Virginia Brașov – Despre legăturile timpurii cu familia lui Richard Wurmbrand

(Scrisoare adresată lui Daniel Branzei)

Poate vă întrebați de unde atâta prietenie între mine și familia Wurmbrand ? Nu e deloc o întâmplare. Sunt lucrurile acelea de care scrie apostolul Pavel la Efeseni 2:10:

,,Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.’’

Tatăl meu, născut în 1917, în numai 3 luni a rămas orfan la 11 ani de ambii părinți. Erau doi frați și o surioară de 5 ani.

Pe la 14 ani, fratele mai mare al dânsului, unchiu Niculae, l-a trimis de la Fierbinții de Urziceni, unde locuiau, la București, să muncească ca băiat de prăvălie. Acolo la vârsta de 16 ani, datorită mărturiei a doi tineri, Mihai de la Matara și Stan Stănică,  și ei tot baieți de prăvălie, tataie (cum îi spuneam noi până a plecat la Domnul Isus la 98 de ani) și-a dat inima Domnului Isus. Era însetat după Scriptură și părtășie cu frați aleși, și când l-a descoperit pe fr Richard, mai mare ca dânsul cu 9 ani, predicând la o biserică din str Olteni din cartierul Dudești, nu s-a mai deslipit de dânsul. Frecventa regulat toate adunările unde vorbea fr. Richard Wurmbrand până cand fr. Richard a fost arestat.

Între timp, părinții mei s-au căsătorit și nunta au ales să o facă cu frații arestați prigoniți, trimiși din închisoare să muncească pe moșia unui bogat de lângă orașul Brasov. Când am apărut noi, părinții ne luau de mici la adunare și păstrez proaspăt încă în minte atmosfera electrizantă din predicile fr. Richard Wurmbrand. Transmitea o bucurie contagioasă. Acolo am învățat să-i iubim pe frații evrei, chiar dacă atunci băteau în societate vânturi și furtuni antisemite.

Mai târziu, alături de părinâii mei, aveam să fiu privilegiată, să fiu în părtășie cu alt frate evreu: Lury Isidor. Era un îndrăgostit de Domnul Isus și un curajos câștigător de suflete. Chiar sora Lenuța Branzei ne-a povestit despre dânsul, căci l-a cunoscut de tânără. A fost închis într-un lagăr de evrei unde munceau din greu. Când îl bătea cu biciul pe spatele gol, suferea rău, dar își aducea aminte de cuvintele psamisului din psalmul 129:3, care spune despre Domnul Isus:

,,Plugarii au arat pe spinarea mea au tras brazde adânci pe ea“.

Când a iesit din lagar, Lury Isidor nu a avut unde să mergă și părinții mei l-au luat la noi acasă. A rămas credincios până la moarte chiar dacă a trecut prin multe si grele încercări, între care și pierderea tinerei soții, călcată de tren chir în apropierea casei.

Un alt Har cu care am fost binecuvântată s-a întâmplat chiar ânainte să termin liceul, când am avut privilegiul să leg o prietenie pe viață cu o fată evreică, Rica Lazarovici. La 18 ani, ea și-a predat viața Domnului Isus, asumându-și toate riscurile persecuțiilor din partea părinților și fraților ei din Bârlad, România. Rica Lazarovici a emigrat apoi în Israel cu părinții, dar a continuat sa evanghelizeze evreii din Asdod, unde a poposit pentru prima oara. A suferit violenta vecinilor care au improscat cu pietre casa ei. Am aflat aceasta chiar de la fratele Isidor care ne-a citit dintr-un ziar israelian in care aparuse atunci un articolul cu titlul ,,Mesia a venit la Asdod”.  Rica traieste si acum in Israel, langa Tel Aviv, și continua sa aduca suflete din poporul evreu la Domnul Isus. Are partasie cu frati mesianici din Pet Ticva. Vă cer scuze că m-am depărtat de subiect ca să subliniez imprejuraile vietii care m-au facut sa iubesc poporul evreu.

De fapt, am vrut sa va scriu despre cauza vizitelor mele la familia Wurmbrand.

Sora mea Angela Albeanu, acum Ionescu, ajunsă la frumoasa varsta de 70 ani chiar azi, pe 4 iulie 2018, in Boeumont California. Mi-a repovestit o scenă dintr-un tren cu care  venea de la un sanatoriu de reumatism din regiunea Clujului (decada ’50-’60). In vagon erau două feluri de pasageri: copii care veneau de la sanatoriu și doi deținuti eliberați din închisori.

Iesind pe hol si văzând puscariasii scapati din inchisoare, privirea ei s-a oprit asupra hainelor unui detinut. A impresionat-o că era peticite cu hârtie ca să nu se vadă pielea. Angela era pe atunci elevă la școala profesională de croitorie de la Casa de Mode din Bucuresti și o atrăgeau instinctiv hainele oamenilor. Cel mai mult au uimit-o insa păduchii care circulau pe aceste haine ciuruite. Parcă curgeau de pe omul acela. Fără să stie, il privea stăruitor chiar pe fr. Richard Wurmbrand. Si el s-a uitat la ea, mirat ca o fată de 16 ani il privea cu atâta interes. I-a spus: ,,Eu nu am mai văzut de mult o tânără ca tine. Dar nu cumva tu esti … chiar fiica prietenului meu, Albeanu Sandu?

Sora mea a fost foarte impresionată și nu a uitat niciodată această scenă. Avea să fie si mai mult impresionată în Gara de Nord unde o mulțime de credincioși, printre care erau si de părinții noștrii, îl așteptau pe Fr Richard Wurmbrand. Aflaseră că s-a eliberat din închisoare. Sora mea semăna foarte mult cu tatăl meu, de aceea a exclamat fr. Richard: ,,Tatăl tău, Sandu Albeanu e prietenul meu.

Nu e nicio mirare deci că, mai ales când fratele Richard era în inchisoare, eram in casa sorei Bintia. Anumiți frați care simțeau cu cei in suferință, dar care nu îndrăzneau să vină la sora  Bintia personal din pricina urmăririi si prigonirii, mă trimeteau pe mine cu modestele lor daruri financiare. Mă atrăgeau foarte mult aceste vizite la sora Bintia pentru că dânsa avea un dar deosebit de a tălmăcii Scripturile. Avea ,,lumini“, descoperiri personale si când deschidea Biblia mă purta prin locuri ceresti, de pierdeam notiunea timpului. Când plecam din camera aceea de la mansardă, nu coboram, ci zburam, ducând cu mine bucuria si misterul vietii de legătura tainică cu Domnul Isus, exemplificat așa de bine de sora Bintia, prea aleasa doamnă, o adevărată fiică de Împărat!

Pot să spun ca dânsa m-a învățat nu numai săcitesc si să iubesc Cuvântul, dar ,,să îl mănînc“, ca pe cel mai bun prânz.

Trebuie să adaug că Biblia ei personală, plină de insemnări pe margine si pe paginile special însertate, a fost dăruită sorei Florica Nistor, care a ingrijit de dânsa cel mai mult timp. Am âimprumutat-o si eu pentru o zi și am făcut copii la Xeros. Le păstrez ca pe ceva deosebit de  prețiosă. Mai târziu, sora Florica Nistor din Canada a donat Biblia aceea  unui muzeu din America care o expune si in prezent, impreună cu toate celelalte cărți ale familiei Wurmbrand.

Cred că acum ați înțeles de unde vine aceasta legătură binecuvântată si plină de har cu familia Wurmbrand.

Advertisements

One thought on “Virginia Brașov – Despre legăturile timpurii cu familia lui Richard Wurmbrand

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s