Scurt comentariu la un articol scris de Paul Dan

“Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” (IOV, 42:7)

Disputele doctrinare civilizate (autentice, sincere) sunt binevenite și se presupune că cei care au la bază și teologia și care îndeosebi au și confirmarea publică, fiind formatori de opinie, îndrumători spirituali (pastori și învățători) e de așteptat din partea acestora să vorbească totdeauna cu greutate, deloc în zeflemea, căci din visteria inimii lor nu pot scoate decât lucruri bune.

Dragi frați, să fim ucenicii lui Isus, deloc altceva, să fim într-adevăr ostași  înscriși în oastea Lui și să nu luăm deloc parte la lucrările neroditoare ale celui rău.

Cunoștința a ajuns  aproape de cum “pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă“, dar în aceste dispute, de altfel deseori necesare,  să nu uitați că “noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12).

Sau se poate că e corectă această luptă și necesară deoarece diavolul și duhurile sale s-au insinuat și în cei care au lăsat garda jos și au dat prilej diavolului să intre în viața lor?

Dar, întotdeauna e loc de pocăință, pentru oricine trăiește pe pământ și de a-i da slavă lui Dumnezeu!

(articolul sursă)