Harul lui Dumnezeu este ilustrat şi preamărit în Sărăcia şi încercările credincioşilor

Meditații pentru 4 Martie – 

2-corinthians-12-9by C. H. Spurgeon

[DIMINEAŢA]

Harul Meu îţi este de ajuns.

2 Corinteni 12:9

Dacă nici unul dintre sfinţii lui Dumnezeu nu ar fi fost sărac sau încercat, nu am fi cunoscut nici pe jumătate mângâierile, harului divin. Când vedem un vagabond care nu are unde să-şi plece capul, dar care spune „totuşi, mă încred în Domnul“, când vedem un sărac care moare de foame lăudându-1 pe Isus, când vedem o văduvă copleşită de greutăţi care are credinţă în Christos, ne dăm seama că ei sunt o mare onoare pentru Evanghelie.

Harul lui Dumnezeu este ilustrat şi preamărit în Sărăcia şi încercările credincioşilor. Sfinţii îndură orice descurajare, crezând că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), şi că din orice rău aparent va ţâşni în cele din urmă o binecuvântare — că Dumnezeul lor îi va scăpa din necazuri şi îi va sprijini în încercări cât timp vor trăi. Răbdarea sfinţilor dovedeşte puterea harului divin. Este ca un far care luminează marea. Dacă este o floapte calmă, nu pot să ştiu cum este farul, dar dacă este furtună şi trebuie să ancorez, voi afla cât este de sigur. La fel este şi lucrarea Duhului. Dacă nu am fi înconjuraţi de atâtea ori de furtună, nu am şti cât este de adevărată şi puternică; dacă ‘Vântul nu ar sufla, nu am şti cât este de sigură şi întemeiată. Capodopera lui Dumnezeu sunt cei care stau tari şi neclintiţi în mijlocul încercărilor – „liniştit în mijlocul urgiei, încrezător în strigatul victoriei”. Cel care vrea să-L slăvească pe Dumnezeu trebuie să fie pregătit să înfrunte multe încercări. Nimeni nu poate străluci pentru Dumnezeu dacă nu are parte de conflicte. Dacă păşeşti pe o cărare încercată, bucură-te, fiindcă vei avea Ocazia să slăveşti harul atotindestulător al lui Dumnezeu. Cât despre faptul că te-ar putea părăsi – nici măcar nu te gândi. Dumnezeul care ţi-a fost alături până acum va rămâne Credincios până la capăt. (C. H. SPURGEON, Meditație pentru iecare zi a anului)

SEARA

Se satură de belşugul casei Tale.

Psalmi 36:8

Regina din Saba a fost uimită de somptuozitatea de la masa lui Solomon. A fost copleşită când a văzut mâncarea pentru o singură zi. S-a mirat şi de numărul servitorilor care slujeau la masa regelui. Dar ce este aceasta în comparaţie cu ospitalitatea Dumnezeului harului? Sute şi mii de oameni sunt hrăniţi zilnic de El; flămânzi şi însetaţi, ei vin cu o mare poftă de mâncare, dar nu pleacă nici unul fată să fie săturat Este destul pentru fiecare, destul pentru toţi, destul pentru totdeauna. Deşi mulţimea care se hrăneşte la masa lui Dumnezeu este fără număr ca stelele cerului, fiecare îşi primeşte porţia de hrană. Gândeşte-te de cât har are nevoie fiecare
sfânt, şi nimeni în afară de Cel Infinit nu îl poate hrăni; totuşi, Domnul îşi aşterne masa nu doar pentru unul, ci pentru toţi sfinţii; nu doar pentru o zi, ci pentru mulţi ani; nu doar pentru mulţi ani, ci pentru generaţii întregi. Observă belşugul despre care se vorbeşte în text. Oaspeţii de la banchetul milei îşi împlinesc nevoile — nu, ei „se satură”. Nu sunt hrăniţi cu o hrană obişnuită, ci cu „belşugul”, cu abundenţa care există numai la masa lui Dumnezeu. Un asemenea ospăţ este garantat prin făgăduinţă tuturor copiilor oamenilor care îşi pun încrederea în umbra aripilor lui Iehova. M-am gândit odată că, dacă aş putea mânca rămăşiţele aruncate la uşa din spate a lui Dumnezeu, aş fi mulţumit — asemeni femeii care a spus „căţeii mănâncă rămăşiţele de la masa copiilor” (Matei 15:27). Dar nici un copil al lui Dumnezeu nu este hrănit cu firimituri şi rămăşiţe. Ca şi Mefiboşet, mănâncă la masa regelui. In materie de har, avem partea lui Beniamin; ni se dă mai mult decât putem mânca. Deşi nevoile noastre sunt mari, suntem adesea copleşiţi de minunata abundenţă a harului pe care ni-l oferă Dumnezeu.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Ştiu faptele tale. Iată ţi-am pus înainte o uşa deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţina putere si ai păzit Cu­vântul Meu si n-ai tăgăduit Numele Meu.»

Apocalipsa 3 .8

Cine a deschis uşa Domnului? Cel cu putere puţină. Acesta este un mesaj plin de speranţă pentru cei disperaţi şi slabi. Acceptă puterea totală a Duhului pentru a experi­menta victoria sfinţeniei lui Dumnezeu în viaţa ta! Este fe­lul în care El îşi dezvăluie dumnezeirea: în slăbiciune! Gândeşte-te, tu, care tânjeşti atât de mult după putere şi după privilegiile deşarte pe care ea le oferă! De multe ori ne ru­găm să primim opusul a ceea ce vrea Dumnezeu să ne dea pentru că ne vine greu să acceptăm că «puterea Mea în slă­biciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9) sau «El mi-a frânt puterea în drum» (Psalm 102,23). De ce nu-L intere­sează pe Domnul puterea şi efortul nostru? Pentru că forţa noastră are doar efect trecător, pe când puterea Sa lucrează pentru veşnicie. Să ne bucurăm în slăbiciune, deoarece efortul nostru respinge şi opreşte manifestarea puterii lui Dumnezeu.

Dumnezeu deschide această uşă doar celor care Îi ascul­tă Cuvântul. Cât de puţini oameni sunt însă «roditori» în solul Cuvântului! Dar Domnul spune: «Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu» (Isaia 66,2). Doreşti să te laşi pătruns din ce în ce mai adânc de adevărul acestui verset? Dumnezeu nu aşteaptă de la tine efort personal, ci ascultare, dedicare.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Este acest lucru adevărat şi pentru mine?

Dar eu nu țin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă.”

Fapte 20:24

Este mai uşor să-I slujeşti lui Dumnezeu fără să ai o viziune, să lucrezi pentru Dumnezeu fără să ai o chemare, pentru că atunci nu eşti neliniştit din cauza cerinţelor Lui; călăuza ta va fi gândirea ta naturală, poleită cu un strat de sentimente creştine. Vei fi mai pros­per şi plin de succes, mai liniştit, dacă nu eşti conştient de chemarea lui Dumnezeu. Dar dacă primeşti o însărcinare de la Isus Cristos, gândul la ceea ce vrea Dumnezeu te va urmări mereu ca un ţepuş; nu vei mai putea lucra pentru El pe baza gândirii tale naturale.Ce consider eu că este cu adevărat preţios pentru mine? Dacă n-am fost acaparat de Isus Cristos, voi considera slujirea, timpul acordat lui Dumnezeu, viaţa mea ca lucruri preţioase pentru mine. Pavel spune că şi-a preţuit viaţa numai ca să poată îndeplini slujba pe care o primise; a refuzat să-şi folosească energia pentru alte lucruri. Fapte 20:24 consemnează neplăcerea aproape sublimă a lui Pavel cauzată de faptul că i s-a cerut să se gândească la sine însuşi; lui ii era absolut indiferent orice alt considerent în afară dc cel al îndeplinirii însărcinării pe care o primise. Lucrarea noastră practică pentru Dumnezeu poate fi o piedică în calea abandonării în braţul Lui, deoarece ea se bazează pe argumentul„Aminteşte-ţi ce folositor eşti aici” sau „Gândeşle-te cât de valoros ai fi în acel gen dc muncă”. Această atitudine nu-L pune pc Isus Cristos drept Călăuză a noastră pe drumul pe care trebuie să mergem, ci pune propria noastră apreciere cu privire la locul unde suntem cel mai de folos. Nu te gândi niciodată cât eşti de folositor, ci gândeşte-te că nu eşti al tău, ci al Lui.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

4 Martie

Şi arătarea gloriei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, în ochii fiilor lui Israel.         Exod 24.17

Această întâmplare a avut loc atunci când Dumnezeu i‑a dat lui Israel cele Zece Porunci. Cum s‑ar fi putut apropia Israel de un Dumnezeu a Cărui prezenţă era un foc mistuitor? Toată această scenă vorbeşte despre interzicere şi despre depărtare. De ce? Fiindcă Dumnezeu, chiar de la începutul instituirii legii, dorea să‑i sublinieze omului faptul solemn că, pe baza ţinerii legii, omul nu putea avea nicio speranţă pentru o relaţie favorabilă cu Dumnezeu. Oamenii se pot lăuda cu faptele lor bune şi cu presupusa lor dreptate proprie, obţinută prin păzirea legii, însă doar să îndrăznească să se apropie de Dumnezeu în virtutea acestor lucruri şi vor simţi dogoarea arzătoare a unui foc mistuitor, care este judecata neamestecată a unui Dumnezeu de o sfinţenie absolută!

Vreme de secole, Israel a rămas sub lege şi a dovedit, prin experienţa sa, lucrurile prezentate mai sus. La sfârşitul Vechiului Testament, ei au ajuns foarte departe de Dumnezeu şi într‑o nevoie disperată de ceva mai bun decât legea cu care se mândreau.

Prin urmare, avem un contrast minunat între toată acea stare de lucruri şi relaţia cu Dumnezeul gloriei pe care o găsim în Noul Testament. Acum nu mai vedem un foc mistuitor pe vârful unui munte, ci pe acelaşi Dumnezeu venit în har şi în smerenie. „Şi Cuvântul S‑a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1.14).

Nu legea, ci doar harul măreţ al inimii Sale putea să‑L determine să vină aici, jos. Iar venirea Lui nu putea fi decât cu scopul special de a Se aduce pe Sine ca jertfă la Golgota, pentru a purta păcatele acelora care aveau să se recunoască vinovaţi şi lipsiţi de speranţă sub lege. Fiind „Cuvântul“, El este expresia însăşi a tuturor gândurilor lui Dumnezeu, Cel care este El Însuşi Dumnezeu peste toate. El S‑a întrupat, devenind Om adevărat, perfect accesibil, plin de har, plin de credincioşie şi vrednic de adorarea eternă a oricărei fiinţe.

L. M. Grant

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Chiar dacă Domnul ar face ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru ?”

2 ÎMPĂRAŢI 7:2

Ferestre… cuvântul acesta vorbeşte de limitările noastre în contrast cu cerul care ne vorbeşte de infinit. In textul acesta, ofiţerul care vorbea astfel îşi arăta necredinţa sa. Nu ne vorbeşte însă cuvântul acesta si nouă despre necredinţa noastră? Suntem noi în faţa unui “imposibil”? În loc să ne plecăm în faţa lui în descurajare şi îndoială, să ştim că Dumnezeu poate să deschidă ferestre în acest cer care ni se pare de aramă. Credinţa ştie că pentru El, totul este deschis pentru copiii Lui slabi care aici jos se luptă cu împrejurările lor. Psalmul 102 vs. 20-22 ne spune că Domnul priveşte pe pământ din locul înălţat al sfinţeniei Sale ca să audă gemetele prinşilor de război şi să-i izbăvească, pentru ca ei să vestească Numele Domnului si laudele Lui. Toate împrejurările noastre îi sunt cunoscute; da, El are ferestre în cer, El nu ne părăseşte şi nu-şi ia ochii de peste noi. Dar nouă care suntem zdrobiţi de îngrijorări şi copleşiţi de nedumeriri, ni se cere să privim în sus! Ni se spune despre Ştefan că, având ochii îndreptaţi spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. În loc să fim cuprinşi de tulburare, în loc să ne lăsăm înfăşuraţi de întuneric şi opriţi de greutăţi, să privim în sus la Acela care este la dreapta lui Dumnezeu, locul de putere şi de provizie pentru orice situaţie! El va fi cu noi totdeauna şi pretutindeni când suntem pe linia căii şi voiei Lui. Dumnezeu ne pune credinţa la încercare şi îngăduie împrejurări care cer folosirea credinţei. Poate că nu întotdeauna felul Lui de a interveni este cel dorit şi aşteptat de noi; să nu ne descurajăm, să nu murmurăm şi să nu alergăm la soluţii personale, ci să fim convinşi că Dumnezeu este prezent în toate împrejurările noastre şi că El are negreşit o fereastră în cer pentru fiecare din noi. Să privim la cer, şi văzându-L prin credinţă pe Domnul Isus încununat cu slavă şi cu cinste şi având toată puterea în cer şi pe pământ, să fim mângâiaţi şi încurajaţi că El “stă în picioare la dreapta lui Dumnezeu” şi pentru noi, fiind gata să intervină şi să ne ajute. Să ne amintim că minunea pe care a făcut-o Dumnezeu în Samaria a fost precedată de situaţia extrem de gravă din pricina foametei, dar urmată de o abundenţă şi de o izbăvire pe care numai Dumnezeu le putea face. (2 Împ. 6:24-33).

Nimic nu cinsteşte pe Dumnezeu mai mult decât credinţa noastră, şi oricât de firavă ar fi ea, El o apreciază şi o onorează cu răspunsurile Lui. „Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.” (Ioan 14:1)

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

In vârful stâlpilor era o lucrătură în chip de crini” (1 împăraţi 7:22). O, Doamne, acest cuvânt este în mintea mea, în special când văd cât de lipsit sunt de orice fel de „lucrătură în chip de crin”, atât de necizelat şi neîmpodobit Fă-mă să fiu al Tău atât în exprimarea harului Tău, cât şi în experimentarea lui.

*

IZVOARE IN DEŞERT

Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. Evrei 6:12

Eroii biblici ai credinţei strigă către noi de pe înălţimile pe care le-au cucerit, încurajându-ne că ceea ce a făcut omul odată, poate face din nou. Ei ne amintesc nu numai de necesitatea credinţei, dar şi de răbdarea cerută pentru ca lucrarea credinţei să fie desăvârşită. Să ne fie teamă să încercăm să ne retragem din mâinile Ghidului nostru ceresc, sau să pierdem chiar şi o singură lecţie a disciplinei Lui pline de dragoste, din cauza descurajării sau a îndoielii noastre.Un fierar bătrân dintr-un sat spunea odată: „De un singur lucru mă tem: să nu fiu aruncat în grămada de rebuturi. Vezi tu, ca să întăresc o bucată de oţel, trebuie mai întâi s-o călesc. O încălzesc, o bat cu ciocanul şi apoi o scufund repede într-o găleată cu apă rece. Foarte curând voi şti dacă va suporta procesul de călire sau pur şi simplu se va sfărâma. Dacă, după unul sau două teste, văd că nu se lasă călită, o arunc în grămada de rebuturi, pentru ca mai târziu s-o vând negustorului de fiare vechi pe câţiva cenţi kilogramul.Îmi dau seama că Domnul mă încearcă în acelaşi fel: prin foc, prin apă şi prin loviturile puternice ale ciocanului Său. Dacă sunt îndărătnic şi mă împotrivesc testului, sau dovedesc că sunt nepotrivit pentru procesul Lui de călire, mă tem că mă va arunca în grămada de rebuturi“.Când focul din viaţa ta arde cel mai tare, stai liniştit, pentru că „mai pe urmă aduce … roada dătătoare“ (Evrei 12:11) de binecuvântări. Şi atunci vom fi în stare să spunem împreună cu Iov: „dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul“ (Iov 23:10). selectat

Sfinţenia îşi are izvorul în suferinţă. Ţine minte, e necesară o presiune de unsprezece tone pe o coardă de pian ca să fie acordată. Şi Dumnezeu te va acorda într-o armonie perfectă cu motivul muzical ceresc dacă vei ţine piept presiunii.

Lucrurile care dor şi lucrurile care tulbură

Formează omul pentru lauda perfectă;

Şocul şi tensiunea şi ruinarea sunt

Mai prietenoase decât zilele zâmbitoare.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

 SĂ NE RUGĂM CUM NE-A ÎNVĂŢAT ISUS (1)

Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Luca 11:1)

Auzindu-L pe Domnul Isus rugându-Se, unul dintre ucenici a simţit îndemnul să spună: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm”. Isus nu a intenţionat să-i înveţe o rugăciune pe de rost, de vreme ce cu câtva timp în urmă a spus: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” (Matei 6:7). Răspunsul Său cuprinde mai mult decât un tipar de rugăciune. El dorea să-i înveţe principii de rugăciune eficiente şi pline de putere. Să vedem cum putem şi noi să beneficiem de pe urma lor. William Barkley a spus: „Rugăciunea Tatăl nostru cuprinde două părţi principale: prima este în folosul lui Dumnezeu, cea de-a doua, într-al nostru. Dă onoare primei părţi, şi cea de-a doua îţi este garantată”. Prima parte începe cu „Tatăl nostru”. Se are în vedere familia Lui, atât colectiv, cât şi individual. El a utilizat cuvintele de plural „nostru, pe noi, noi” pentru a indica faptul că rugăciunea este un exerciţiu co-operativ, prin care ne rugăm unii cu alţii, pentru fiecare, nu doar pentru noi înşine şi de unii singuri. De asemenea, ne învaţă despre puterea consimţământului reciproc în rugăciune (Matei 18:19). Înainte de a cere ceva, trebuie să recunoaştem faptul că Dumnezeu este Tatăl, deoarece rugăciunea este: 1) O problemă de relaţie. Sunt implicaţi Tatăl şi copiii Săi, cei ce au fost răscumpăraţi prin sângele singurului Său Fiu preaiubit. Totodată rugăciunea este: 2) O problemă de supunere. Ucenicii lui Isus au înţeles că Tatăl înseamnă conducere şi autoritate. Rugăciunea nu e o încercare de a-L face pe Dumnezeu să fie de acord cu dorinţa ta, ci punerea ta în acord cu voia şi cuvântul Lui. El e o persoană care îşi respectă promisiunea, nu un părinte tolerant.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Regi 3:3-14

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, …şi ea îi va fi dată.

Iacov 1:5

RUGĂCIUNEA PENTRU ÎNŢELEPCIUNE

Împăratul Solomon şi-a dat seama că dacă Dumnezeu nu-i va da înţelepciune spirituală ca să guverneze Israelul, toate capacităţile şi cunoştinţele sale omeneşti nu-i vor fi de mare folos.

Oliver G. Wilson a spus: „Rugăciunea umple neputinţa omenească de omnipotenţa lui Dumnezeu şi-i deschide noi porţi realizărilor sale. Ea îl face pe slab puternic şi pe cel simplu înţelept”. Abraham Lincoln a simţit o mare nevoie de înţelepciune în timpul Războiului Civil din America. Un prieten apropiat a scris: „Am petrecut trei săptămâni la Casa Albă ca oaspete al preşedintelui. Intr-o noapte – chiar înaintea bătăliei de la Bull Run – eram obosit, nu puteam dormi. Din dormitorul lui Lincoln auzeam tonul scăzut al vocii lui. Privind prin uşa uşor întredeschisă, am văzut ceva ce n-am să uit niciodată. Înaltul şef executiv era îngenuncheat în faţa Bibliei. Nu ştia că voi auzi agonia rugăciunii când zicea: „O, Dumnezeule mare şi atotputernic, care ai ascultat rugăciunea lui Solomon când s-a rugat şi a strigat la Tine pentru înţelepciune, ascultă-măl Nu pot conduce acest popor. Nu pot conduce afacerile acestei ţări fără ajutorul Tău. O Doamne, ascultă-mă şi salvează această naţiune”. Răspunsul pe care l-a primit este acum istorie, pentru că Uniunea a fost salvată. În loc să te bizui pe înţelegerea ta, credinciosule, admite lipsa înţelepciunii şi a puterii personale pentru atingerea scopului ce-ţi stă în faţă. Cere cu umilinţă înţelepciunea care vine de sus. Dumnezeul care l-a auzit pe Solomon şi pe Lincoln te va asculta şi-ţi va răspunde. -H.G.B.

Ruga mea mi-o înalţ la bunul Dumnezeu,
Voinţa Lui e mai bună decât dorul meu.
Şi sigur sunt că de la El primesc
Mai mult decât ştiu cere, sau gândesc.       -Hickok

Răspunsurile lui Dumnezeu sunt mai înţelepte decât rugăciunile noastre.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea DOMNULUI, DUMNEZEULUI tău.

Deuteronom 22:5

Dacă se mai discută în unele familii de credincioşi astfel de probleme legate de îmbrăcăminte, sigur că şi rezultatul este diferit. Adeseori se poate auzi întrebarea: „De ce se iau numai unele îndrumări din Cuvântul lui Dumnezeu în special din Vechiul Testament ca exemplu, pe când altele sunt trecute cu vederea?” Vreau să răspund printr-o explicaţie: dacă în Cuvântul lui Dumnezeu este vorba despre situaţia morală şi socială sau dacă este vorba despre temelii fundamentale pe care Dumnezeu le-a subliniat în Cuvântul Său şi în toată creaţia, atunci acestea trebuie îndeplinite cuvânt cu cuvânt. Adevărul însuşit trebuie trăit şi în comportarea exterioară (îmbrăcăminte) atât de bărbat, cât şi de femeie.Un alt exemplu referitor la ordinea lăsată prin cuvânt este interzicerea de a mânca sânge. Această interdicţie o găsim atât sub lege, cât şi sub har. La fel ne este amintit despre femeie să nu poarte pantaloni căci aceştia sunt o îmbrăcăminte bărbătească, pe când fusta este o îmbrăcăminte femeiască. O soră care are teamă de Dumnezeu nu va purta niciodată pantaloni căci Domnul o vede în orice împrejurare ar fi. Orice femeie sau fată care se depărtează de această „urâciune” va fi o mărturie vie, fără multe cuvinte. Ele vor arăta prin purtarea lor că slujesc Dumnezeului celui Viu şi caută să fie supuse cerinţelor Lui. Ele demonstrează practic că vor să trăiască după gândurile lui Dumnezeu.În această direcţie întâlnim şi cazuri de femei sau fete care vor să scuze neascultarea lor cu punerea în faţă a diferitelor probleme. Când Dumnezeu a scris aceste rânduri în Cuvânt a ştiut că este şi frig, aşa că scuze nu sunt.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CINSTEŞTE PE DUMNEZEU

Voi cinsti pe aceia care Mă cinstesc.

1 Samuel 2.30

Cinstea lui Dumnezeu este oare ţinta de căpetenie a vieţii noastre, dreptarul purtării noastre? În acest caz, El mă va cinsti. S-ar putea să nu primesc cinste din partea oamenilor, pentru un timp; dar Dumnezeu mi-o va da, în felul Său. Se poate întâmpla că cel mai sigur mijloc de a fi cinstit de El, să fie să primesc dispreţul oamenilor dacă trăiesc după voia Sa.Slujba preoţiei luând-o de Ia familiile lor şi a urmaşilor lor, precum şi conducerea ţării, şi o dădu tânărului Samuel. Dumnezeu poate îngădui celui rău sa capete onorurile lumii; dar demnitatea pe care şi-o păstrează este de a da El însuşi „slava, cinstea şi nemurirea”, acelora care printr-o ascultare sfântă îl cinstesc. Ce pot face azi, pentru a-L cinsti pe Domnul? Îi voi da slavă, prin mărturisirea cu gura şi printr-o ascultare practică. Îl voi cinsti şi prin persoana mea, şi prin bunurile mele, predându-mă Lui pentru o slujbă specială. Să ne gândim în ce fel îl putem cinsti azi.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă, şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.”

1 Petru 2:6

Mă bucur că pot să citesc alternativ din profeţi şi din epistole şi în privinţa aceasta nu mă poate opri nimeni.Este scris:”Suntem împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din Casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”Pavel îi scrie lui Timotei:”Tu m-ai urmat în învăţătura mea, în credinţa mea, în prigonirea mea.”Acela care îl urmează pe Pavel în credinţa lui, nu poate să ocolească suferinţele lui.Cel credincios are parte de prigoniri în lumea aceasta.Nici nu am putea fi fericiţi dacă n-ar fi aşa, căci este scris:”Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”, şi mai este scris:”Dacă au păzit Cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.”Şi eu am avut parte de prigoniri, nu atât de grele, dar sunt mulţi care au urmat credinţa mea.Aceasta mă bucură.Aceştia sunt oameni fericiţi, de asta sunt convins;cum am putea altfel să fim fericiţi?Aici este vorba de unii care au căutat să fie drepţi.Au recunoscut că sunt pe o cale greşită.Au constatat că păcatul îi robeşte.Dacă astăzi sunt între noi oameni dornici de dreptate, asupra acelora priveşte Dumnezeu cu o dragoste mare.Dacă ai putea vedea această dragoste frăţească nu ai mai ezita nici-o clipă să I te închini.Este adevărat că Sfânta Scriptură încurajează pe oricine care vrera să iasă din viaţa de păcat.”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”Acesta este un lucru măreţ.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  – Volumul II

1 Samuel 8.23-34

Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmă­rind” mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4). Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere. Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14). Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut … cârmuitorul întregii țări a Egiptului.

Geneza 45:8

Stăpân peste toate

În orice împrejurare l-am întâlnit pe Iosif, el a pus în prim plan pe Dumnezeu. De un astfel de om, Dumnezeu S-a putut folosi pentru a descoperi tainele inimilor, pentru a salva pe mulți și pentru a cârmui Egiptul.

Când privim viața Mântuitorului, observăm că în toate clipele vieții Sale a căutat numai slava Tatălui ceresc. Domnul Isus nu este numai Mântuitor și Salvator, ci Dumnezeu L-a uns și ca Împărat. El este Împăratul lui Israel, promis de Dumnezeu. Și încă ceva: ca urmare a lucrării de ispășire la cruce, El este ca Fiul Omului Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Sfera domniei Sale în timpul Împărăției de o mie de ani se va întinde peste tot pământul (Psalmul 2.8). El nu va domni atunci în har, ci numai în dreptate. În încheierea cuvântării sale din Faptele Apostolilor 2, apostolul Petru a spus: „Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi“. Ce contrast izbitor între aprecierea oamenilor și aceea a lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său! Oamenii L-au răstignit pe Isus, dar Dumnezeu L-a înviat și L-a glorificat făcându-L Stăpân peste toate.

Meditând la ceea ce a făcut Mântuitorul pentru noi, la gloria Sa viitoare, se pune marea întrebare pentru fiecare dacă Isus este Cârmuitorul și Stăpânul vieții lui.

————————————————————————————

Sursa: Meditații din 14 Calendare creștine, primite prin Email prin grija jertfitoare a unor surori

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.