John MacArthur – Erezie în ce privește crucea, spusă la Clubul Neo-Calvinist

Erezia lui Dr. MacArthur în ce privește moartea și învierea Domnului Isus

de Paul Dan

Eram cu familia in biserica unde predica Dr. MacArthur la inceputul anului 2016. El predica la rând în Evanghelia lui Ioan și a ajuns la capitolul 17. Ne-a explicat cum Puritanii au cam cele mai valoroase scrieri in privința lucrării de mijlocire a Domnului Isus din Ioan 17. Nu sunt de acord cu aceasta fiindca o mare parte din Puritani fac filozofie teologica, devin speculativi si se intind la nesfarsit. In seria pe care Dr. MacArthur predica la subiectul mentionat, deodata a spus ca, chiar daca ne va surprinde, jertfa si invierea Domnului Isus sunt sub lucrarea Sa de mijlocire, ca importanta. Aceasta este o grava erezie, diminuand primodialitatea morții și învierii Domnului Isus!

Ce spune Scriptura in privinta asta? Citez: “V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” (1 Cor 15:3,4)

In textul original, ‘inainte de toate’ este prótos si inseamna “primul in rang si in valoare, eminent, cel mai important”. Deci, moartea si invierea Domnului Cristos este invatatura de prim rang, cea mai eminenta, cea mai importanta. Dr. MacArthur nu este strain de aspectele textului original, si chiar limba engleza cat si traducerea Cornilescu, sunt foarte exacte aici.

Ce a facut aici John MacArthur este o foarte grava afirmatie care urmeaza dupa ce, cu ani inainte a diminuat importanta sangelui Mantuitorului. Vezi aici.

Daca mergeti la siteul gty.org, veti vedea ca ei posteaza partea a 6-a din expunerea lui MacArthur in legatura cu subiectul de fatza. De ce? Pentru ca daca erau lasate primele predici, atunci cititorii si-ar fi dat seama de gravitatea ereziei.

Stiu din surse sigure ca tot ce MacArthur spune aberant sau eretic se editeaza si nu ajunge la publicul larg. Noi insa am fost de fatza.

Pentru ca MacArthur din cand in cand spune erezii grave, cel mai cuminte lucru ar fi fost ca el sa se fi retras de mult. Dar asa ceva nu se face in clubul Neo-Calvinist. Ei se acopera unii pe altii.

Continue reading ioan8.wordpress.com

Advertisements

6 thoughts on “John MacArthur – Erezie în ce privește crucea, spusă la Clubul Neo-Calvinist

  1. ReMinder

    Proba de apologetica marca Paul Dan: “Stiu din surse sigure …” “Noi am fost de fatza…” Daca nu ai dovezi, bunul simt de determina sa taci! Daca il ai.
    Daca cenzureaza GTY, pacatul lor. Dar sa acuzi pe cineva fara sa aduci dovezi concrete se numeste “SLANDER”. Si cine raspandeste barfa se face PARTAS.

    1. Păreți îndreptățit (în parte) să comentati (de această dată). Am stat in cumpănă să postez sau nu ceea ce ati scris. Nedumerirea dv. pare ok, doar că vorbiți exagerat și tendențios privind partea opusă, atitudine de care l-ați bănui pe autorul articolului, stare care este exclusă, neavând nici o acoperire. În contextul în care sunt adevărate ieșirile în decor ale lui John MacArthur, două-trei, sesizate anterior și bine argumentate, nesărind la beregata omului imediat ci abia după ce s-au tot adăugat și după ce anunțase din timp că simte ca oportun să o și facă, Paul Dan a început să publice din acele contradicții apărute în expunerile marelui teolog, făcute însă în anii din urmă. Ca un semnal de separare, a ceea ce a fost și este corect, față de ceea ce este în devenirea incorectă și alarmant de periculoasă.

      Dar pentru că vă îndoiți de marca ioan8, aici nu e ok. Modul cum o spuneți și de faptul că n aveți suportul să o și faceți. E drept că deși vorbim sincer, fiecare dintre noi ne putem înșela. Dacă însă e ok ce scrie Paul, el îi face un serviciu lui John MacArthur și multor altora. Adevărul nu face rău, mai ales doctrinar. Când însuși MacArtur a sublinat că poate va șoca pe mulți prin ceea ce va spune, această stare deci nu e deloc exclusă. Iar cei care nu se simt șocați, nu dorim neapărat să și fie șocați, să nu intrăm într-un cerc vicios.
      Dacă, însă, spuneam același lucru, noi, oricare dintre cei care comentăm (dar nu protagoniștii John și Paul, cei care lucrează cu apologetica) era și este o filozofare de moment sau un accent pe care îl punem noi, din perpectiva unor gânduri sau idei care ne bântuie prin cap. Dar spunând asta, ei, se prăbușește sau se zdruncină tare temelia gândirii lor anterioare – de acord, nu e un capăt de țară! Fiecare cu lucrarea lui, cu darul lui, cu tema lui. Eminescu sau Shakespeare au scris ce au scris, iar criticii și istorici literari scriu despre ei și opera lor după cum cred ei de cuviință, iar Paul Dan nu face excepție de la această regul nescrisă.
      Ajungem la faptul că Paul putea să tacă cu această amintire (care va șoca pe mulți) din 2016, cum și noi putem să tăcem acum față de ceea ce scrie el. Doar că putem folosi sau nu acest mare semnal de atenție vizavi de micile ieșiri în decor ale marelui John Mac Arthur, de la un timp, și al sămânțelor semănate de el. Iar roadele pot fi rele. Despre asta e vorba: Există un prag și un timp de separare, a ceea ce a fost și este corect, față de ceea ce este în devenire incorect și alarmant de periculos în expunerile lui MacArthur. (Unii se miră că sunt foarte-foarte puține erorile “de exprimare” și de ce se mai face atâta vâlvă, dar să nu uităm că în zilele din urmă trebuie să fim tot mai exigenți și să ne întărim în omul duhovnicesc, pentru ca să ne motiveze îndemnul apostolului care zice “m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna”.

      1. ReMinder

        Stimate frate,
        Eu nu sunt impotriva lui Paul Dan si nici macar a erorilor semnalate de el. Problema mea este cu METODA. Chiar si presupunand ca acuzatiile aduse lui MacArthur ar fi adevarate, care este fundamentul pe care se intemeiaza ele? “Am fost eu de fata”? Sau acuzatiile impotriva celuilalt frate – “mi-a scris personal”? Asta se numeste apologetica? Acum catva timp il acuza pe James White ca e fundamental gresit sa invete de la un imam, caci un adevarat apologet invata de la surse dovedite. Dar acum Paul Dan ce face, abdica de la principiul judecatilor facute pe dovezi pentru a ataca niste oameni, eretici sau nu, pe dovezi INEXISTENTE? Biblia spune cu claritate ca “blestemat este omul care se increde in om”. Ce altceva mai stie Paul Dan din corespondenta personala cu acel frate sau din viata altor enoriasi carora le-a fost sau le este pastor si va ajunge in curand in spatiul public? Care este limita pana la care putem avea incredere IN SPATIUL PUBLIC intr-un apologet, atunci cand dovezile pe care le aduce sunt imposibil de verificat, chiar daca am admite ca ar fi adevarate concluziile apologetului? Cum ar fi daca ati merge la consiliere la un astfel de pastor, ati cere ajutorul pentru o lupta cu o problema sau un pacat anume care necesita poate discretie, si duminica numele dvs este pus pe display, alaturi de detalii legate de lupta prin care treceti? Si cum ar fi daca fratii din adunare ar prelua concluziile pastorului si le-ar raspandi mai departe in comunitate, ceea ce, regret sa o spun, faceti dvs prin aceasta preluare a articolului lui Paul Dan? Nu ma intelegeti gresit: unde Paul Dan acuza si aduce dovezi verificabile, da, este foarte ok si Domnul sa il binecuvanteze pentru curajul de a confrunta erorile. Dar unde nu are dreptate sau unde nu putem verifica daca are dreptate, ar trebui sa spunem si noi nu si, daca nu putem face altceva, macar am putea sa nu raspandim articole de acest fel ca sa nu ne trezim ca frati crestini sau oameni obisnuiti sa fie ponegriti pe nedrept. Asta e stacheta eticii apologeticii crestine si semnul clar al biblicitatii ei: dovezile. Orice acuzatie lipsita de dovezi este barfa si nu are importanta daca e la adresa unui necrestin sau la adresa unui frate (mai grav zic eu in al doilea caz).
        Lucian

  2. Dragă frate, vă respect sinceritatea și comunicarea, corectă. La fel o înțeleg și pe aceea a fr. Paul. Dumnealui nu acuză pe nimeni, semnalează ceva, e ca atunci când avem îndemnul să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece. Suntem în măsură să înțelegem că acest cuvânt, ultim, nu înseamnă a judecă, ci a cântări. Nu acuzăm și nu judecăm pe nimeni (mă refer la noi, dar și la fratele Paul), ci vorbim fiindcă am crezut. Rămâne valabil să nu trecem peste ceea ce ESTE SCRIS. Când unul ca mine caută să explice, de multe ori produce confuzie.
    Poate și la alții e la fel, dar numai pentru alții, pentru unii. Nu e o scuză, nu e o acuză, mi se pare o realitate. Scriu ca să se vadă că primesc cele scrise, ori de o parte, ori de alta, adică să fim îngăduitori unii cu alții.
    George

    1. ReMinder

      Frate George,
      Sunteti amuzant, pe cuvant de onoare. Adica faptul ca MacArthur este etichetat drept eretic o fi mai nou un cuvant de dojenire, de mangaiere? Faptul ca fratele acela de care nu am auzit in viata mea pana acum este caracterizat ca aliatul neocalvinistilor aia abuzivi si sustinator al carismatismului e cumva o incurajare sau o lauda adusa la adresa lui?
      Cum adica Paul Dan nu acuza pe nimeni?
      Dumneavoastra ziceti ca nu e o acuza, e o realitate. Haideti sa vedem atunci care sunt argumentele care sunt aduse pentru a demonstra ca erezia lui MacArthur si a lui Lazar sunt o realitate.
      In cazul lui John MacArthur, argumentele sunt urmatoarele: “am fost eu de fata” si “stiu din surse sigure”. In rest, absolut nimic. NICI MACAR O SINGURA DOVADA!
      In cazul fratelui Lazar, argumentul suprem este “mi-a scris personal”.
      Acestea sunt dovezi? Asa dovedim noi, crestinii, pe invatatorii falsi? Pe dictonul “crede si nu cerceta”? Si atata tine moralitatea si etica noastra incat sa folosim informatii din corespondenta privata pe care le divulgam in public dupa bunul plac? Faceti asta in lume, la o firma oarecare, si nu doar ca veti fi dat afara, ci va garantez ca daca urmatoarea firma care va dori sa va angajeze va intreba la ultimul loc de munca de ce ati plecat, in veci nu veti mai gasi de lucru. Pana si lumea condamna folosirea conversatiilor private in public intr-un mod discretionar si denigrator.
      Va rog frumos, e jenant sa il tot justificati pe Paul Dan!!! O fi afirmat adevarul si l-o fi dovedit bine in alte cazuri, dar aici e repetent la toate capitolele. E de un umor amar cand vad cum ii canta cativa oameni in struna, aplaudand si ingurgitand orice concluzie trage dansul pe nemestecate si intr-o lipsa crasa de discernamant propriu!

  3. Frate Lucian,
    Trec peste aspectul amuzant pe care l-ați găsit în cele spuse în mod elegant. Pentru cei din America, în speță pentru cei care frecventează conferințele și predicile live (în direct/nu înregistrate) e clară situația celor expuse și catalogate ca erezii – un cuvânt care poate fi discutabil, de acord ce spuneți. Însă, așa cum pentru dv. acest aspect poate fi o mare exagerare, adică astfel percepeți eroarea respectivă a lui J.MacArthur, ca pe o exprimare nefericită, adică nu a indicat corect departajarea graduală, spunând “jertfa si invierea Domnului Isus sunt sub lucrarea Sa de mijlocire, ca importanta”. Nu e atât de importantă însă părerea noastră. Paul și-a exprimat o opinie, a dat o rezoluție. Iar cititorii, la fel, fac același lucru, după cum consideră, după capacitatea lor de înțelegere. Nu vorbesc aici de alte cazuri, de alți teologi sau alți frați.
    Exprimarea sau cuvântul de etichetare, “eretic”, nu-l am aici deloc în vedere, să zicem că probabil mă depășește, e o parte a chestiunii prea înalte pentru mine. Însă când afirm ce afirm, ca de altfel și Paul Dan, nu se bazează și nu mă sprijin doar pe acest articol – care, așa cum vă alarmați … nefondat, are în vedere mai multe gafe teologice puse pe seama lui MacArthur. Am mai multe “semnale” de a fi îngăduitor față de opinia lui Paul, decât pentru ale lui Lucian. Deci aveți bunăvoința mea… deși e curioasă fraza:
    “Faptul ca fratele acela de care nu am auzit in viata mea pana acum este caracterizat ca aliatul neocalvinistilor aia abuzivi si sustinator al carismatismului e cumva o incurajare sau o lauda adusa la adresa lui?”
    Nu sunt în măsură să-l acuz sau să-i susțin părerea lui MacArthur.
    Verbal, poți spune și formulări neacademice, nebilice, neteologice, contradictorii etc. – în timp ce te aștepți să fii catalogat ca infailibil, ca om, din punctele de vedere menționate, și în același timp însuți să te consideri (ca și de alți oameni suspuși) cu o activitate și viață imaculată pentru titlurile acordate și care dau greutate afirmațiilor tale. Dar cei care iau de bune și de adevărate acele exprimări și licențe de vorbire cu mari scăderi academice?
    Articolul de acum, e o completare a”perlelor” spuse de MacArthur. Cazul însă e în articolele precedente postate de fratele Paul.
    Pentru un caz relativ similar, pus în atenția publică prin 2010, aflat în sala unde a predicat acel pastor, cca 2 ore, am luat notițe ce vorbește, nu m-a interesat înregistrarea, totul a decurs cam la limită, cu o atitudine insuficentă de-a-i aduce laudă Domnului Isus sau în invocarea Numelui Său și a meritelor Acestuia în activitatea făcută la încheiere (pentru cei bolnavi), care a durat mai bine de o oră. A menționat doar că așa spune Scriptura că trebuie să facă, la încheiere. Să vindecați. Spun doar atât, nu comentez mai mult, e doar părerea mea, nu o am și pe aceea ale altora dintre cei prezenți, căci nici n-am dorit să influiențez pe cineva, nici într-o direcție. Însă dacă era prezent cineva care scrie apologetică și deprins deci să facă asta, sunt convins că avea ce spune. Tot așa ne sezizează și fratele Paul, însă mai clar, cu subiect și predicat, date ceva mai concrete, mai bine cântărite și catalogate ca erezii.
    Eu le pot trece cu vederea (căci “nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine”), însă un altul care face apologetică nu trece cu ușurătate și nepăsare auzind că se predică cum NU este scris. Pavel l-a înfruntat pe Petru, când a fost cazul – poate unii nu au fost de aceeași părere cu Pavel – erezia nu a fost chiar “erezie”.
    Ce postez eu, nu sunt toate articole ok, indubitabile; deși fac această muncă cu pasiune și cu o chemare, ca o slujbă. De ce nu acceptați, că și Paul Dan face această slujbă cu mare dedicare și cu o chemare autentică, iar noi cititorii suntem puși să luăm ce e bun, cercetând, cântărind pentru noi. Sunt mulți pastori competenți care pot să aibă un cuvânt cu greutate, ori de o parte, ori de alta, după cum sunt îndemnați ei s-o facă. Dar noi nu suntem în această situație, a competenței necesare, deci sunt de părere să vorbim în dreptul “cetei” noastre.
    În final, repet ce am mai spus, trec cu vederea amuzamentul și umorul constatat, căci agreez faptul de-a nu fi închistat și rigid în gândire, căci tăria noastră e bucuria Domnului. Va fi bucurie în Cer, prin ceea ce facem acum și aici? … un păcătos se întoarce la Domnul … din rătăcirea lui?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s