DRAGOȘ CROITORU: Mărturie despre CUM ESTE în Norvegia viața celor cu copii!

dragos-croitoruAm fost invitat în luna februarie la biserica din Bergen, NORVEGIA, împreună cu fratele Axinte Octavian să slujim Domnului.

Am să vă spun cam cum e starea fraților voștri și a surorilor voastre de acolo.

Când am făcut prima escală pe Aeroportul din Munchen, fratele care m-a invitat m-a sunat la telefon. El m-a asigurat ce mă așteaptă … „ai cazare”! El mi-a cumpărat bilete, totul, și acuma spune:

Frate Dragoș, te rog frumos, iartă-mă. Eu nu pot să vin la Aeroport. Pentru că mi-am luat nevasta și copiii și am fugit în țară…

…Am o fată de 13 ani. O colegă de-a ei, norvegiancă, a împlinit vârsta de 13 ani. A făcut un banchet și a chemat-o și pe fata mea. N-am vrut s-o las. A venit diriginta la mine acasă si mi-a spus că în momentul ăsta, fata se îmbracă și pleaca la distracție. Eu am încercat să îi spun că sunt creștin.O să vă dau eu vouă, creștini!” [a zis diriginta]. Și când s-a uitat la mine amenințător … după ce  a plecat diriginta … mi-am îmbrăcat copiii, fetița de două luni născută, [mi-am luat] nevasta si sunt în țară, frate Dragoș. O să te aștepte altcineva!

M-a așteptat un frate și in timp ce mă ducea acasă, spunea: „Frate, te-aș lua la mine, dar soția nu-i acasă. Împreună cu copiii pe care-i am, i-am dus, că au venit patru polițiști, au fortat fereastra, ușa, ca să intre să-mi ia copiii. Nevasta, terorizată, nu i-a dat apel [telefonic], i-a scris un mesaj. Și-i spune: „Măi bărbate, ăștia au venit să ne ia copiii.”

Am urlat. Eram pe șantier.  În salopetă, am sărit în  mașină. Copiii mei! Domnul a făcut să întârzie de la școală pînă acasă. Ei trebuiau să fie acasă dar au intârziat si nu erau acasă. Am luat copiii și i-am dus în … – la cineva. Mi-am dus și nevasta. Sunt singur.

Gazda mea îmi spune: „Frate, poți să dormi. Am casa mare. Nevasta și copiii sunt plecati. Am numai un băiat de 17 ani. E mare, voinic. Să-l ia pe ăsta dacă li-l trebuie (glumea). Dar pe ceilalți nu îi dau”.

Am ajuns la adunare si frații mi-au făcut o urare: “Bine ai venit, pe Tibles, frate Dragoș“. Tibles e muntele unde se sta trei zile de post.

Era plin de frați si la toate slujbele, mai mult de 15 surori nu am văzut in adunare si acelea cu groază, cu frică, cu bagajele făcute si cu dorința de a pleca în țară. E o teroare cum nu vă imaginati. La voi e o binecuvântare. Multumiti Domnului si rugati-vă pentru cei de acolo. Pentru că acolo (în Norvegia) există niste legi, asa mi-au spus frații, căci copiii sunt propietatea statului prin constituția țării. De la 10 luni, copilul il duci dimineața la creță si îl iei seara între ora 6 si 7. Dar obligatoriu copiii, la opt [seara] trebuie să fie culcați. Copiii n-au voie să doarmă cu părintii în cameră. Trebuie să doarmă singuri ca să își formeze personalitatea. Nu ai voie să le dai dulciuri la copii, ei spun că nu-i sănătos, decât sâmabăta, foarte puțin. Daca îi intreabă pe copii si le spune că le-ai dat miercurea dulciuri, vine  și îți ia copiii.

De fapt e o politica ca sa rupă sentimentele astea paterne. Să nu mai fie nici o legatură intre părinti si copii. Ei lucreaza deja acuma la a treia generatie de oameni de după război. Oameni fără sentimente. Roboți. Si vor sa creeze roboți. N-ai voie să-l drăgălești copilul, să-l săruți…

Ce a rămas acolo, pe mine m-a îngrozit. [Mi-au zis]: “Frate, asta-i aici la noi în Norvegia”.

Si apoi, presa e cenzurată cum era la noi cu Ceaușescu. Câta valva s-a făcut [cu protestele], acolo nu se scria nimic. Locuitorii de acolo si crestinii spun ca e Protectia Copilului si este bine. Copiii sunt terorizati. Imi spuneau fratii o statistica arata ca un procent din copiii dati in adoptie se sinucid. Daca stiti dvs. in Norvegia, acum vreo trei ani, un tânăr a impuscat vreo 80. De fapt, era de fapt un copil care a crescut in adoptie si a vrut să se razbune pe sistemul norvegian.

Casa in care am stat [in aceasta vizita] era la marginea unui pod peste niste fiorduri mari. Un pod mare. Și mi-au spus “Frate, am vazut copii cum se aruncau după pod in apă si nu mai știe nimeni de ei. Nu rezistă toti. Copii ăstia sunt terorizati. Copilul, dupa ce este dat in adoptie, nu mai este asa de supravegheat. Aici au alte legi [si se intampla] abuzuri sexuale si altele. Dar, dupa ce e dat in adoptie, asociatia asta isi ia mâna de pe copil. Asociatia asta are drept sa intre la orice ora in casa ta, dimineata sau seara, si sa verifice copiii. Nu exista propietate privata. Se prezinta, se legitimizeaza, unul dintre 20.000 + oameni care ii are si verifica copiii, tot, tot, tot. Este un abuz extraordinar. Presa nu scrie. Parintii sunt terorizati. Totul e tacit.”

In biserică, nu știam ce să predic, măi oameni buni. Stăteau ca la mort, toți.

Când am ajuns la prima seara, fratele cu care eram a zis: „Am avut o vedenie, fraților. Se vedea ca o ridicătura de pământ plină cu ochi, cu niste ochi sticloși, dușmănoși, care priveau in toate părtile si aruncau o mare teroare. De la sute de km, mii de km, ochii ăștia supravegheau. In toate familiile intrau.” –  spunea proorocul – „Vedeam cum un fulger de la Dumnezeu a coborât si a lovit acolo si a distrus totul.

Nu pot sa spun ca e asociatia asta, dar eu cred ca e asta. Si eu ma rog ca Domnul sa faca dreptate. Într-una din zile, la plecare, m-am intalnit si cu fratele Marius Bodnariu si cu sora Ruth. Ne-am dat intalnire. Ei nu stau in Bergen, stau la 300 km si copiii sunt dați, doi aici, doi acolo, la sute de km unul de altul ca sa nu-i poata vizita sau să-i obosească  [pe părinti]. L-am întrebat: „Măi Marius, mai lucrezi?”  O zi pe săptămână i-au dat de lucru si spunea, acuma, autoritatile poate o să spună: „Cum să-ti dam copiii dacă nu lucrezi și n-ai cu ce să-i ții?”  Deci, totul e demonic, fratilor. Eu vorbeam cu Marius, Ruth era in masina, vorbea cu avocata, când a coborât, a venit si ne-a imbrățișat si a început a plânge. Eu pe ea nu am văzut-o niciodată. Parcă eram prieteni de o viață. Și imi spuneam: greu îi fac pe oamenii acestia să zâmbească, dar usor îi fac să plângă. Îi curgeau lacrimi pe obraz. I-am sărutat si am zis: „Lăsați că Dumnezeu va da…” nu găseam cuvinte. Eram așa mut. Ocatv a inceput si el să plângă si i-am zis: „Dar, taci, măcar nu mai plânge si tu, ca au plâns destul oamenii ăștia.” Nu gaseam cuvinte de mângaiere. Eu cand ma uit ca suntem asa nepasatori si ca unul singur s-a inscris sa mearga la – [la protest], păi de la mine din sat, când s-a făcut  miting la Bucuresti au plecat 3 autocare. Iar voi, aveti copii, trăiti bine, aveti bani, aveti case bune, lasati-i pe altii sa-i doară!

Dar nu suntem pocaiti. Eu as dori ca Domnul sa ne motiveze. Cand la Suceava s-a facut acea intalnire, au venit 5 … 6.000. Am mai luat legatura cu frati din marile capitale, din Australia, in India, sa nu mai spun in America, s-a facut nu protest, ca nu asa l-a numit Consiliul Bisericesc- o intalnire, o demonstratie pașnica, că suntem de acord cu ei (susținem familia Bodnariu). Va rog frumos, semnati petitiile si duceti-va la intalnirea aceasta.!

In ultimile zile cand am stat eu acolo m-am imprietenit cu un frate norvegian, un om foarte credincios, misionar in Romania, vorbea romaneste. Si a spus: „Au inceput câteva ziare să scrie ce se intâmplă in Norvegia, ceva e in neregula la Barnevernet si deja era un politician norvegian care a ridicat problema  in Parlament si deja lucrurile au inceput sa se miște. Conteaza si mersul tău [la intalnire/protest] , rugăciune, post…  L-am intrebat pe Marius: „Ai nevoie de bani?” „Eu am din ce trai. Rugati-va pentru noi si sprijiniti-ne in rugaciune.” Faceti asta in fiecare zi. Si actiunile bisericii sa fie pentru voi ca o motivatie de participare. Ne-am imbratisat. Ne-am luat ramas bun. Am spus: ne rugăm pentru voi. Si ne rugăm pentru ei. Si i-am spus lui Marius: „Când o să ai copiii acasă, să-mi dai un telefon.

Dragos Croitoru – înainte de mitingurile în sustinerea familiei Bodnariu – Aprilie 16, 2016

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s