Daniel Branzai – O predică inedită: “Intrarea Domnului în Ierusalim” – ARMONIA MAGAZINE

Frați și surori,

De sărbători, de Paști și Crăciun, păstorii și predicatorii au o misiune dificilă pentru că d-voastră știți evenimentele foarte bine și ați auzit foarte multe predici. Ce am putea să adăugăm la ceea ce stiti despre intrarea în Ierusalim? Vă rog să mă ascultați cu atenție: n-am mai spus niciodată ce spun în seara aceasta. În primul rând aș vrea săvă fac o mărturie, o mărturisire cum studiez eu Biblia.

De obicei, m-am învățat să nu o deschid niciodată fără să stau de vorbă cu autorul ei, cu Dumnezeu. Si chiar daca citesc in fuga un capitol sau chiar daca am mult timp la dispozitie, inainte sa o citesc intotdeauna spun: Doamne, vorbeste-mi. Aceasta e doar o carte, dar vreau sa aud vocea Ta de aici. Si in general, cand citesc o intamplare ca si aceasta, ii spun Domnului: Lasa-ma sa ma intorc in timp si sa fiu acolo. Da-mi harul ca in imaginatia mea, in mintea si in inima mea, sa vad intamplarea de acolo, sa o retraiesc. M-am dus in saptamanile acestea pregatitoare la scenele din Saptamana Mare si pentru astazi- Intrarea in Ierusalim am stat de vorba in omul meu dinauntru, in duhul meu cu Duhul lui Dumnezeu. Si L-am simtit spunandu-mi, intrebandu-ma: Daniel, ce este ‘wrong with this picture’?Ai vazut-o de atatea ori, dar ce este nepotrivit? Ce ti se pare ciudat aici? Si l-am vazut. Am vazut foarte limpede. Am vazut. N-am vazut niciodata pana azi. Exista un scandal care nu merita sa se faca din punctul nostru de vedere. Niste copii au inceput sa strige copilareste, ce striga copiii fara minte, lasati asa in val de entuziasmati. Niste oameni au inceput si ei sa strige pentru ca in multimea aceea de zeci de mii de evrei care urcau la Ierusalim, intr-un colt la inaltimi undeva, un om de 30+ ani, calare pe magarus mergea spre Ierusalim si s-a facut tulburare. O tulburare asa de mare incat cei din cetate au zis: Trebuie sa-L omoram. De ce sa-L omori pentru asta? Jumate de ora de faima, jumatate de zi de galagie si pe urma nimic. De astea au fost si o sa mai fie. Ce e rau cu pictura aceasta?

Am cautat sa-L rog pe Dumnezeu sa-mi arate din punct de vedere al lor, ce i-a scandalizat? Ce i-a deranjat pe ei? Ca pe mine nu m-ar fi deranjat asa de mult. Si am inteles prima data ca era vorba de imlinirea unui tipar care pentru noi romani, americani, rusi, francezi, cum am fi noi, e strain. Dar pentru evrei, nu. Era vorba ca El intra intr-un tipar. Un tipar profetic. Si Domnul mi-a descoperit cateva lucruri si depinde de dvs. si de partasia in trupul daca voi putea sa trasnmit ceva, adancimile acestui tipar profetic.

Pe deoparte in Evanghelia lui Matei, Domnul Isus a stiut ca trebuie sa fie magarul si magarita pentru ca asa era in profetie. Totul era pregatit de Tatal pentru ca acum venise ceasul. I-a trimis pe doi ucenici inainte si a zis: Il gasiti. Trebuia sa-l gaseasca. Tatal a pregatit. Mai le va spune cu prilejul Cinei de Taina: Unde vrei sa o organziam. Si Domnul Isus spune: Mergeti in cetate , veti gasi un barbat purtand un vas. El stia. Era inetrsectia aceasta intre divinitatea Lui si umanitatea Lui si Tatal aranjase foarte multe lucruri pentru aceste evenimente nestiute de noi. Dar intre El si Tatal, multe lucruri s-au intamplat. A venit o femeie, i-a spalat picioarele cu lacrimi, le-a uns cu parfumul ala si i-au zis: O, asta trebuia sa se vanda, sa se dea [banii] la saraci. Si Domnul Isus a zis: Oriunde va ajunge Evanghelia , la Anaheim la Daniel Branzei, se va povesti ce a spus femeia aceasta. Voi nu stiti, Tatal, prin gestul acesta ma anunta ca a venit ceasul. Ea mi-a uns trupul in vederea ingroparii. Era un semn, un semn intre El si Tatal, si Duhul. Nu pricepeau ei.

Ce este deosebit in intrarea aceasta in Ierusalim?

I-a trimis sa gaseasca magaarusul si in textul din Matei 21:5 spune: „Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug”. Am simtit in duhul meu de la Domnul intrebarea aceasta: What’s wrong with this picture ? E smerit. E bland si e calare pe un magar. Majoritatea oamenilor mergeau pe jos. In comparatie cu ei, El este in taxi. El este in masina. El nu se oboseste. El nu atinge pamantul. Pe El nu-l dor picioarele El vine calare. Aialalti sunt smeriti. El nu-i smerit. Si pe urma, cuvantul asta ‘bland’, Cum ar fi putut sa fie altfel? What’s wrong with this picture? Si am stat in meditatia mea si am vorbit cu Domnul, asa cum vorbiti probabil si dvs. si pentru prima data am vazut ca este un tipar profetic, un tipar stravechi. Un tipar care era legat de evrei ca timbru de scrisoare. Un tipar care a marcat ungerea imparatilor la evrei. Si pentru ca nu vreau sa va tin prea mult la cuvintele mele, vreau sa va citesc tiparul acesta.

Intrarea pe magarus, si nu pe orice fel de magarus, avea pentru evrei, repet (nu pentru romani, maghiari, bulgari si altceva) pentru evrei avea o insemnatate extraordinara. Prin gestul pe care-l face, Domnul nu intra ca om obisnuit. Intra ca imparat. E o provocare. Este ca si o manusa aruncata. Este un gest la care sunt obligati sa raspunda- acceptandu-L sau osandindu-l. Totul are radacini adanci in timp, din vremea primilor monarhii din Israel. ….

1 Imparati 1: 5-20

⁵Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. [asta-i zgomotul dinainte de Florii. Ziua de Florii e un tipar profetic a inscaunarea unui imparat] ⁶Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui zicând: „Pentru ce faci aşa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip şi se născuse după Absalom. ⁷El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, şi aceştia au trecut de partea lui. ⁸Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David n-au fost cu Adonia. ⁹Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi lângă piatra lui Zohelet, care este lângă En-Roguel, şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului. [tot comitetul si comitetul largit l-a dus acolo] ¹⁰Dar n-a poftit pe prorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon. [Pozitionare strategica. lupta pentru putere]. ¹¹Atunci, Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David? ¹²Vino dar acum şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon. ¹³Du-te, intră la împăratul David şi spune-i: ‘Împărate, domnul meu, n-ai jurat tu roabei tale zicând: «Fiul tău Solomon va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie?» Pentru ce dar împărăţeşte Adonia?’ ¹⁴Şi, în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine şi-ţi voi întări cuvintele.” ¹⁵Bat-Şeba s-a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrân, şi Abişag, Sunamita, îi slujea. ¹⁶Bat-Şeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea împăratului. Şi împăratul a zis: „Ce vrei?” ¹⁷Ea i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: ‘Solomon, fiul tău, va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie.’¹⁸Şi acum, iată că Adonia împărăţeşte! Şi tu nu ştii, împărate, domnul meu! ¹⁹El ajunghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit.²⁰Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el. (1 Imparati 1: 5-20)