Cheia miraculoasă (în rezolvarea unor chestiuni de viață și de moarte)

Teoretic, se știe de orice creștin că păcatul pune un zid de despărțire între om și Dumnezeu.

Dar ceea ce nu știe omul, este că de multe ori nici nu mai sesizează că a păcătuit și că l-a ofensat pe Dumnezeu și pe semenul său, întrucât și-a pierdut sensibilitatea duhovnicească. Să ne amintim totodată că omul e o ființă spirituală, mai întâi de toate, așezată de Dumnezeu într-un trup pământesc de carne în care i-a suflat în nări suflare de viață. Așadar, omul este duh, suflet și trup

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23)

Să observăm că primii oameni (ca și cei de azi) au păcătuit prin neascultare, prin răzvrătire și prin mânie. Eva și Adam, s-au răzvrătit și n-au ascultat, iar la Cain primele două păcate sunt mai greu sesizabile, el afirmându-se prin mânie și crimă.

La fel greșesc și creștinii de azi, vorbesc de cei care au nașterea din nou și  cunoștința de Dumnezeu, călăuzirea Duhului Sfânt și cunosc cuvintele Scripturii. De asemenea, ei știu că Cel rău (diavolul) stă la pândă și caută greșeala prin care să ne ispitescă,  capul de pod oferit de noi ca să poată  intra în viața noastră,  datorită nevegherii, sau fie prin faptul că iubirea de sine primează față de  de a-L  iubiri pe Dumnezeu. Atunci când nu cedăm Domnului Isus prima poziție, întâietatea, în toate compartimentele vieții.

Dar să privim la Isus Hristos: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” (Filipeni 2: 6-8)

Isus a fost crunt lovit și batjocorit, pe nedrept, a fost luat prin apăsare și schingiuit, ridicat pe lemnul crucii, bătut în cuie, batjocorit în fața prietenilor  și a mamei Sale, în fața Sinedriului, cu mare ură și violență, dar El a tăcut ca un miel – căci a ales să asculte, prin suferință, să nu răspundă, să nu se mânie și să nu amenințe, dimpotrivă, Isus a ales să pronunțe iertarea către asupritori:

Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23: 34)    [1]

Domnul Isus a fost îmbibat cu trăirea sfintelor cuvinte ale Scripturii, plin de Duhul Sfânt și de putere duhovnicească, ascultător de Tatăl în cele mai mici detalii, nimic întinat nu I-a cuprins ființa Sa.

Și-a învățat ucenicii Săi, că iertarea noastră e condiționată de iertarea greșiților noștri (Matei 6:15), de a-i ierta pe fiecare … de 70 ori 7, adică de nenumărate ori, nemai ținând cont, grija noastră e aceea a iertării fraților și semenilor noștri.

Cineva a scris această maximă: iubire-iertare, iertare-iubire (Vavila Popovici), între aceste coordonate trebuie să se miște și viața ucenicului lui Isus.

Apropo, nu poți fi creștin, dacă nu ești mai întâi ucenic. Ucenicul face ce a învățat și ceea ce i-a pretins Învățătorul să facă:

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. (Luca 9:1-2)

Ucenicul face ucenici, învățându-i evanghelia – vestea bună – apoi primesc „ putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

Însă, după convertire, proaspătul creștin abia intră în viața de creștin, la botez este înnoit în multe compartimente ale vieții, însă, mai rămân parte din moștenirile vechii firi, duhuri de care încă nu a fost eliberat și vindecat…!

Ucenicul lui Isus învață și aplică ceea ce a primit de la Domnul Său, căci El e Stăpânul, El îi dă putere, voință și înfăptuire. De ucenic depind, mai apoi, evanghelizările, eliberările de demoni și duhuri și vindecările poporului la care este trimis (în toată lumea). Dar începând din locul în care se află el, acum, azi, mâine, în oricare din zilele sale. Nu i se cere, însă,  ucenicului să rămână și să trăiască până la moarte între zidurile unei biserici și între frații și surorile sale.

*

Atunci când te lași ispitit, și intri în sfera de lucru al diavolului, te mânii, sau te umfli de mândrie (și nu umbli blând și smerit):

Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-și ia pedeapsa; căci, dacă-l scoti din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta. – (Prov.19:19)

Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: “Sa nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății.” (Mat.5:21)

Dar Eu va spun ca oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; (Mat.5:22)

Aici scriu pentru frați:

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Petru 3:3-4)

**
Vindecare prin iertare [1]

Dacă n-ați exersat viața de ucenic al lui Isus, o puteți însă începe de-acum, de azi, de aici:

Rezolvă-ți problemele iertării, ale mâniei, ale mândriei care adesea te cuprind:

Fă-ți o listă (sub călăuzirea Duhului Sfânt), începând cu o scurtă rugăciune, ca mai apoi, meditând la viața ta, Domnul să-ți dezvăluie șirul mare de oameni pe care  trebuie să-i ierți. Suntem înzestrați cu voință liberă, cu capacitate de a lua decizii, și, privind în urmă la fiecare situație dificilă din viața ta, să iei decizia de a ierta necondiționat, începând cu părinții tăi. Decizia îți aparține în exclusivitate, eliberarea-vindecarea de anumite duhuri sau infirmități depinde de tine.

Rostește și tu cea mai important rugăciune care s-a rostit vreodată (și în dreptul tău): Tată, iartă-i! – pentru fiecare dintre cei care ți-au făcut viața dificilă și te-au apăsat într-un fel sau altul. Eliberează-te, și eliberează-i și pe ei.

Tată, iartă-i!”  șiTată, ajută-mă ca și eu să pot să-i iert din toată inima!

***

Credințe eretice [2]

Satan nuse află doar în spatele religiilor false; el lucrează și înlăuntrul denominațiilor creștine, căutând să răspândească o înțelegere eronată a Evangheliei și să încurajeze părerile divergente cu privire la adevăr și, în cel din urmă, credințele eretice. Odată ce oamenii acceptă credințe nescripturale, ei devin vulnerabili la a primi un duh care îi va ține în robia unei credințe false și care și care le va orbii ochii față de adevăr – exact așa cum Satan le orbește mințile necredincioșilor, ca ei să nu vadă lumina Evangheliei (2 Corniteni 4: 4).

În această lucrare[2], am văzut cât de important este să nu ne îndepărtăm de adevărurile fundamentale cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu putem discerne înșelarea, decât dacă rămânem fideli adevărului. De multe ori, atunci când am rostit adevărul Scripturii în timpul unei slujiri [Ellel Ministries], demonii din lăuntrul persoanei au făcut comentarii sarcastice de genul: „Știm că este adevărat, dar el nu crede, astfel că ne dă dreptul să rămânem aici!„

Demonii știu foarte bine ce este adevărat și ce este greșit. În egală măsură, ei înțeleg foarte exact adevărul Scripturii și știu că, atunci când oamenii nu cred acest adevăr, le dau dreptul de a-i înșela.

Când o persoană se lasă înșelată de credința înșelătoare, mai ales cu privire la doctrinele de bază privind credința creștină, autoritateaCuvântului lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt, este foarte vulnerabilă la influențe demonice ulterioare, care-i va controla mintea și capacitatea de înțelegere.

Deși bolile de inimă pot avea, evident, cauze medicale, trebuie să ne punem întrebarea de unde au provenit aceste boli. Acesta este un domeniu în care cred că Dumnezeu va aduce mai multă lumină Bisericii, dacă creștinii vor fi ascultători de însărcinarea pe care ne-a dat-o Isus de a vindeca bolnavii și de a scoate demonii.

_____________

Note

[1]  – Inspirat de cartea  IERTAREA – MIRACULOASA CHEIE DIVINĂ (The Most Powerful Prayer on Earth) de Peter Horrobin

Editura Elpis, Oradea –  2008

[2] – Peter Horrobin, cartea Vindecare prin Eliberare, Editua Elpis Oradea, 2014, pag. 322

***

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s