by Marius Cruceru
Un român nu ar fi fost exclus din biserică pentru asasinarea lui Hitler. De ce? Pentru că nu ar fi făcut-o! În grup? Cu minerii? Probabil! Actele eroice singulare, de genul David – Goliath sînt rare neamului nostru și s-ar putea să descoperim că și atunci cînd există eroii sînt corcituri genetice. Noi am trăit în pace ca Traian cu Decebal, dăcoaicele le-au făcut copii romanilor și uite așa a rezultat poporul român, printr-o senină împăciuire istorică, o mioritic-manoliană acceptare a sorții. La fel se va întîmpla și acum: nu se va întîmpla nimic. Ordonanțele vin și trec, fără să le mai ținem șirul și fără să le mai înțelegem implicațiile.
Putem schimba asta? Putem schimba fibra neamului? Putem lupta cu sens bătăliile Domnului? Probabil că da! Găsindu-L mai întîi pe Domnul. Altfel urletul în stradă, fie la Cotroceni, fie la Piață n-are niciun sens. Nu reprezintă nimic altceva decît un nou inventar de înjurături unele mai istețe ca altele, dar cam atît. Vine primăvara, ies ghioceii păcii sociale, Dragobetele, 1 Martie, 8 martie, mielu, ouă roșii, cozonacul de Paște și gata.
Pregătiți-vă de primăvară și de referendum. S-ar putea ca la referendum să fim întrebați dacă ziua e lumină și dacă noaptea este întuneric. Un referendum cerut de 3 milioane de proști va fi ignorat, dar vom fi umiliți, foarte probabil, cu o întrebare de genul: nu-i așa că legea trebuie respectată într-o țară normală? Sînteți de acord ca legea să fie respectată sau nu-i așa că unde este multă lume este și aglomerație? Am mai făcut un referendum parcă pentru vreo 300 de parlamentari, nu-i așa? Ce s-a întîmplat? Nimic! Pace! Vreo revoltă ceva pentru că am fost ignorați golănește?
Veți spune: acum au învățat lecția, au văzut ce poate face o acțiune din asta, gata, s-a trezit națiunea, gata, acum este cu totul altceva, o schimbare radicală de paradigmă. Dați-mi voie să fiu mai sceptic un pic! Este dreptul meu! Nu s-a schimbat nimic și, pe cînd se va face liniște, vom fi legănați cu cîntece de sirenă electorale și cu zile libere de 1 mai. Pensionarii se vor întoarce din nou la sofa cu TV-ul, corporatiștii se vor întoarce la treabă, studenții la școală, iar academia română va scrie în continuare cu î din ă scrisorele bontite.
De aceea trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva trebuie să mutăm problema cu Hitler la nemți (a propos – ei au încercat-o) și pe cea cu Stalin la ruși (dar să imaginăm un letonian, armean sau cazac drept asasin).
Nu aruncați cu pietre vă rog. Este doar opinia mea! Răspunsul meu pentru prietenul care mi-a imaginat problema, presupunînd contextul românesc. Aceasta m-a făcut să deraiez….
P. S. pentru că nu găsesc altceva mai bun de făcut de luni încep încă 40 de zile de post numai cu lichide. Tot pentru poporul meu eroic! Este singura mea formă logică, perseverentă și oarecum eroică de protest în aceste zile. Să exersăm rigoarea, asprimea, consecvența, ne-fîsîiala! (Cînd te apuci de așa ceva, orice compromis te dă peste cap!) Măcar în felul acesta ne întărim ambiția, determinarea și ne exorcizăm de anumite chestiuni pomenite de Motru, cum ar fi propensiunea pentru căderea la pace, cu prieteni sau dușmani, sub masă, după băute și mîncate la români. În stradă am fost. Am văzut! Dați-mi voie acum să încerc altceva. Războiul din filmul lui Mel Gibson nu ar fi fost cîștigat numai cu eroi ca cel din rolul principal, cu siguranță, n-ar fi fost cîștigat cu rugăciuni. Dar uneori trebuie să îi lăsăm pe puțini dintre noi să încerce și alte alternative. Există și moduri de a protesta PENTRU nu numai ÎMPOTRIVA. Există șanse pentru a salva vieți, nu doar obligația de a trage gloanțe (fie acestea și gloanțe sonore vuvuzelizate!). Pentru mine nu violența și acțiunea sînt problema. Mă desfătez la filme precum Cartea lui Eli, Troia, Patriotul, Gladiatorul, Salvați-l pe soldatul Ryan, Equalizer, toate pline de retribuție, revendicare, echitabilitate prin acțiune și violență. Problema mea este găsirea echilibrului între reacția prea rapidă și pacea obținută prin acțiunea înțeleaptă.
Și ca să încheiem într-o notă optimistă!
Iată ceva mai puternic decît un asasinat.
Dacă tot este sîmbătă seara, puteți urmări tot filmul!
PPS
Nu îndrăzesc să merg cu gîndul pînă la WWJD (what would Jesus do!), dar încerc, cînd mă gîndesc la politica românească să imaginez un WWCCD (what would Corneliu Coposu do!)
Și încă ceva: nu uitați că evanghelicii germani l-au votat la greu pe Hitler înainte de 39. Ce-au făcut cînd s-a împuțit treaba? (sic!) se întreabă același prieten al meu.
ARMONIA MAGAZINE - USA 