Atunci când ne evaluăm starea spirituală, ne este mai ușor să identificăm păcatele noastre „exterioare” decât cele comise în interior. Acest lucru se întâmplă deoarece păcatele exterioare (hai să le spunem “ale trupului”) sunt mai vizibile și le observăm cu ușurință. De multe ori însă păcatele din interiorul nostru (ale inimii) rămân nedetectate. Sau le tratăm cu indiferență.
Același lucru se întâmplă când ne uităm la cei din jurul nostru: nu doar că remarcăm mai ușor faptele lor exterioare, ci ele ajung să ne deranjeze mai tare decât păcatele inimii. Ați întâlnit vreun credincios indignat de purtarea de cercei sau pantaloni în biserică (sau nepurtarea baticului) dar care nu e deranjat de lăcomia sau mândria celor apropiați? Cam despre asta vorbesc.
Deoarece ne-am învățat să ne focalizăm mai degrabă pe ceea ce credem că este greșit în “exteriorul” nostru, am ajuns să ignorăm unele păcate interioare, ale inimii. Din cauza aceasta nici nu simțim nevoia să ne pocăim de ele.
Nu vreau să generalizez. Nu vreau să spun că toți credincioșii suferă de această boală. Cred însă că ea este destul de răspândită. Dintre păcatele pe care tindem să le ignorăm, o să mă refer mai jos la șase:
- Îngrijorarea
Îngrijorarea a devenit ceva atât de obișnuit încât nu o considerăm păcat. Dar tot așa cum ni se poruncește să iubim, să iertăm sau să fim sfinți, la fel ni se poruncește să nu ne îngrijorăm. De exemplu, Domnul Isus în Matei 6:25-34 sau apostolul Pavel în Filipeni 4:6 ne poruncesc să nu ne îngrijorăm de nimic. Existența îngrijorării arată o credință deficitară- nu suntem siguri că Dumnezeu este în control și că va interveni în ajutorul nostru. Din păcate, de multe ori ne lăsăm pradă grijilor și putem ajunge să suferim de afecțiuni fizice sau tulburări emoționale.
- Frica
Cercetătorii biblici spun că porunca Nu vă temeți apare de 365 ori în Biblie (câte o dată pentru fiecare zi a anului). Lista celor care vor ajunge în iad include și pe fricoși (Apocalipsa 21:8). Frica împotriva căreia vorbește Biblia nu este frica naturală (timiditatea), ci lașitatea de a alege siguranța proprie mai presus de voia lui Dumnezeu. Mulți dintre noi ne-am obișnuit să trăim în zona noastră de confort și nu facem pași de credință din cauza fricii. Ne e frică de respingerea necunoscuților- de aceea nu vorbim cu ei despre Domnul. Ne e frică de părerile colegilor- de aceea coborâm standardele morale. Ne e frică de eșec- de aceea ne trăim viața în mediocritate.
- Mânia
Apostolul Pavel ne spune în Efeseni 4:31 că Orice mânie trebuie să piară din mijlocul vostru iar Matei 5:21, 22 adaugă că Oricine se mânie pe fratele său este un ucigaș. Cu toate acestea, problema mâniei este minimalizată de majoritatea dintre noi. Nici măcar nu ne gândim că emoțiile noastre ar putea și ar trebui să fie controlate. Ne găsim scuze de genul Așa sunt eu, mai coleric, sau A fost vina ta că m-am mâniat, sau Nu se poate să nu te mânii într-o asemenea situație. Sentimentele de mânie ni se par atât de justificate în unele momente încât nu ne pasă de efectul lor asupra celor din jur.
- Nemulțumirea
Biblia ne îndeamnă să fim mulțumitori lui Dumnezeu indiferent de circumstanțele prin care trecem. Astfel, trebuie să mulțumim pentru toate lucrurile și să învățăm să fim recunoscători, pentru că astfel împlinim voia lui Dumnezeu cu privire la noi (1 Tes. 5:18-20; Col. 3:15). Chiar și legat de bani ni se spune să ne mulțumim cu ce avem (Evrei 13:5). În ciuda faptului că nemulțumitorii sunt incluși în lista păcătoșilor din vremurile din urmă (2 Tim 3:2), puțini dintre noi ne-am deprins să trăim cu un spirit de gratitudine. Într-un grad mai mic sau mai mare, nemulțumirea (față de noi înșine, față de ceilalți, față de Dumnezeu) ne afectează pe fiecare.
Continue reading Pentrusufletultau.wordpress.com
ARMONIA MAGAZINE - USA 