Ai primit poruncile Domnului?

 Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.

Ioan 14: 21

Meditație de John Fischer, Los Angeles

         Ințeleg din ce citesc în acest verset că sunt numai unii care au poruncile Domnului Hristos, adică lor le-au fost date. Cine are poruncile Mele: Cu alte cuvinte, cei care le au sunt ai Domnului Hristos. Cineva mi-a adus în atenție acest verset atât de minunat. Pe de altă parte, cei care NU au poruncile Lui, nu se pot bucura de părtășia cu Domnul Hristos.

Dacă am întreba pe cei care au poruncile Lui, ce ar putea ei să spună? Unii dintre noi poate ne-am grăbi să dăm un răspuns în felul acesta:  Le avem pentru că le-am  luat noi. Ar fi acesta un răspuns potrivit Scripturiă în armonizare? Cei care citesc și înțeleg ceea ce citesc vor spune că aceste porunci nu le poți avea dacă nu ți se dau, ca să ai ce primi.

Apoi, cei care le au, dacă îi vei întreba dacă sunt satisfăcuți cu aceste porunci și dacă sunt grele de ținut ca să le pazești? Ce vor spune ei, ce răspuns îți vor da? Iată ce răspuns ar putea ei să aducă înainte: Suntem satisfăcuți, mulțumiți cu ele, că nu sunt grele. Cu alte cuvinte nu ni s-au dat ca o povară. Și nu simțim că ele ar fi o povară sa le împlinim. Iată ce răspuns putem avea din Cuvant:  Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele. (1 Ioan 5:3).

    Nu e totul să le ai aceste porunci. Le poți găsi în Cuvânt. Poți avea la modul literal ceva primit și să fi neglijent cu ce ai primit. Versetul condiționează ceea ce primești –  şi le păzeşteAș îndrăzni să spun că sunt ca o comoară, sunt comorile celui ce le are. În Vechiul Testament deseori găsim scris ce le spune Dumnezeu Israelitilor despre poruncile pe care le-a dat acestui popor. Dar și în Noul Testament Dumnezeu a dat porunci celor care sunt ai Lui. Ce să facă cu ele? Să le pazească. Cu alte cuvinte sa ia seama la ele și să pună preț pe ele. De ce să pună preț pe ele? Pentru că le sunt dragi, dar și pentru că ele condiționează făgăduințele Domnului Hristos. Porunca nu este ca și un sfat. Sfatul îl poți ignora dar nu și porunca. Porunca trebuie să fie împlinită că vrei sau că nu vrei. Ea vine de la Stăpân iar tu ești rob. Iată ce spune Domnul Isus: acela Mă iubeşte.   De ce face Domnul Isus această remarca? Pentru că apostolul Ioan a sesizat că poruncile Lui Dumnezeu nu sunt grele: poruncile Lui nu sînt grele. Intotdeauna când Dumnezeu a dat o poruncă, El o dă cu făgăduința garantată, binecuvântată. Vedem destul de clar la poporul Israel. În acest verset Domnul Isus aduce lumina ca să știm bine că numai cei care îl iubesc vor avea parte de El.

Porunca, oricare va fi ea, cuprinde și o obligație de-a o împlini. Și încă fără a fi comentată.  Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întîietate asupra tuturor neamurilor de pe pămînt. (Deutronom 28;1). Înțeleg că vine cu promisiunea de a fi Binecuvântat printre Popoare. Așa aveau israeliții promisiuni pământești. Dar să vedem cum au Copiii Lui Dumnezeu care nu sunt pământești ci Ceresti:  Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi…(Romani 8:9). Domnul Isus in versetul de mai sus aduce in atentie dragostea pe care trebuie sa o aiba cei rascumparati si carora li s-a dat poruncile Lui care nu sunt grele. Mântuitorul ar vrea să spună cș:  A-l iubi pe El,  faci dovada că împlinești poruncile pe care ți le-a dat: acela Mă iubeşte.

Este usor de înțeles și ne știm fiecare cât îl iubim pe Domnul Isus. Împlinind ceea ce Dumnezeu ne-a dat prin Cuvântul Lui, putem spune cu gura că îl iubim, dar ținând departe poruncile Lui de viața noastră. Cu alte cuvinte, neglijând Cuvântul. Uite aici se amăgesc cei mai mulți.

Apoi, continuă Domnul Isus cu aceste cuvinte: şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Dumnezeu a făcut o mărturisire despre Domnul Isus, ca Fiu al Lui.  „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“ (Matei 17:5). Sau cu alte cuvinte, Pe El să-l iubiți. Nu degeaba a spus Mântuitorul aceste cuvinte când a venit vorba despre:  Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. (Matei 10:37). Am spus cu altă ocazie ceva mai pe larg din acest verset despre iubirea pe care o asteaptă Domnul Isus de la cei pe care i-a răscumpărat. Și apostolul Ioan are ceva foarte important de spus despre iubire.  Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. (1 Ioan 2:15). Dar Mântuitorul dă o asigurare celor care sunt ai Lui, din cauză ca El este iubit. Tatăl Lui nu este indiferent față de cei care Îl iubesc pe Fiul Său.

Acela care pune preț pe poruncile Lui și pe dragostea care o datorează Domnului  Isus, iată ce se întâmplă cu el: va fi iubit de Tatăl Meu. Dacă Dumnezeu îi iubeste pe cei răscumpărati este din pricina Fiului Său care s-a sacrificat la Golgota;  căci nu e nimic bun în noi, în structura noastră firească, carnală. Ce este bun este și se găseste în firea cea nouă din Dumnezeu. Cu alte cuvinte,Dumnezeu  iubește ce e al Lui pus în noi, in ființa cea nouă. Dece? Pentru că  El este Cel care ne-a născut din nou la o viață nouă ca a Fiului Său.Să nu ne treaca prin minte nici-o clipă că ceva bun ar locui în firea noastre veche. Apostolul Pavel fiind sincer cu el însusi a realizat că nu e nimic bun în el, în firea lui veche. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească (Romani 7:18). Am întâlnit si din aceștia care își etala ce considera ei ca este bun in structura lor firească. Aceștia nu au înteles că Dumnezeu se uită și iubește doar ce a pus El într-un Copil al Lui.

Daca suntem unul din acestia in care Dumnezeu nu a pus nimic in noi, sau nu ne-a născut din nou, trebuie să știm neapărat ca El, Dumnezeu, nu are ce iubi în noi. Din nou, trebuie sa trecem sa ne testam noi înșine cu sinceritatea Pe care apostolul   Pavel a facut-o: Avem atâtea mijloace de a ne testa, de a ne pune laî incercare, să fim incredintați cș, Dumnezeu întra-devăr a pus în noi Duhul Lui cel sfânt. Cu alte cuvinte, ne-a născut din nou, ne-a dat o nouă viață din Dunezeu. După ce vom face un astfel de test putem spune în sinceritate nouă inșine nu la alții, cum stăm,  unde ne aflăm. Se poate să fi mers ani îndelungați pe la o adunare sau biserica si să ne fi introdus in grămada de acolo. Dacă Dumnezeu a pus în noi un duh de crecetare, atunci avem șansa să ne cercetăm si să venim inaintea Lui, să-i spunem: Doamne, iată că m-am înșelat amarnic ca sunt un copil al Tău.

Daca ne-a venit în minte un astfel de îndemn de a ne cerceta, asta înseamnă că suntem pe un drum bun. Cu alte cuvinte, Dumnezeu va lucra, ne va cerceta El și va transforma ființa noastră în așa fel încât, să pun din El ceva bun în noi. Atunci fără umbră de îndoială va avea ce să iubească în noi cum spune Domnul Isus în acest verset.Totul depinde de cum ne apropiem de Dumnezeu. Venim cu un duh de aroganță, atunci este clar ca Dumnezeu nu și-a pus în noi Duhul Lui cel sfânt care să schimbe viața noastră într una nouă ca a Domnului Hristos. Nu e de mirare că sunt atâția care participă la strângerile celor răscumpărați, dar ca nu se vede absolut nici-o schimbare în viețile lor. Sunt conduși de firea lor carnală în orice relație pe care o au cu cei din Casa lui Dumnezeu. Sunt unii dintre aceștia care s-au vârât chiar și printre cei ce dau învățăatură. Fie că au făcut ceva teologie sau simplu considerăei că se califica de a da învățătură. Ce să iubească Dumnezeu în aceștia?

Acum la urma versetului vedem cum Domnul Isus mută atenția noastră în relația Lui cu cei răscumpărați ai Lui. “Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui. Negresit ca, daca Tatăl Lui  îl iubește pe cel pe care l-a născut din nou ca și un părinte,

Domnul Isus, care se consideră ca este frate cu acești răscumpărați: El îi va iubi. Cât si până unde  vor fi aceștia iubiti de Domnul Isus? “...fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i-a iubit pînă la capăt“. Când am socoti noi că este capătul sau sfârsitul acestui drum? Negresit până când vom pleca de pe acest pământ. Cineva care are o înțelegere limitată ar putea sa argumenteze spunând: Nu vedeți ca se adresează Ucenicilor? Este foarte adevărat dar să vedem ce spune Mantuitorul in Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.  (Ioan17:20). Deci nu este nici-o intelegere ca Mântuitorul s-a rugat doar pentru Uceniciii lui care erau de faț. Întrebarea este: Avem noi garanția că Domnul Isus ne iubește? Daca suntem ai Lui nu este umbră de îndoială. Dar că se va arăta si nouă? Negreșit, că El se va arăta  celor pe care îi iubește El și Tatăl Lui. Acest verset aduce mângâiere sufletească celor care într-adevăr aparțin acestui Mântuitor  Slăvit.

John Balarie

Los Angeles, California!

s u r s a 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s