by Daniel Branzai

Aprilie 2018
Mi-am luat biletele! Asta înseamnă că s-a decis plecarea spre Europa. Deplasarea are două ținte precise: aniversarea celor 40 de ani scurși de la absolvirea Seminarului Teologic Baptist (promoția 1978) și explorarea unor colaborări viitoare cu bisericile înființate de români în Londra, Anglia.

Cum trebuie să mă pregătesc? În fiecare an și în multe locuri absolvenții se întorc să-și reviziteze amintirile din anii petrecuți împreună. Mă vor mai recunoaște? Îi voi mai recunoaște? Ce a rămas în noi din oamenii care am fost cu 40 de ani în urmă? Ce-am devenit între timp? Ce s-a adăugat? Ce s-a scăzut? Care sunt unitățile de măsură care ne măsoară ,,reușitele“ sau ,,eșecurile“? M-am surprins uitându-mă în oglindă cu curiozitatea unuia care se pregătește parcă de un examen public. Și totuși … Cele mai importante lucruri despre noi nu sunt ,,cele de afară“, ci ,,cele dinăuntru“. Vom avea timp și tact să ni le arătăm unii altora? Vom avea ochi să le vadă și urechi să le audă?

Ne reîntâlnim după ce ne-am îndeletnicit fiecare cu păstorirea altora. Ne smulgem pentru cteva zile din turmele pe le-am primit spre hrănire și călăuzire. Providențial, noaptea asta am ascultat o prelegere a lui Warren W. Wiersbe despre subiectul acesta.

El povestește că la un liceu american li s-a dat studenților un test de aptitudini pentru orientarea profesională. După ce au răspuns la întrebările din chestionar, fiecare student s-a prezentat emoționat în fața unui consilier. Majoritatea visau să ajungă președinți de companii, președinți de consilii d eadministrație sau mari personalități din artă, industrie, adiministrație sau politică.

,,Dumnata ai dat niște răspunsuri foarte interesante la întrebări“ i s-a spus unuia. Ai mari resurse și ești înzestrat de minune pentru o anumită meserie“. Cuvintele consilierului au aprins și mai mult curiozitatea studentului. ,,Vei reuși în viață dacă te vei decide să fii … cioban“. După ce a înghețat câteva secunde, expresia feței acelui tânăr s-a transformat în consternare. Arăta ca personajul din poveste care tocmai găsise ,,poarta cea nouă“ …

Nu există pra mulți oameni entuziasmați să ajungă ciobani. Și totuși … Când Dumnezeu a chemat un om să fie strămoșul tuturor copiilor credinței d epe pământ El l-a ales pe ciobanul Avraam. Când a căutat pe cineva să scoată poporul evreu din robie și să-l călăuzească apoi spre țara promisă l-a ales pe ciobanul Moise. Mai târziu, când a fost să dea poporului Său o căpetenie ,,după inima Sa“ l-a ales pe ciobanul David. Iar când S-a întrupat să trăiască printre oameni, Fiul lui Dumnezeu S-a numit pe Sine ,,Păstorul cel bun“ și a fost numit de apostolul Pavel: ,,Marele Păstor al oilor“.

Acum 25 de ani, când plecam din Los Angeles spre Israel cu un grup din biserici, în aeroport, Nicolae Rădoi din Caransebeș s-a apropiat de mine misterios și mi-a șoptit la ureche: ,,Frate Brânzei, din tot grupul acesta de oameni numai noi amândoi suntem … ciobani. Nu te supăra, dar așa este“, a încheiat el acoperinduși fața cu lumina unui zâmbet ștrengar. Nu m-am supărat! Cum să mă supăr? Avea dreptate … Avea foarte multă dreptate.

La înscrierea în Seminar, eu am fost de 20 de ani, iar Nicola David de 30 de ani. Am avut atunci dezavantajul să fiu cel mai tânăr din promoția noastră. Acum am rămas cu avantajul de a fi cel mai tânăr … Nicola David ne-a chemat la Lugoj, promițând să aranjeze găzduirea evenimentului. Vom fi deci 15 participanți între 64 și 74 de ani, gata să împărtășim amintiri și experiențe acumulate într-un total de 600 de ani de lucrare în biserici. Oare ne vor ajunge cele două zil rezervate pentru această întâlnire?

sursa