Daniel Branzei: Roma – în căutarea unei noi identități

Ce se pierde când nu mai ai nimic? Ce rămâne când totul se schimbă? Cât din ceea ce suntem astăzi în America mai este ceea ce am fost în România?

Ieri am fost la un birou de pensii să traduc pentru o româncă. Mi-a spus că a avut o experiență neplăcută. S-a întâlnit cu alte două românce care înjurau birjărește și se mușcau una pe alta. ,,Domnule, Daniel, am avut spaima că sunt iar în România! Vi s-a întâmplat vreodată așa ceva?“

Bineînțeles că mi s-a întâmplat! Și iată cum. Eram la coada interminabilă de automobile care așteptau să treacă prin vamă din Ungaria în România. Am deschis radioul și am prins nerăbdător un post cu muzică populară. M-am dat jos și am vrut să stau de vorbă cu ceilalți șoferi … I-am văzut pe toți cu țigarea în gură și i-am auzit înjurându-i în toate felurile pe funcționarii de la vamă. M-am îngrozit! Nu de ei, ci de mine … Am avut dintr-o dată sentimentul că n-am plecat niciodată din România. Că așa sunt și eu; că acesta mi-e neamul și America a fost doar o frumoasă dar iluzorie realitate, un fel de ,,fata morgana“.

Să o luăm însă încetișor, ca pe canapeaua unui bun psihiatru … relaxați-vă … liniștiți-vă … spuneți-mi ce vă vine în momentul acesta în minte …

Continue reading Rascruci.wordpress.com/8-roma

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s