Experiențe în mâna lui Dumnezeu

148015650110001200Eram în clasa a 12-a și luasem decizia de a mă pregăti pentru admitere la Facultatea de Politehnică dinTimisoara. Știam că trebuie să parcurg culegerea  cu cele peste 1000 de probleme de matematică de cel puțin o dată pentru a reuși. Am început astfel să mă pregatesc câte 6 ore pe zi la matematică, singur, pe lângă cele de la școală. Deseori, eram luat în râs de colegi întrucât făceam acest lucru chiar și în pauze  la școală. (conștient fiind că Dumnezeu răsplătește munca, nu lenea).

Dupa aproximativ 6 luni de munca am simțit ca obosesc si nu eram sigur dacă tot acest efort va avea rezultate. Ma rugam mult si ceream Domnului mila si incurajare pentru a merge mai departe. Printr-un vas al Domnului din alt judet am fost incurajat sa îmi fac partea mea (ce ține de mine) pentru că la vremea potrivită mă voi bucura de izbăvirea pe care Tatăl o va aduce.

Am continuat sa ma pregatesc si cu doua saptamani inainte de bacalaureat am realizat ca, la limba română nu aveam cum sa obtin o nota mare din cauza faptului ca am acoperit tot timpul disponibil doar cu matematica si informatica. M-am rugat insistent si am cerut Domnului sa imi dea izbavire intrucat chiar nu reuseam sa invat la romana… Intr-una din acele nopti am visat ca intrasem la oral in sala de examinare si ca am tras un billet pe care scria: “Harap Alb”. Intr-un fel ma gandeam ca acest vis a fost de la Domnul pe de alta parte am zis ca, desi voi invata Harap Alb foarte bine, voi incerca sa citesc cate putin si din celelalte comentarii ale operelor literare.

Zilele s-au scurs, bacalaureatul a venit si am intrat la proba de oral la limba si lit. romana. Cand am extras biletul, am observat cu stupoare ca pe el scria “Harap-Alb”, exact cum visasem. Dumnezeu facuse o minune care s-a finalizat cu nota 10.

Cu limba engleza ma descurcam destul de greu pe atunci si, asteptand sa imi vină rândul la oral, observam ca multi din colegii mei ieseau dezamagiti, altii chiar plangand pentru ca nimerisera subiecte destul de grele: vorbeste despre scoici, descrie star-ul preferat din fime, cum vezi fenomenul încălzirii globale, etc. Am inceput sa ma rog pe hol si ziceam: “Doamne, tu stii cat de slab sunt eu la engleza. Daca imi cade un astfel de subiect, nu stiu daca voi avea vreo sansa sa trec. Te rog, mai fa o minune…”. Am intrat in sala aproape tremurand si am extras un bilet….Pe el scria: “Talk about your family”. (vorbeste despre familia ta). Am fost atat de bucuros in Duhul incat nu aveam cuvinte de multumire. La final, profesoara m-a intrebat câți frati suntem si al câtelea sunt. I-am spus ca suntem 8 frati si eu sunt cel mai mare. Nu ma asteptam sa imi dea mai mult de 6-7 (abordasem subiectul bine, dar cu greseli destul de dese de pronuntie sau gramatica). Mi-a spus: “Pentru ca esti cel mai mare trebuie sa fii un exemplu chiar si la note”. Și a scris: “10”.

Slăvit să fie Tatal!

Admiterea la Facultate

In 17 si 18 iulie 2005 urma să dau cele doua probe de câte 12 probleme, in sistem grilă. Potrivit statisticilor din anii trecuti, cel care gresea 4 probleme nu avea absolut nici o șansă de intrare. Cel care gresea 3, era la limita si depindea doar de numarul celor care au luat note mai bune inaintea lui.

La primul examen am gresit 3 probleme. Am iesit din sala nerealizand ca sunt pe “muchie de cuțit cu admiterea”. Am fost destul de relaxat in acea zi dar seara m-a cuprins o teama foarte mare. Eram constient ca aveam nevoie de inca o minune: 10 la examenul din a doua zi.

A doua zi, la corectat in fața mea vedeam cum se iau note de 4, 5, 6,7. Cand am urmat, tremurand de emotie, am observat cum profesorul pune macheta peste grila mea si numără. Raspunsuri corecte: Unu, doi, trei…. zece, unspreze, doisprezece. Si-a dat jos ochelarii, m-a privit mirat, si mi-a zis: Felicitari. Am iesit din sala jubiland de bucurie. Mi-am amintit de incurajarea pe care Domnul mi-o facuse cu luni de zile in urmă. I-am multumit mult. I-am spus tatălui meu nota iar el a lăcrimat. I-am spus: tati, hai sa mâncăm ceva. Am mers, dar am mancat numai eu, pentru ca el era in post pentru mine…

Dragii mei, am scris aceste rânduri pentru a va spune ca viața de credință nu inseamna doar acele 3 ore de duminica dimineata sau doua ore seara. Viata de credință e viata de zi cu zi ce noi o traim cu Dumnezeu. Stiu dragi tineri că de la amvoane vi se spune despre multi oameni din Biblie sau misionari care au trăit cu sute de ani de zile in urma, si prea putine experiente din vietile celor care predică. Vreau sa va incurajez la o pocaință reala, sinceră, (chiar daca trebuie sa mergeti contra curentului acestei lumi si poate chiar contra curentului modernist din biserica voastra) si veti avea parte chiar voi insiva de experiențe cu Tatal.

Nu uitati, daca veti trai cu adevarat pocainta, Dumnezeu nu va va lasa de rusine. Si inca ceva: sunt momente limita in viață cand, daca nu ai tu personal experiente cu Tatăl tău, prea putin te sustine cântarea din biserica sau predica de duminica seara. Momente când tu strigi: “Tată” si El să zică: “Iată-Mă” … Doar cu o singură condiție: dacă cu ești cu adevarat fiul Lui.

Domnul să vă întărească  pentru o dedicare totală în voia Lui !

Cristi Boariu

________________________________________

Sursa: https://cristianboariu.blog/2011/02/05/experiente-cu-dumnezeu-partea-2/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s