Într-o noapte de iarnă, veneam dintr-o călătorie cu avionul. De la Aeoport și până la Gara unde trebuia să iau trenul spre casă, am mai mers o oră. Ajuns în Gară, trenul era deja pe linie, dar pe peron și în tren nu se vedea nici o persoană! Am mers în lungul trenului până la locomotivă să văd măcar o persoană in tren, dar n-am găsit pe nimeni!

M-am urcat în primul vagon de langa locomotiva, mi-am asezat bagajele, si obosit după o zi de călătorie și stres, ochii mi se închideau. Curând ușa vagonului s-a deschis si în vagonul meu, se urcă un individ “dubios”, mă salută scurt și se așează exact pe banca din fața mea! Omul era un asiatic, foarte brunet, avea părul si mustața zbarlite de frig, era îmbrăcat într-un costum subtire, alb, fără pardesiu, fara palton, deși afara era foarte frig, iar în mână ținea o servieta diplomat. L-am privit, era un asiatic, venea probabil tot de la Aeroport. Ma privea prin niste ochelari fumurii, mi s-a parut ca am o vedenie de groaza, somnul mi-a fugit!

Eram foarte atent la toate mișcările lui si mă întrebam: “Cu ce gând s-a așezat individul ăsta chiar pe banca din fața mea când  tot vagonul, tot trenul este gol?!” Un gând imi spunea: “Ia-ți bagajul si mută-te in alt vagon!” Alt gând imi spunea: “Stai pe loc!” Eram terorizat si ma intrebam: “O fi agresiv?  Ce voi face?”  Totuși am rămas pe loc dar eram atent la toate miscarile lui. Trenul s-a pus în mișcare si alerga cu mare viteza in noapte. Ne întâlneam privirile des, teama si neliniștea sporeau!

La un moment dat când din nou privirile ni s-au întâlnit, îl întreb arătând cu degetul în sus: –Cunosti tu pe Domnul Isus Christos?

Imediat asiaticul a deschis diplomatul, a scos o Biblie, mi-a arătat-o, apoi a strâns-o la piept si mi-a spus: “Isus este al meu!“. Am simtit ca mi se invartesc ochii in cap! M-am repezit si am coborat geanta pe banca, am deschis-o și am scos Biblia! Amandoi ne-am ridicat în picioare, ne-am luat în brate și cateva momente am rămas strânsi. Norocul nostru că vagonul era gol, nu mai era nici un călător, cu siguranță ne-ar fi considerat nebuni! Amândoi am deschis Bibliile la Evanghelia după Ioan la capitolul 3 versetul 16,  unde Domnul Isus Christos spune:

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” 

Trenul alerga cu viteza in noapte, frica dispăruse, iar noi ne priveam cu cea mai mare incredere unul pe altul, ca niște minuni ale lui Dumnezeu. În câteva minute acest om mi-a spus că vine din India și are ceva treaba la Uzinele Mercedes. In India lasase o caldura de 40 de grade, iar in Europa era iarna si frig! Curând trenul a intrat intr-o baie de lumina si s-a oprit în stație. Era Gara Böblingen la Uzinele Mercedes. Ne-am ridicat din nou in picioare, ne-am imbratisat, apoi indianul a coborat arătand cu degetul în sus! Sunt sigur că nu ne vom mai întâlni niciodata decât în veșnicie. Rămas singur în vagon, mi-am adus aminte de cuvintele scrise în Biblie: 

“Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Impărate al neamurilor!” 

Mi-am continuam călătoria uimit cum Domnul m-a eliberat de frică si m-a umplut de bucurie!!! Cine putea face aceasta schimbare decat El? -Ce se intampla daca indianul nu avea Biblia la el?  – Ce se intampla daca eu nu aveam Biblia la mine? -Nu ne-am fi recunoscut si n-am fi trait bucuria aceluiasi Mântuitor! Ce “legitimatie” minunata a fost Biblia pentru noi! Dar Mântuitorul care ne-a mântuit, e si mai minunat!!!

 C.T. Cristian