Ziua Domnului este ASTĂZI

citind-biblia“creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos”

2 Petru 3:18

 

“Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalm 32:8)

 

Problema neînțelegerii depline nu e o piedică în calea mântuirii…

1) Despre Sabat vs Ziua Domnului

Unii creștini țin sâmbăta, alții duminica. Și unii pe alții se privesc cam ostentativ, văd ca  tabu chestiunea, în felul “lor”.

Cert e că Dumnezeu, după ce învățase poporul să țină Sabatul,  – a 7-a zi a săptămânii, ca zi de odihnă, sfințită în cinstea Lui – toți sunt de acord că Domnul Isus n-a venit să strice Legea ci ca s-o împlinească. Dar mulți înțeleg că libertatea adusă, dezlegând sabatul, a împuternicit o altă zi, stricând rânduiala Tatălui… Poate că pe această cale s-a pierdut mult din frica de Domnul și simțul sfințirii…

Bine, dar calendarul de-acum este altul. Poate nu e nici asta o problemă. Avem săptămâna și săptămânile anului în fața noastră. Dar confuzia e și mai mare de când americanii pun în calendare duminica ca prima zi a săptămânii (iar Sabatul este deci sâmbăta, a 7-a zi,  dacă privind astfel lucrurile).

Pentru noi,  românii, nu are logică acest mod de programare. Întâi lucrezi, abia apoi vine odihna. Dar totuși, pe de altă parte, dacă consideri zilele săptămânii, în această ordine:  luni-marți-miercuri-joi-vineri-sâmbătă-duminică, Ziua a 7-a e Duminica (duminica  devine Sabatul, odihna, ziua mai altfel, pusă deoparte).

Ca să fie confuzia și mai mare, sau dimpotrivă, lămurirea, să ne întoarcem la creație, la prima săptămână din Geneza. Prima zi: “Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5) Sabatul la evrei începea din “ziua” precedentă, de la apunerea soarelui, și ținea până a doua zi la apunere. Pe glob, într-o parte e noapte – într-alta e zi, într-o parte e astăzi – într-alta e mâine, într-o parte e Sabat – într-alta e deja prima zi a săptămânii. Pe “pământ”, poziția lui locală față de Soare,  “umbra Soarelui”,  indică “timpul” și ziua.

a) În Faptele apostolilor, apostolii Domnului intră în Sinagogă de Sabat și propovăduiesc cuvântul.

“Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,  dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. “

Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. […] Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. […] La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo …A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. …] În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.” (Fapte 17: 2-3; 10-11; 18:4; 18:19-20); 24-26; 19:8; )

b) Pavel separă pe ucenici de cei care nu cred și-i învăța în fiecare zi în școala unuia numit Titan

“Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.” (Fapte 19:9)

c) În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. (Fapte 20:7)

d) În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea

 “În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.” (1 Corint 16:2)

e) În ziua Domnului eram în Duhul

În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,  care zicea: “Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.” (Apocalipsa 1:10-11)

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne înveselim în ea! (Psalmul 118:24)

Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi…[…] De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.” (Fapte 20: 27-28; 31)

Concluzia din Epistola lui Pavel către Evrei (și Romani):

El hotărăşte din nou o zi: “astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4:7)

Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evrei 4:8-9)

Sabatul, este ASTĂZI,  timpul prezent în care te afli, permanent te odihnești prin credință în Hristos Isus.

 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.  Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. (Romani 14: 5-6)

Dar, fiindcă avem un Dumnezeu al rânduielii, adunările creștinilor au rânduieli și obiceiuri prin  care caută să-L onoreze pe Domnul.

*

2. Cina Domnului

 

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
24. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
25. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”
26. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

Cina e o taină; e un simbol; e o practică a creștinului care trebuie făcută în deplină cunoștință.

E o rânduială a lui Dumnezeu – instituită odată cu paștele ieșirii din cuptorul egiptean, de sabat (în noaptea de după sabat), prin mielul fără cusur, era o zi și un loc, mai apoi cu Isaac pe muntele Moria, același loc unde Domnul Isus S-a lăsat răstignit pentru păcătoși, înaintea începerii zilei de Sabat (care începea seara, la apunerea soarelui), dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, probabil în noaptea de după Sabat. Deci, de Sabat, în onoarea și ascultarea de Domnul Dumnezeu – Tatăl Său –, Isus a făcut sfințirea noastră prin jertfa Lui. Glorie Domnului!

Darori de câte ori o mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

Domnul Isus a instituit Cina în noaptea când a fost vândut. Când e timpul potrivit să practicăm această taină? Răspunsul cel mai probabil este acesta:  “ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

Nu e un timp anume, fiecare adunare are rânduiala ei, o pot ținea joia când se presupune că a fost instituită de Domnul, alții, vinerea când Domnul a fost constrâns și cercetat de mai marii preoți și Pilat și condamnat nevinovat la moarte, prin răstignire.

Alții țin Cina  de Sabat, timpul în care Hristos (în moarte) a desăvârșit iertarea și mântuirea păcătoșilor răscumpărați prin credință și har. Însă majoritatea creștinilor țin Cina Domnului duminica, unul din motivele invocate fiind acela al priei zile a săptămânii, dar și timpul învierii din morți, al celei de-a treia zi.

Ziua Domnului este Astăzi.

Fii astăzi în Duhul și bucură-te în  Domnul!

*

Ascultarea (prin ceea ce a suferit) – ascultarea deplină de Tatăl – L-a înălțat pe Domnul Isus. Vedem că și pe frații noștri martiri. Dar pe noi, ce ne înalță? Ce ne califică? Ce ne poate da autoritatea de-a spune ceva cu greutate? Faptul că zicem că așa înțelegem, că așa ar vrea să zică Domnul?

El e păstorul, El e învățătorul și Capul nostru și Căpetenia și Stăpânul.
Păstorii păstoresc și îndrumă, ei la fel trebuie să spună și să îndrume; iar ei răspund în fața Stăpânului.

Ceea ce Domnul Isus îi spusese lui Petru, ne spune fiecăruia:

Tu vino dupa Mine! (Ioan.21:22)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.