Ați pierdut vederea clară, faceți compromisuri și mărturisirea dumneavoastră nu mai are „sunet clar”.
Gustav Pocsy
Iubit frate Marcu,
Te rog în Numele Domnului nostru comun, Isus Hristos, iartă-mă că neinvitat mi-am luat îndrăzneala să răspund la rândurile matale. Am făcut un circuit de 30 de zile și mi-am luat rămas bun de la frații pe care i-am vizitat de două ori pe an slujindu-i cu „Pâine și Apă”. Dar deja am ajuns la neajunsurile bătrâneții si nu mai pot să fac călătorii de 30-40 de zile, plus de asta în Oradea există o mică adunare fără autorizație, dar tolerate de autorități, și acestor frați și surori de diferite culte le sunt păstor și Domnul mi-a pus pe inimă să păstoresc și să le slujesc.
Așa am sosit acasă, și când l-am vizitat pe fratele Ioanovici, i-am povestit întâmplările din drumul meu și el mi-a povestit între altele vizita matele, convorbirile voastre și mi-a dat scrisoarea matale, pe care n-a prea înțeles-o, de ce scrii aceste lucruri. Am citit de vreo două-trei ori și am rămas uimit că la scrisoarea pe care v-am trimis-o, ați răspuns fratelui Ioanovici. Da. Problema aceasta ați mai scris-o și eu v-am mai spus să nu faceți ce-ați făcut. Subliniez: Sunteți ce-ați fost, fiul lui Dumnezeu prin Isus Hristos.(Gal. 3.26), dar nu mai faceți ce-ați făcut. Ați pierdut vederea clară, faceți compromisuri și mărturisirea dumneavoastră nu mai are „sunet clar”(1Cor. 14.8). Când ne-am întâlnit ultima dată la Aurel Popescu și v-au rugat tinerii să vorbiți ceva am văzut clar. Doamne Dumnezeule. Doar vă cunosc de 30 de ani și am avut prilej să vă ascult de multe ori, căci am căutat orice prilej dat de Dumnezeu să vă ascult mărturisirile, dar nici o singură dată nu am auzit astfel de învățături, care ni le puneți acum în față.
Cercetați vă rog bine și veți vedea că, noi, adică Neamurile nu intrăm în posesia moștenirii lui Israel. Niciodată. La ceea ce vă referiți cu Genesa 9:26,27, Sem are un înțeles mult mai nobil. Iată cele citate: „El a mai zis: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem si Canaan să fie robul lui. Dumnezeu să lărgească locurile lui Iafet (stăpânite de Iafet), Iafet să locuiască în corturile lui Sem și Canaan să fie robul lor.” Nu reiese din textul biblic că Sem va fi evacuat și cortul lui va fi transferat lui Iafet. Mai repede putem spune că, este o proorocie, care s-a împlinit; la Efeseni 2.12-16 : „Și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia.” Pavel refuză hotărât orice închipuire de felul acesta: „Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum. … fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri intelepți nu vreau să nu știți taina aceasta: „O parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ținea până va intra numărul deplin al Neamurilor si atunci tot Israelul va fi mântuit…”(Rom 11.1,25,26). Despre copiii lui Dumnezeu, prin Isus Hristos spune asa: „Binecuvântat să fie … ne-a născut din nou …la o moștenire nestricăcioasă, … păstrați în ceruri pentru noi, … voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu”. Moștenirea păstrată in ceruri, păstrată de Dumnezeu. Așa este . Moștenirea Cultului Baptist, Penticostal, Creștin dupa Evanghelie și despre persoane care au în ele Duhul lui Dumnezeu, viața lui Hristos.
Da. Astfel de învățături am auzit eu, nu o dată, nu de două ori, ci ori de cate ori ne-am întâlnit cu Marcu Nichifor de altădată, dacă n-ar fi fost așa, atunci m-aș fi sesizat. Și dacă ați alunecat, atunci nu mai vedeți siguranța nicăieri. Dacă ati pierdut buna vedere despre moștenire atunci nu puteți avea vederea clară nici in privința „biruitorilor”.
Ceea ce ați scris în legătură cu biruitorii, cu Evanghelia: „pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc; nouă insă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…”(1Cor. 2.9-10). Și iată ce spune această evanghelie despre „Biruitori”: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poartă totdeauna cu carul lui de biruință în Hristos…”(2Cor. 2.14). „Totuși în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit…”(Rom. 8.37). „…pentru că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește … pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea, și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu”. (1Ioan 5:4,5). „Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri: Eu voi fi Dumnezeul lui și el Îmi va fi fiul Meu.”(Apoc.21.7)
Iată mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu despre biruitori, și noi nu avem dreptul să falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, când este vorba de vestirea Evangheliei. Nici o filosofie omenească nu poate să ajungă gândurile lui Dumnezeu, ziua când am intrat în posesia vieții veșnice; în clipa nașterii din nou am intrat în rândurile Biruitorilor. Da. Am fost biruit de Hristos Isus și am devenit robul fericit al lui Dumnezeu; în duhul meu a intrat puternicul Dumnezeu prin Duhul Său.
Biruinta Biruitorilor nu miroase a sudoare de om. Biruitor devi fara straduinta, fara silinta, fara caznire. „…aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni.” (Ef. 2.9).
Și iată ajungem la a treia învăătură in scrisoarea dumneavoastră. Un amalgam de învăături în ce privește iertarea, judecarea fratelui meu. O greșeală fundamentală este că nu faceți deosebire între o iertare, când cineva păcătuiește contra mea, și o iertare când cineva păcătuiește contra lui Dumnezeu, contra Trupului lui Hristos Isus.
Dacă păcătuiește cineva contra membrilor (din adunare), contra mea, îl iert, dar nu trebuie să merg pe calea trasată de stăpânul adunării, nu să născocesc eu vreo osândire nouă, căci mă obligă să aparțin casei lui Dumnezeu, care are regulile ei. Iată: ”Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta…”(Matei 18.15-18). Sigur că trebuie să-l iert. Dar după ce ai scăpat de mâhnire, supărare, poticnire, după ce ești curățit de aceste păcate, atunci mergi și faci așa cum te învață Cuvântul Sfânt. Sfatul care ne servește este un sfat care se poate întrebuința în bâlciurile acestei lumi, dar nu la adunarea lui Dumnezeu. În adunările noastre de aceea nu se mai poate observa caracterul adunării lui Hristos: sfânt pentru Domnul. Ici-colo mai găsești între gloata adunată câte un sfânt al Domnului; cea mai mare parte sunt în starea de muribund, dar sunt prea puțini cei care umblă în hainele albe ale neprihănirii lui Hristos Isus.
Ce facem cu 1Corinteni 5, cu tot capitolul? “Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? V-am scris să n-aveti nici un fel de legătură cu vreunul, care măcar că își zice „frate”, totusi este curvar sau lacom de bani, sau închinător la idoli; căci nesupunere, neascultare este un păcat la fel ca vrăjitoria și împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli…” (1Sam. 15.23, Biblia Ortodoxa), sau defăimator, sau bețiv sau hrăpăreț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncați.”…cât despre cei de afară îi judecă Dumnezeu. Dați afară dar, din mijlocul vostru pe răul acesta.” Am ajuns cu totul și peste deplin în starea de Laodiceea. Predicatorii de azi declară clar: nu suntem competenți să judecăm răul. Lăsați până la seceriș. Și cu aceste declarații îți doovedesc că adunările lor nu sunt adunările celor din „Prima Pârgă”, care au fost secerați înainte de adunarea lui Hristos Isus.
Fratele C.H.M. la cartea IV a lui Moise (Numeri) așa vorbește la cap.5: „Poate să întrebe cineva: Oare nu este răul în orice adunare, oricât de treji sunt păstorii și chiar dacă cea mai mare parte a adunării sunt credincioși? Oare, cine poate să se păstreze curați la cel mai înalt nivel? este adevărat că în adunare este prezent Răul, fiindcă în fiecare membru este Răul; dar răul nu se poate aproba, nu se poate trece cu vederea, ci judecat și eliminate. Nu răul judecat, ci răul admis ne murdar este. Rămâne în vigoare: „Dacă ne-am judeca singuri n-am fi judecați.” (1Cor. 11.13). De aceea nimeni să nu se dezlipească de la Biserica lui Dumnezeu, oricâte slăbiciuni, păcate ar fi acolo. Dar, dacă o adunare refuză responsabilitatea serioasă să judece Răul nu numai în învățătură, cât și în purtare, nu mai stă pe temelia Bisericii lui Dumnezeu, noi avem obligația serioasă să ne despărțim de ea. Cât timp o adunare stă pe temelia Bisericii lui Dumnezeu, oricât de slabă și de mică ar fi ea, asta înseamnă fidelitate. Dar dacă o adunare părăsește această temelie și face aceasta, dacă tăgăduiește să judece Răul, atunci a rămâne în ea este o necredincioșie.”, iată care este părerea unui frate recunoscut și stimat de toate cultele.
Într-adevăr am ajuns acolo că trecem cu vederea din Scripură: „…ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă; nesupuși și netrebnici de orice faptă bună.” (Tit 1.16). Dar aceste persoane se găsesc în adunările noastre, și d-stră spuneți să nu judecăm? În adevăr, ce am să judec pe cei din afară? NU este datoria noastră să judecăm pe cei dinlauntru? (1Cor. 5.12).
Oare cine sunt cei care au „formă de evlavie”? Păcat să spunem: Cei din Biserica Ortodoxă. Nu. Nicidecum. Dacă spun aceste cuvinte în adunările așa zise nou-testamentale, atunci fac ce au făcut evreii (cum ai scris) „Au strigat ei, au răcnit ca un leu, căreia i se ia pradă Nicidecum.” Dar, din păcate așa este. Și nu sunt puțini, ei sunt mulți și în aceste adunări nu se mai câștigă bătălie cu Cuvântul Domnului, ci cu votul membrilor de adunare. Și Cuvântul ne ordonă: „Depărtează-te de oamenii aceștia.” (2Tim. 3:5).
„Nu vă injugati la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci, ce legătură este intre neprihănire si fărădelege?” NU este vorba în aceste versete despre căsătorie. Nu, ci despre adunarea lui Dumnezeu. Și d-stră ați simțit aceasta de când sunteți în slujba Cuvântului. Recunoașteți sau nu, nu contează. Eu am găsit membri de adunare (chiar la Arad) care n-au credință, care s-au dovedit în starea de vorbă în familie, toate aceste persoane vorbeau în adunare și aveau și funcții. Dar nu numai acolo. Peste tot am găsit aceeași atmosferă lumească. Care este motivul pentru care facem politica struțului? Din ce motive? Avem îndrazneală să spunem că cele scrise sunt minciuni? Și Cuvântul ne spune: „Ieșiți din mijlocul lor și depărtați-vă de ei.”(2Cor. 6:14-16).
Să revenim la ultimul punct pe care ne sfătuiți să-l facem. Dacă mi-ar fi povestit cineva că d-stră primiți așa ceva l-aș fi refuzat categoric. Aș fi spus: Nu cred. Fratele acesta este mult mai treaz, decât să primească această formă de vrăjitorie. La Bucuresti sunt câțiva intelectuali care propovăduiesc aceste formule, mi-a spus fratele Popescu și am refuzat categoric ca, aceasta ar fi lucrarea Duhului Sfant, dar m-am bucurat că și Aurel era de aceeași părere și n-a primit să facă cu el această vrăjitorie. Unde vă învață Cuvântul lui Dumnezeu ca să stați de vorba cu Duhul Său? Dacă Domnul nostru Isus Hristos ne-a dat directivele în această privință, atunci să facem și noi la fel: „Înapoia mea Satano.” Adica nu stau de vorbă cu duhul rău (necurat). Eu am ce am cu Domnul. Dacă vreodată Dumnezeu-Tatăl mă îndeamnă să scot dracii, îmi va da și cuvintele pe care va trebui să le rostesc. În 36 de ani de viață de credință am avut prilej și pentru astfel de slujire, dar nu mi-a venit în minte să cert demonii, ci umplut de Duhul Sfânt (la momentul potrivit), am spus că mi s-a dat de sus, de la Domnul. În felul cum mă înveți este idolatrie. Am auzit din banda de magnetofon zgomotul infernal, la Caransebes era și mai infernal (grozav) că între urletele demonilor se mai auzeau strigătele: “În Numele Domnului Isus Hristos fraților, ascultati-mă…” Era ceva grozav. Ar fi fost bună formula, pe care bănuiesc că ați învățat-o și acolo. Aceste formule nu sunt pentru a scoate draci și mai degrabă sunt inventate de draci pentru a ne înșela. Ce-ați făcut? Ați lepădat învățătura sănătoasă pentru care ați suferit atât și ați ajuns la povestiri ușuratice? Am găsit la a doua traducere a lui Cornilescu la Apocalipsa in legătură cu Laodiceea în loc de „căldicel” întrebuințează „încropit”. Și cred că este perfect, este la locul lui acest cuvânt. Am căutat în dicționarul maghiar și m-am cutremurat când am văzut ce înseamnă acest cuvânt românesc până acum necunoscut mie. Iată: îmbâcsit, adunat, înjghebat, […]am este cât, cârpeală. Da. Adunările noastre au devenit „încropite”. Și noi în loc să plângem, ne lăudam. Dumnezeul nostru urăște orice imitație, „…voi surpa zidul pe care l-ați tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ, i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuși și veți pieri în mijlocul dărâmăturilor lui, și veți ști că Eu sunt Domnul …s-a ispravit cu proorocii lui Israel, care proorocesc asupra Ierusalimului, și au vedenii de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 13).
Conducătorii adunării împreună cu laicii spun așa: Pace să fie. Oricine strică pacea adunării este vrăjmasul nostru. Dacă pe lângă pace se poate păstra și neprihanire este bine, dar dacă neprihănirea primejduiește pacea, atunci se pierde orice, dar pacea să rămână, pacea trebuie păstrată. Dar Cuvântul spune așa: „…înțelepciunea care vine de sus (1Cor 1:30), este întâi curată, apoi pașnică, blândă,…” (Iacov 3:13-18).
Am îndrăzneala să vă spun că d-stră purtați „cămașa cu forța”, din două motive:
Primul motiv, că sunteți un predicator plătit de adunare și trebuie să-și păstreze postul, dacă vreți să aveți pensie la bătrânețe, trebuie să vă conformați câtuși de putin. Din cauza neconformării la slujba d-stră în trecut ați avut dificultăți cu Uniunea și prin adunări. Asta se știe. Dar rămâne în vigoare norma aceasta: cine vrea cu orice preț să fie fidel Cultului său, devine infidel față de Hristos. Când ai pierdut să pui mădularele tale în slujba lui Hristos, să le întrebuințeze El, atunci slujesti tu cu mădularele tale lui Hristos, atunci ți-ai părăsit „dragostea dintâi.”
Al doilea motiv care v-a umbrit dela început : erați tare Baptist. Și chiar dacă nu se observa imediat, dar la urmă totuși a ieșit la iveală că d-stră erați pentru Cultul d-stră. Și această stare v-a izolat, și nu v-a lăsat să terminați slujba după reguli. (2Tim. 2:5).
Un slujitor al Cuvântului, chiar dacă lucrează între cadrele unui Cult, terbuie să rămână „supraconfesioanl”. Asta este cea mai grea luptă, să rămână până la sfârsit. In ziua când am devenit Cult, am zis fraților de la Cultul Creștin după Evanghelie: „Cât voi sta în mijlocul vostru, nici un ceas nu voi fi slujitorul Cultului Creștin după Evanghelie. Nu mă voi strădui să fac pe cineva membru în adunarea acestui Cult. Și nu voi recunoaște trupul: baptist, penticostal, etc. Trupul lui Hristos este Unul.(Efeseni 4.4). Cât m-a durut pe mine, când am vorbit la vreo adunare baptistă și când unul mai deștept dintre ei i-a liniștit zicând (spunând) „Stați liniștiți. Omul acesta nu este de la noi. El are altă dogmă. Altadată ne-am bucurat cu o bucurie „negrăită și slăvită”, dar când au aflat că eu aparțin Cultului Creștin după Evanghelie, s-au întristat și au zis: „Ce bucurie era pe noi, dar iată că ăsta nu este dintre ai noștri. Și ar fi bine să recunoști că ai ajutat să zidești acest zid blestemat, care este invenția diavolului. In curand vine Domnul nostru și marile lucrări creștine se vor dovedi: „lemn, trestie și pai.”
Mi-aduc aminte că odată mi-ai spus: „Fratele meu, întrebuintezi prea multă sare.” Dar este o întrebare: „Oare câtă sare putem întrebuința?” Și iată Cuvântul lui Dumnezeu: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia”. (Col. 4.6). „Voi sunteți sarea pamantului…” (Matei 5.13).
Nu se întrebuinteză sare fără har, dar nici harul adevărat nu este fără sare.
Când am primit îndemn să vă scriu, am spus: „Doamne, lasă-mă să nu-i scriu. În urma urmei eu nu sunt nici de la Cultul Baptist, nici predicator nu sunt”, dar Domnul mi-a spus: „Te-am scos din orice Cult și te păstrez să fii în slujba Mea; tu nu trebuie să fii altceva decât un martor. Spune ce îți spun Eu; te ascultă, nu te ascultă nu-i treaba ta. Tu să spui.”
Am încercat să vă scriu cu dumneata, dar nu reușesc și nu am vrut să vă spun: „tu”.
Al dv. frate în Isus Hristos, Gusty.”
***
Corespondenta fratelui Pocsy: aici.
***
ARMONIA MAGAZINE - USA 