Crucea, copiii și responsabilitatea

Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!

Ce Har nemărginit găsim în cuvintele spuse de Mântuitorul în timp ce suferea pe cruce!

Căci El nu suferea crucea pentru vina Lui, ci pentru fărădelegea mea și a ta! Ba mai mult, El S-a rugat pentru dușmanii Săi!

Ce suferințe mari apăsau asupra Domnului atunci, când după noaptea fusese chinuit de slujitorii marelui preot și de soldații romani… putem parcă auzi și reconstitui cuvintele profetice: “Destul M-au asuprit….Plugarii au arat pe spinarea Mea, au tras brazde lungi pe ea!” (Psalmul 129:2-3)

Șase ore au fost între prinderea și crucificarea Domnului, ore ale celor mai îngrozitoare chinuri și dureri! Păcătoșii L-au chinuit, L-au scuipat pe obraz și cu mâinile lor aspre i-au lovit fața binevoitoare. Soldații romani au făcut o cununa de spini și au îndesat-o pe capul Domnului Isus, iar în mână, ca semn al disprețului, i-au pus o trestie – o jignire a sceptrului împărătesc. Toate acestea i-au provocat dureri imense Mântuitorului.

Dar drama chinurilor nu s-a oprit aici, ci ocara și disprețul au urmat tot timpul cât a fost crucificat, din partea preotilor, cărturarilor, poporului și chiar din partea tâlharilor răstigniți împreună cu El. Ce durere profundă a simțit Domnul când a văzut împlinirea cuvintelor exprimate cândva profetic: “Toți cei ce Mă văd își bat joc de Mine, își deschid gura, dau din cap….” (Psalmul 22.7) Nimeni nu a fost lângă El pentru a-L mângâia, ci El a purtat singur povara păcatelor noastre.

Batut în piroane pe cruce, El este și rămâne Domnul plin de dragoste și care Se roagă Tatălui pentru iertarea omului pierdut.

Fiecare religie pretinde că este “Biserica lui Cristos”, dar NU este adevărat.

Numai cine cunoaște învățătura Domnului Cristos, și o crede, știe dacă o Adunare/Ekklesia/Biserica este falsă sau adevărata. Domnul Cristos spune celor care îl ascultă: “Cercetati Scripturile!”

Slujitorii religiilor, NU cunosc nici ei Scripturile, de aceea și doresc să le spună oamenilor: “Nu citiți Scripturile că vă rătăciți!” Deseori, preoții ortodocși când aud de cineva că citește Biblia, ei spun Ai grijă, nu cumva să te pocăiești!

Aici e potrivită întrebarea: Noi de cine trebuie să ascultăm? Pe cine să credem?Pe Iisus sau pe preot?

Copiii născuți și crescuți în Familii creștine au la baza vieții lor mii de ore de educație creștină, din casa părintească, completate cu cele din “Biserică”.

Copiilor nu le este de folos doar “sfaturi”, ci exemplul practic al părinților e determinant!

Fiecare părinte responsabil dorește ca fiica lui să fie iubită, prețuită, nu mințită, înșelată, umilită, și la urmă părăsită!

Cum de vor părinții să se aștepte la o “roadă bună”, dacă ei ai au semănat sămânță rea prin exemplul lor?

Biblia ne spune: “Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. (Galateni 6:7)

Părinților, sunteți responsabili de viața copiilor!

Vizionați imnul Iubirea adâncă a Tatălui, interpretat de CORUL JUBILATE – dirijor Kenneth Tucker