfarsit am reusit de a sparge gheata, cum se zice. Tare mult doresc de a primi si eu inca scrisori de la dumneavoastra.Ce mai faceti? Cum o mai duceti? Despre noi eu va spun; taticu a trecut in vesnicie din 21.11.1974 de leucemie. In rest nimic deosebit, din ceea ce cunoasteti, in totul cum stiti. Eu inca nu am ajuns la o viata de continua legatura, partasie cu El . Sunt cu intermitente; iar acum sunt iar intr-o eclipsa, cam de vreo trei saptamani. Nu pot sti cat voi mai merge asa schiopatand. Sunt inca multe lipsurile mele, si cand DOMNUL ISUS mi le completeaza de cele mai multe ori uit si le pun pe seama mea si apoi iar mi le ia, ca sa vad ca nu sunt ale mele. Mi se pare tare, tare grea viata asta de legatura, de partasie, de intimitate cu El. Intr-un fel imi dau seama ca este asa de simpla si ca simplitatea aceasta nu o pot intelege. Cunostinta in mintea asta am ca de multe ori zic ca am prea multa, dar ce sa fac cu aceasta cunostinta, nu o implinesc. Intervine cate un lucru de care nici nu-mi dau seama pe moment si numaidecat pierd legatura cu El, si greu, foarte greu ma remediez. De multe ori m-am descurajat si parca-mi vine sa dau inapoi, dar am zis ca unde sa ma duc? Insa stiti ce mi se intampla? In lume nu pot sa ma duc, desi ar fi foarte usor; eu sunt gata sa cad intr-o forma moarta a religiei si sa fac totul ca de obicei si ca asa m-am pomenit. Imi dau seama perfect de lucrul acesta si nu am ce sa fac.Vad ca din ce in ce ma ingrop mai mult in forme religioase si cu toate ca aud predici frumoase si lucruri extraordinare, raman doar la simplu fapt de a da dreptate si a doua de a face mai departe tot ce stiu. Mi-am adus aminte acum, de faptul ca eu foarte mult am osandit persoanele care faceau la fel ca mine si probabil DOMNUL vrea sa-mi arate ca nici eu nu sunt mai buna si ca sunt din aceeasi plamadeala. In sfarsit, eu v-am spus destule acum si voi incheia in asteptarea raspunsului dumneavoastra, si daca mai plecati in circuit

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s