Cine m-a atins?

Anthony M. Coniaris / Daniel Branzei

Există un limbaj pe care ar trebui cu toții să-l învățăm și să-l vorbim. Este un limbaj care comunică cu adevarat ceva; un limbaj care exprimă efectiv căldura iubirii; un limbaj care poate  sparge formidabile bariere ale comunicării. Este limbajul atingerilor. Oamenii redescoperă acum acest limbaj uitat. Dar este în fapt un limbaj străvechi. Isus l-a folosit. Când copiii veneau la El, îi lua în brațe și îi binecuvânta. Când dorea să vindece un lepros sau un orb, îi atingea. Când dorea să demonstreze profunzimea iubirii Sale, El se folosea din nou de atingere, spălând picioarele discipolilor Săi.

Un judecător povestea odată, că la tribunal nu a văzut niciodată ca un tată care se judeca cu fiul său, să se atingă reciproc, ca semn de afecțiune. Dacă tatăl ar pune mâna pe umărul fiului său, spunea judecătorul, i-ar transmite ceva! Dar n-o face!

Eu, când vizitez un preot în vârstă, îi iau mâna în mâinile mele, în timpul rugăciunii. Atingerile umane făcute din iubire au ceva anume. Sunt ceva din  atingerile lui Cristos însuși.

Dr. Smiley Blanton, un medic psihiatru, obișnuia să întrebe cuplurile căsătorite care aveau probleme: “Spuneți-mi, de când nu v-ați mai plimbat cu soția ținând-o de după umeri? Din când în când vă așezați pe covor pentru a vă juca cu copiii? Când spuneți rugăciunea la masă, vă țineți de mână?” Acelasi psihiatru se plângea de faptul că in maternități, bebelușii sunt izolați de mamele lor imediat după naștere. “Aș prefera să îi văd pe acești copii în brațele mamelor, sau în leagăne lângă patul lor, chiar și ținuți stângaci de către tați. Bebelușii care au acest privilegiu de a nu fi despărțiți după naștere, de mama, tind să fie ulterior mai stabili emoțional.” Chiar și bebelușii înțeleg limbajul magic al atingerii.

“CINE M-A ATINS?”

Evanghelia de astăzi ne prezintă una dintre cele mai remarcabile istorii din Noul Testament. Este povestea unei femei care a fost vindecată atingându-l pe Isus. Ea era bolnavă de doisprezece ani. A încercat tot felul de tratamente și a consultat nenumărați medici, dar nimic nu pare s-o fi ajutat. Suferea de hemoragie, care pe vremea aceea era o boală incurabilă. Astăzi s-ar apela la histerectomie, dar aceasta procedura chirurgicală nu era cunoscută pe vremea lui Isus. Astfel, femeia pur si simplu suferea.

Nu era doar disconfortul fizic si durerea motive de mâhnire pentru ea; mai era și faptul că, după legea evreiască, femeia cu hemoragie era considerată necurată. Orice și pe oricine atingea ea, era infectat cu murdărie, credeau evreii. De aceea, o astfel de persoană trăia într-o izolare totală, neputând nici participa la cult, nici să facă parte din comunitate alături de ceilalți. Ea nici nu ar fi trebuit să se afle atunci în mulțimea care îl înconjura pe Isus. Dacă oamenii ar fi recunoscut-o, ar fi strigat la ea să dispară de acolo, pentru a nu-i murdări. Ea se temea să nu fie descoperită, așa că s-a strecurat în spatele lui Isus și l-a atins pe neașteptate. Căuta disperată să se atingă  de orice ar putea-o scapa de viața singuratică și umilitoare ce-o avea.

Înainte de a ajunge la Isus, sfântul apostol Marcu ne spune că femeia ar fi gândit în sinea ei: “De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca!”. “Dacă L-aș putea atinge, trebuie că a gândit ea, nu pe cap, căci nu se cade; nu pe mână, căci ar fi prea familiar. Dacă aș putea să îi ating măcar un ciucure al hainei, și știu că aș fi vindecată“. Învățătorii evrei din timpul lui Isus purtau robe cu ciucuri, pentru a-și aminti de fiecare dată când le îmbrăcau că sunt oameni  ai lui Dumnezeu, angajați să respecte legile lui Dumnezeu. Astăzi ciucurii se mai gasesc în ornatele ortodocșilor din Ierusalim, dar se poartă în interior. În vechime ciucurii se purtau însă în exteriorul robei, și astfel a putut femeia să-i atingă. Când L-a găsit pe Isus, acesta era înconjurat de o mulțime mare, și era dificil să îl atingă. Dar a insistat și în sfârșit a reusit! Și cum l-a atins, a simțit o putere vindecătoare ce îi inunda trupul, ca un șoc electric: “și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei”. Ea a știut că a fost vindecată.

Când Isus a întrebat: “Cine este cel ce s-a atins de Mine?”, Petru s-a gândit că e o întrebare copilarească, din moment ce sute de oameni erau în jurul lui Isus, tot timpul, majoritatea înghiontindu-L. El s-a apucat să îi explice lui Isus că a fost atins de o mare mulțime de oameni. Dar Isus nu este mulțumit de răspuns. El știe că cineva din mulțime L-a atins în mod special, cu credință și din disperare.

Cineva L-a atins cu adevărat și vital. Cineva a primit puterea vindecătoare. “S-a atins de Mine cineva”, spune El, referindu-se nu la mulțime ci la acel cineva cu credință disperată. Apostolii credeau că este absurd ca dintr-o mulțime de oameni care te ating să poți să distingi una anume. Dar El a distins atingerea! Aceasta este iubirea lui Dumnezeu! Aceasta este sensibilitatea Lui la nevoile umane și la atingerea credinței!

S-a atins de mine cineva.” Sunt cuvinte minunate, pentru noi și pentru femeia care s-a atins de haina lui Isus.

Asta ne spune că, atunci când ne întindem cu credință către Domnul, pentru a primi ajutorul Său, Domnul știe și reacționează! Așa dupa cum Isus a simțit ușoara atingere a ciucurelui de pe haina Sa, în mijlocul unei mulțimi, tot așa și Dumnezeu știe de rugăciunea fiecăruia dintre noi. Uneori oamenii întreabă: “Cu miliarde de oameni in aceasta lume, cum poate să știe Dumnezeu de mine si să vegheze asupra mea?” Isus ne arata in aceasta pericópă că stie și are grijă chiar si de cei mai mici dintre noi. Multimile ar putea să ne ignore, dar Isus nu. Nici multimea, nici chiar universul, cât este de mare, nu îl poate bloca pe El de la a simți o atingere de credință.

Trebuie să nu uităm de faptul că atunci când femeia l-a atins pe Isus, El era intr-o misiune urgentă. Singura fiica a unei persoane importante si respectate, Iair, mai-marele sinagogii, era pe moarte. Isus era în drum spre casa lui Iair. Dar chiar dacă era în drum spre o situație de viață și de moarte, Isus s-a oprit. Nu era atât de ocupat încât să treacă cu vederea o persoană ce avea nevoie de El. Uitând de mulțime, El a văzut-o și a tratat-o pe femeie de parcă ar fi fost singura persoană din lume. Pentru Isus nimeni nu este pierdut în mulțime. El i-a acordat atenție femeii. “Cine m-a atins?”, a intrebat El. Când femeia a recunoscut în public că l-a atins și că a fost vindecată îndată, El i-a spus: “Indrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace.” Oare nu așa face Isus cu fiecare dintre noi atunci când mergem la El cu credință și cu umilință, ca femeia din Evanghelia de astăzi?

PUTEM SĂ ÎL ATINGEM ȘI ASTĂZI

Pericópa de astăzi nu ne prezintă doar ceva ce s-a intâmplat in Palestina acum mult timp. Cristos care era imbrâncit atunci de multimi, este în mijlocul nostru si astăzi. Incă îl putem atinge intinzându-i inimile noastre atunci când ard si când sunt in dificultăți. Dar cum îl putem atinge astăzi pe Isus?

Il putem atinge prin rugăciune. Ce este rugăciunea dacă nu atingerea lui Isus, conversația cu El, invitația pe care i-o adresăm să intre în viețile noastre? Femeia bolnavă l-a atins prin simplu gest al intinderii mâinii. Nici astăzi nu este mai dificil să il atingem pe Isus. Ajunge să ne întindem către El prin credință în rugăciune!

In al doilea rand, pentru ca rugăciunea sa il atinga cu adevarat pe Isus si pentru a stabili un contact cu El, ea nu trebuie sa fie un ritual, o repetare în van a unor cuvinte goale, ci o rugăciune ce vine din inimă si care este inrădăcinată in credință. In multimea de oameni care il inconjoara pe Isus, multi il ating dar doar unul trăieste puterea Sa vindecatoare – acela care l-a atins cu credință. La fel si astăzi, multimi largi de oameni i se roagă lui Isus; multimi de credinciosi merg la biserică, dar cei care îl ating pe Isus sunt cei care se roagă cu credință. Evanghelia spune cât se poate de clar – credința este cea care a provocat contactul cu Isus: “Fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace.

In al treilea rand, il atingem pe Isus in Biblie si in Sfânta Împărtășanie. Când citim cuvintele Sale, in Biblie, Îl ascultăm pe Cristos, nu ca și cum ar vorbi cuiva care a trăit acum două mii de ani, ci ca si cum ne-ar vorbi nouă. Isus sălășluieste în Evanghelii. Când ascultăm cuvintele Sale, îi atingem hainele. Când primim Sfânta Impărtășanie Îl atingem pe Isus, dar nu doar o parte a Lui, ci pe El întreg. El vine să își facă în noi locaș: “Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine si Eu întru el.

In fine, Cristos ne atinge astăzi prin oameni. Atingerea să o regăsim prin măiestria chirurgului, prin competența asistentelor medicale, prin sfatul înțelept al unui prieten, prin rugăciunile persoanelor pioase. Dumnezeu a ales să lucreze prin oameni. “Căci noi împreună-lucratori cu Dumnezeu suntem”, scrie Sf. Pavel. Primii crestini l-au atins pe Isus si apoi au atins lumea cu puterea pe care au primit-o de la El. Au atins murdăria si au transformat-o in puritate. Au atins sclavia, schimband-o in libertate. Au atins slăbiciunea, devenită astfel tărie.

Exista atatea feluri in care îi putem atinge astazi pe oameni. Putem sa îi atingem cu inimile noastre. Putem să îi atingem cu cuvintele noastre. Putem sa îi atingem cu privirea. Putem sa îi atingem cu un zâmbet. Putem să îi atingem cu credința noastra, cu rugăciunea noastra, cu compasiunea noastra, cu iubirea noastra, cu speranța noastră, cu umilința noastra, cu disponibilitatea noastră de a sluji.

Scopul crestinismului este să îi facă pe oameni să îl atingă pe Dumnezeu în Cristos. “Daca aș putea să il ating – chiar si doar ciucurii hainei – știu că mă voi face bine”, spunea femeia bolnava. Și noi astazi putem să Îl atingem asa cum au facut-o si o mai fac nenumărati oameni. Alcoolici, dependenti de droguri, hoti, adulteri, bolnavi, orbi, surzi, leprosi – cu totii l-au atins si au primit o viata noua si puteri noi. Iesiti din multime, zi de zi, pentru a-l atinge pe Cristos. Atingeti-l cu credință. Atingeti-l pentru a primi iertare, pentru a primi tărie impotriva tentatiilor, impotriva temerilor, impotriva nelinistilor. Atingeți-l. Nu vă întrebă “Cine m-a atins?” El va ști asta.

S u r s a

Advertisements

One thought on “Cine m-a atins?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s