Cei trei “prieteni” ai lui Iov

Istoria cu ceea ce s-a întâmplat în viața lui Iov și ceea ce au vorbit fiecare dintre cei trei prieteni ai săi, toate acestea sunt cunoscute, fiind înregistrate pe paginile cărții IOV din Sfânta Scriptură.

Însă, acum, privind la situația lui Iov, cum el a suferit pe rând grele și mari încercări, o testare îngăduită de Dumnezeu în viața lui când a fost trecut prin cuptorul de foc al celor mai aprige stări sufletești, când în scurt timp Iov și-a pierdut copiii, bogăția și sănătatea, vedem că,  pe de o parte, îi mai rămăsese doar soția care,  de această dată,  nu i-a mai oferit susținerea și înțelegerea necesară, iar, pe de altă parte, comunitatea acelora cu care avea părtășie, prietenii săi Elifaz, Bildad și Țofar, nu l-au înconjurat cu iubirea și compasiunea de care avea atâta nevoie în acele momente de grea cumpănă.

De aceea, Iov le adresează aceste cuvinte prietenilor săi:

“2. Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.

3. Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

4. Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

5. v-aş mângâia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea? (IOV, 16: 2-5)

Iar în final, concluzia este trasă de Însuși Dumnezeu care spune:

7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: “Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

9. Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

Aceste stări m-au trimis cu gândul la predicatorii din ziua de azi, care au aceeași înclinație condamnată de Dumnezeu, aceea de-a fi niște mângâietori supărăcioși (mofturoși, dezinteresați), care mai repede acuză decât să mângâie:

“2. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?

3. Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.

4. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime!

5. Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit.

6. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! (Ezechiel, 34: 2-6)

Căci Domnul Dumnezeu, în esența Sa, Dumnezeu este iubire și El zice copiilor Si:

Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.” (Isaia, 40: 1)

4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia, 53: 3-4)

Domnul Isus e Mijlocitorul care vine înaintea Tatălui nostru din cer și spune în dreptul fiecăruia dintre noi că, pentru credința în Jerfa Sa, să primim mângâierea iertării:

Isus zicea: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca, 23: 34)

Cărturarii și fariseii, ca de altfel și preoții, au condamnat femeia prinsă în preacurvie și au adus-o la Isus, cu gând să-L ispitească, însă Domnul Isus instituie pentru Împărăția Evangheliei o cu totul altă paradigmă, aceea a iubirii necondiționate:

3. Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului

4. şi au zis lui Isus: “Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.

5. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?

6. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

7. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.

8. Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.

9. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

10. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?

11. “Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”)

12. Isus le-a vorbit din nou şi a zis: “Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa, 1:3)

_______________

Notă: Sublinierile din text ne aparțin.

Advertisements

One thought on “Cei trei “prieteni” ai lui Iov

  1. Pingback: Cei trei „prieteni” ai lui Iov — ARMONIA MAGAZINE – USA – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s