Smerește-mă Doamne!

“O să vezi dumneata, îți distrugem mai întâi reputația de care te bucuri și apoi te vom distruge și fizic.”(Securistul către P. Dugulescu, în anchetă.)

“Stăteam tăcut și umilit în fața completului de judecată și în fața unei săli pline până la refuz și nu puteam să mă apăr. Am încercat de vre-o două ori dar nu mi s-a permis”(P.D).

“Și atunci, Duhul Sfânt mi-a amintit mărturia lui Traian Dorz, care mă vizitase pe furiș, noaptea, cu câteva luni în urmă și îmi ceruse câteva pachete cu Biblii și literatură creștină…..Avea 72 de ani și se sprijinea într-un baston îndoit la capăt. Târa după el un picior infirm, pe care, când stătea pe scaun, îl ținea întins: nu îI putea îndoi, din cauza bătăilor și torturilor din închisoare. Parcă îl auzeam spunându-mi următoarele: “Petrică dragă, după  șaptesprezece ani de temniță, m-am întors acasă la Livada Beiușului. Intre timp, s-a infiintat Colectivul, care ne-a luat tot. Sotia mea lucra la Colectiv si mai tineam in grajd o capra batrana. Pentru ca nu mai aveam ce manca, ne-am hotarat sa vindem capra. Mergeam cu ea in fiecare sambata la targ la Beius si plecam din targ ultimul, dar nuputeam sa o vand. Capra era slaba si batrana si nimeni nu era interesat sä o cumpere.

Unii din dușmanii mei, care m-au dat pe mâna Securității, treceau pe lângăa mine, întorceau capul și râdeau între ei: «Uite-l ce-a ajuns… lar e în târg cu capra bătrână!» In timp ce ei treceau batjocoritori si râdeau de mine, eu, cu capra legată de gard, mă rugam: «Smerește-mă, Doamne, așa mi se cade. Smerește-mă, Doamne, numai Tu să fii înălțat. Smerește-mă, Doamne.»”

(P. Dugulescu, “Ei mi-au programat moartea“ Ed. Marineasa, Timișoara, 2003 p. 189)

sursa