« Răspândesc mireasma de la viață spre viață? »

protest-oradea-coalitia-familiei-14-650x435Am fost sâmbătă în stradă, în Oradea, cu toți „fanaticii”, „habotnicii”, „proștii”, „bigoții”, „bătrânii” și cum vor mai fi fost ei numiți. – își începe articolul distinsul Teofil Stanciu,  după participarea la mitingul din 26 Octombrie inițiat pentru susținerea familiei tradiționale (formată din bărbat + femeie + copii). Într-un  articol mai amplu, scris la cald în aceeași zi și publicat, tot atunci. Multe comentarii,  care surprind (unele) prin întindere. Poate de aceea am și avut îndemnul de-a avea un punct de vedere propriu.

“E limpede că pornim de la premise foarte diferite și aplicăm metodologii foarte diferite. Credința mea îmi impune anumite rigori, necredința ta îți impune altele. Avem fiecare un set de axiome cu care plecăm la drum. Avem locurile noastre comune.” – notează Teofil Stanciu, undeva la comentarii.

Inspirat și de această remarcă obiectivă, am înserat  un scurt comentariu, care suna așa:

Ce mă miră de multă vreme (la unii  bloggeri creștini) e că “preoții” (noștri), și nu vorbesc de cei ortodocși, nu-și mai fac mai deloc vizibilă starea de preoți. Sau poate ei consideră că tocmai asta fac, și nu ceilalți la care constați că numai asta și fac. Unii vorbesc numai de filme (mai mult), alții de literatură (mai mult), alții scriu pe orice subiect sau temă, dar din punct de vedere secular (mai mult).

Orice text citești, în stânga sau în dreapta, nu e nici măcar pomenit Numele Stăpânului și Creatorului nostru, nimic din ceea ce se cuvine a spune sau a nu se spune, nici un îndemn, nici o învățătură. Altfel, așa cum au constatat mai mulți oameni cu greutate în afirmațiile lor, articolul o zice chiar foarte bine, nu e nici un necaz că e lunguț. Ne întrebăm, cu ce rămânem? Rămân într-adevăr cu un bun iz de toleranță, de a fi mai atent la ce se întâmplă pro și contra, lucrurile nu sunt clare și la îndemâna oricui.

E valabil îndemnul de a nu te băga în cearta altora. O ceartă de vorbe, uneori e ca apa și uleiul, nu găsesc locuri comune. Dar mă întreb prin ce e de folos articolul, pentru creștini, și pentru necreștini, în afară de toleranță, de îngăduință, de bun simț. Ce pot lua eu de aici, în plus? Ce poate lua omul ateu de aici? Asta poate lua și el, că suntem pașnici, nu vorbim cu patimă. Cam asta.

Dar unde e învățătura spusă și dreasă cu sare și har? Unde e cârligul aruncat? Poate e tot în această stare, bună, pe undeva, și ea atrage, cumva.

Bun, dar la ce-l atrage? Când noi înșine am coborât în Agora să filosofăm vorbe, teorii, dar (mai) nimic despre Crucea de la Golgota. Că există ceva și Cineva care schimbă, transformă și înoiește toată plăcerea sau neplăcerea noastră, iubirea sau ura, frumusețea sau urâciunea … toate, cele bune sau rele, într-altele … foarte bune … care echilibrează și dă sens, și finalitatea de dorit pentru acum dar și pentru eternitate. Dar nu sunt eu profesorul, ci alții sunt și profesorii și preoții care trebuie s-o spună – cum ESTE SCRIS. Și fără să pară că noi avem disensiuni între noi, neclarități, și nu știm bine ce trebuie să știm și ce trebuie să și spunem. Vorbim fiindcă credem și vorbim … ceea ce am văzut și am … La ce ne folosește să scriem chiar și cărți “bune”, dar nu și în economia lui Dumnezeu?

Expresia “nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii” sau altele, le dăm la o parte, în spate, și mergem înainte împletind spiritualitatea duhovnicească (cât mai e) cu “spiritualitatea” lumii, apostată și vrem să vorbim limbajul “lor” și nu al Tatălui nostru. Unde se mai regăsesc lucruri potrivnice dacă am ajuns de vorbim de la egal la egal cu lumea?

Voi nu înțelegeți, pentru că vorbirea Mea nu este din lumea aceasta!

Dar dv. vreți să fiți înțeles, dar noi nu mai suntem din lume, cetățenia noastră este în cer. Dacă le spunem adevărul, ei se pot elibera. Dacă le spunem că biologic, tehnic, medical, etc., doi bărbați nu pot avea practici inumane (împreună/împreunându-se), folosind organe distincte pentru funcții aberante. Gura e pentru vorbire, degustare, hrănire…, sărut (moral),  nicidecum pentru unele urâciuni aberante. După cum și locul eliminărilor reziduale, murdare-microbiene, nu are altă funcție sau rol. Fiecare organ își are rolul său specific. Repet, nu eu sun profesorul și preotul de-a spune răspicat, adevărul, și nu a te învârti (cum se spune) ca pisica în jurul cozii. Și sunt convins că mulți vor înțelege, se vor schimba, văzând explicațiile, blândețea dar și fermitatea convingerilor “noastre”.

Când combați ceva, trebuie să vii cu o ofertă mai bună. Și cred că sunteți în măsură a pleda convingător în a susține adevărul (Scriptura și Creatorul nostru), zic astfel, fără a folosi de-a dreptul expresiile cunoscute (scriptural și duhovnicește). Există o ofertă mai bună în locul celor care zic că: “așa vor mușchii mei … de om păcătos … și că e treaba mea și fac ce vreau!

Ați uitat de Romani 1: 16-17. Aici e o cheie importantă și trebuie folosită mult.

16.Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a iudeului, apoi a grecului; 17. deoarece in ea este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: “Cel neprihanit va trai prin credinta.”

Și apoi vine 1:18. Și aici trebuie vorbit mult (Nu mai suntem străjeri, cum scrie în Ezechiel?)

18. Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. 19. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. 20. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati;

Am postat  mărturia  unui tânăr care o ducea foarte bine în lume cu păcatul desfrâului și al drogurilor, dar era nesatisfăcut, neîmplinit și dorea să se sinucidă. Vedea că n-are de ce să fie fericit. Dar prin două persoane din lume, Dumnezeu i-a transmis puțin din Cuvântul Lui. Tânărul îl înjura pe Dumnezeu și 30 de minute, fără să se repete (zicea el), dar când oamenii îl chemau la iubirea Lui Isus, că-l iubește așa de mult pe tânăr… Zice tânărul: dar de ce să vin? La așa Dumnezeu nu vin, dacă îl am ca prieten și mă tolerează oricum, așa rău cum sunt. Dar a primit puțină lumină … citind din NT primit, în Evanghelia lui Ioan. L-a chemat mai mult în glumă pe Isus, că-L acceptă. Și s-a cutremurat, când și-a adus aminte că sora lui îi povestise cum doi frați au adus câte o  jertfă Domnului, dar unul a fost primit și altul nu. Depinde de atitudine, de sinceritate. Și îi mai spusese că Domnul Dumnezeu e și un foc mistuitor. S-a îngrozit, amintindu-și … și a adormit … […] … (nu mai dormise nopți la rând, ca drogat, cu gând la sinucidere etc).

Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ce iubește omul, aia va și secera! (Gal 6:7)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s