Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.

1 Ioan 2:1

„Copilaşilor, vă scriu aceasta ca să nu păcătuiţi”

Mulţi susţin învăţătura falsă:”Este nevoie să păcătuim mereu”. Alţii se bazează pe ceea ce este scris şi se bucură.”Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.” Posibilitatea împăcării cu Dumnezeu este deci, realitate. Cel născut din nou este nevinovat.

Eu susţin aceasta, altfel L-aş face mincinos pe Dumnezeu. Dacă greşim, Isus este jertfa de ispăşire. Jertfa Lui are valabilitate veşnică şi este desăvârşită. Dacă ne bazăm pe aceasta, atunci stăm neclintiţi, dar dacă ne bazăm pe faptele noastre, cădem îndată. Dumnezeu a împăcat lumea cu El Însuşi, prin Domnului Isus, partea noastră, a oamenilor, fiind doar primirea prin credinţă,aceasta fiind valabil pentru oricine.

Dar înainte de aceasta, trebuie să recunoaştem: sunt un om fără Dumnezeu şi blestemat. Trebuie să ne întrebăm: ”Am oare siguranţa prin mărturia Duhului Sfânt?” Cine zice: ”Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el.

Sunt mulţi care cred că sunt drepţi. Omul este înclinat să judece după ceea ce vede că este în el, sau i se pare că este. Dar aici citim despre aceştia: ”Adevărul nu este în ei.”

Ori suntem la dispoziţia Lui Dumnezeu, ori a Lui Satan. Diavolul are mulţi adepţi care se roagă, merg la Biserică, sau la Adunare. În faţa Lui Dumnezeu au o viaţă împărţită. În acela care se ghidează după Cuvântul Său, dragostea Lui Dumnezeu este deplină. Astfel putem recunoaşte că suntem în El.

(Meditație MÂNTUIREA PRIN HRISTOS, Meditaţii zilnice – Fritz Berger)

*

Devotamentul ascultării

„Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.”

1 Samuel 3:10

Faptul că am ascultat odată cu atenţie un lucru spus de Dumnezeu nu înseamnă că voi asculta întotdeauna tot ce va spune El. Faptul că inima şi mintea mea sunt închise şi insensibile la ceea ce spune El, Îi arată lui Dumnezeu că nu-L iubesc şi nici nu-L respect. Dacă-mi iubesc prietenul, voi intui dorinţele lui; Isus spune: „Voi sunteţi prietenii Mei“.

Am călcat vreo poruncă de-a Domnului meu în săptă­mâna aceasta? Dacă aş fi înţeles că este o poruncă a lui Isus, n-aş fi călcat-o în mod deliberat; dar cei mai mulţi dintre noi manifestăm lipsă de respect faţă de Dumnezeu, încât nici nu auzim ce spune, ca şi cum El nu ne-ar fi vorbit niciodată.

Destinul vieţii mele spirituale este să ajung la o asemenea identi­ficare cu Isus Cristos, încât să-L aud întotdeauna pe Dumnezeu şi să ştiu că Dumnezeu mă aude întotdeauna. Dacă sunt una cu Isus Cristos, îl aud pe Dumnezeu prin faptul că sunt tot timpul devotat ascultării. Mesajul lui Dumnezeu mi-l poate aduce un crin, un copac sau un slujitor al Iui Dumnezeu.

Ceea ce mă împiedică să-L aud este faptul că sunt acaparat de alte lucruri. Nu e vorba că nu vreau să-L aud pe Dumnezeu, ci devotamentul meu nu este îndreptat în direcţia bună. Sunt devotat lucrurilor, slujirii şi convingerilor mele, de aceea Dumnezeu poate spune ce vrea pentru că eu nu-L aud.

Atitudinea unui copil al lui Dumnezeu este întotdeauna: „Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă“. Dacă nu mi-am cultivat acest devotament de a auzi, pot auzi vocea lui Dumnezeu numai uneori; alteori sunt ocupat cu alte lucruri – lucruri pe care cred că ar trebui să le fac; astfel devin surd faţă de El, nu trăiesc o viaţă de copil. Am auzit eu astăzi vocea lui Dumnezeu? (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers– 13 Femruarie)

Sursa: Meditații primite prin Email, datorate grijii și bunăvoinței unor frați scumpi