Cum să-ți rezolvi relația frică & libertate – Convenția baptistă Hickory 2014

conventia-baptista-2-4by Otniel BUNACIU,

[Președintele Uniunii Baptiste Române
și
Președintele Federației Europene Baptiste]

 

În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. […] Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.’ (Romani 6: 5-11)

Harul care te eliberează de sub dictatura în care te afli

 Este o mare bucurie să fiu în aceasta dimineață cu dvs. si vreau să vă aduc salutul fratilor baptisti din Romania, din partea Uniunii Baptiste din România si in acelasi timp, din partea Federației Europene Baptiste. Federatia Europeană Baptistă se întinde din Irlanda până la Vladivostoc. Se întinde din Norvegia si din Siberia până în Egipt, Iordania, Israel. 

E o regiune mare geografică cu mai puțini baptiști, 700.000, cu multe probleme în știri, in zilele acestea. Dar, un loc pe care Dumnezeu l-a binecuvantat că baptiștii s-au născut in zona această din lume, mai precis, în Anglia.

Uniunea Baptista din Romania are 1.800 de biserici cu 136.000 de credincioși potrivit statisticii. Dar când noi ne-am numărat, nu am mai găsit decât 100.000 si mă uit la voi aici si probabil că unii dintre voi sunteti numărati si acolo si aici; asa facem noi Romanii cu numărătoarea. Dar, Dumnezeu ne-a facut asa o forță in Romania, pentru că suntem a treia Uniune ca mărime si de aceea, rugati-vă ca Dumnezeu să binecuvanteze ce se întâmplă  in Romania. Vreau să vă multumesc pentru invitatia care mi-ati facut-o, să fiu din nou cu dvs. Este a doua oară când vin la un Congres al Asociatiei si ultima oară când vin în calitate de presedinte. Dar nu asta contează. Aștept să mă invitati si când nu sunt presedinte, că invitatia va fi mult mai valoroasă. Vreau să multumesc conducerii dvs., în primul rând fratelui Sebi Rusu si fratelui Sorin Sabou pentru că m-au invitat si au avut grijă de mine, fratele Sorin Covaci, care m-a luat de la Detroit, m-a dus si a avut grijă de mine si fratele Samuel Stan, care de câțiva ani ajută in networkul nostru de biserici Europene si venind la Conferința aceasta si împărtășind ceea ce se întâmplă cu voi aici.

I’d like now to take a few moments, to speak particularly to young people here, because I think that it’s important that you are here and I really really appreciate that you are here this morning with your parents. I would like to say that the dream of being in America was not so much for your parents. Maybe at one point it was for them. But, it was really for you. Your parents are here for a better future for you. And I think maybe you don’t understand the America that your parents understand. But I appreciate that you make an effort, because otherwise, you could still be in a country where the average income is about $400 a month. The minimum wage is $200 a month. But instead, you are blessed to be here, in one of the richest countries of the world. I would like to start my message by sharing one illustration and then I’ll move back to Romanian, my own language, and the one I speak without an accent. I apologize for my accent in English. Malala Yousafzai lived in the city of Mingora, this is in the North of Pakistan. She was 15 when her life was totally and dramatically changed. On a night in October 2012, she was going to school. And when she came back from school, she boarded a school bus. A Taliban soldier came on the school bus and said: “Who is Malala?” Her colleagues looked at her because they were all scared. They heard a shot and she was shot in the head. When she recovered from a very dangerous wound, Malala was invited to the United Nations, and when she was 16, Malala spoke at the United Nations about her experience of militating for education. And, in an interview, I heard her say something that really had an impact on me. The interviewer asked her how it was to be shot: “What did this do to you? What did it do to your dreams?” She said: “Men can shoot your body, man cannot shoot your dreams.”

Pe 25 decembrie 2012 în orașul Borno din regiunea Iove din nordul Nigeriei un grup de teroriști din formațiunea Boko Haram au bombardat biserica baptistă de acolo și, atunci, au omorât 6 credincioși. De curând, la întâlnirea Alianței Baptiste, din Izmir, m-am întâlnit cu o soră din biserica aceea. Ea mi-a adus o mărturie. În plus, se știe că gruparea teroristă au răpit aproape 300 de fete de la un internat de eleve (16-18 ani) și le-au reținut ca ostatice. Însă m-a impresionat mărturia acestei femei. Povestea că după acel eveniment, toată biserica s-a temut să mai vină la biserică, nu știau când se mai putea întâmpla un asemenea eveniment  dacă intrau acei teroriști în biserică cu puștile să=i omoare pe toți? Și, mi-a spus ea: “câteva luni am trăit cu o mare teroare, nu știam ce să facem, să mergem sau să nu mergem la biserică, unii veneau, alții nu veneau, vorbeam – Ce să ne facem? – până când a venit un moment critic: frații și surorile au zis să nu mai îngăduie fricii să ne răpească bucuria.

Nu știu ce aș fi făcut eu! N-am fost în situația asta, dar așa a mărturisit sora  din Nigeria.  Din acel moment au hotărât să-și încredințeze soarta în mâna Domnului și să meargă la biserică. Și spunea ea: “De atunci avem din nou speranță, și avem din nou și bucurie, pentru că știm că soarta noastră este în mâna Domnului.

Oare care sunt resursele care le are o persoană, la dispoziție, pentru a avea curajul să trăiască fără frică? De unde-și găsește un astfel de om curajul pentru a trăi liber în fața provocărilor, a limitărilor, a restricțiilor cu care ne confruntăm toți?

Din perspectiva temei Congresului de azi – Iată Eu stau la ușă și bat – aș dori să ne gândim la speranța pe care lucrarea lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, o aduce în viața celui credincios. Dar nu numai pentru el ci și pentru lumea unde Dumnezeu ne-a așezat să trăim.

CREȘTINUL ESTE UN OM MORT, ÎNVIAT

În textul care a fost citit din Epistola către Romani 6: 5-11, cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă un contrast între moartea și învierea Lui Cristos. Cei care ați citit, știți că adesea apostolul Pavel a folosit acest stil de a prezenta dramatic lucrurile pentru a atrage atenția cititorului, pentru a scoate în evidență ideea, sau forța ideii sale.

Astăzi cuvântul ne pune înaintea noastră două moduri radical diferite de-a exista:  moarte și viață, modul pe care Domnul Isus Cristos L-a demonstrat în viața Sa pentru a aduce speranța unei posibilități noi în viețile noastre.

Întrebările la care trebuie să ne răspundem sunt acestea:

  • Cum putem să ne însușim această schimbare radicală?
  • Cum ne afectează această schimbare, perspectiva pe care noi o avem asupra lumii?  și
  • Cum ne transformă modul de-a ne trăi viața?

Până la urmă, să fii creștin, în primul rând înseamnă să trăiești ca și Cristos și nu numai să crezi în Cristos. Și dracii cred – spune Scriptura – și se-nfioară.

Relația frică & libertate

Ceea ce doresc să sugerez astăzi pentru momentul nostru de reflecție, pleacă de la o experiență pe care o avem toți, a relației dintre frică și libertate.

Nu vorbesc aici despre posibilitatea de-a ne elibera de frică. Toți dorim să ne eliberăm de frică. Eu mor de frică să zbor cu avionul. Poate voi sunteți cu toții curajoși, deși  toți tremurmă de frică când avionul tremură deasupra pământului în zbor.

Nu mă refer aici la frica de noapte. Ca bucureștean, când am făcut armata, pe malul Dunării, de gardă, trebuia să păzesc unitatea și obiectivele militare. Într-o noapte mi-a apărut în față un animal mare, negru. Ce să zic, părea un balaur…dar …i-am auzit talanga…era vaca satului… și eram cu pușca gata să trag! Pentru că noaptea, vaca arăta ca un monstru pentru un bucureșean care mergea doar pe străzi luminate. Nu mă refer aici la frica de păianjeni, este cineva aici care se teme de păianjeni? Nici de frica de spații închise, clastrofobia, cum aș fi eu închis într-o cutie? Dar nu mă tem, am și eu curajul  meu!

Nu mă refer aici la frica de înălțime, mă refer aici la frica de libertate. Aici, în Țara Libertății, oare există frică de libertate? Unii sociologi și psihologi spun că frica de libertate este de fapt adânc ascunsă în existența omului. Și în mod deosebit în existența omului modern. Pentru că lumea și societatea în care trăim încearcă să creeze o iluzie a libertății și a autonomiei personale. Ne amăgim cu acest gând că putem să trăim liberi, și autonom. De exemplu: convingerea care pleaca de la dorinta de ati satisface placerile noastre. Shop ’til you drop. American Express. Don’t leave home without it. (Fă cumpărături, până pici jos de oboseală. American Express card. Nu pleca de acasă fără acest card) Cuvintele acestea, ca daca avem mai mult si ne va fi  mai bine cumva, vom fi altfel. Suntem însă surprinși să descoperim că faptul că ai, nu înseamnă să fii. E o diferență între a avea și a fi. Unii oameni reușesc să aibă mai mult dar ei constată și ceilalți observă că dacă cineva are mai mult nu înseamnă în mod automat că acea persoană va fi altfel pentru că are mai mult.

Un alt exemplu este convingerea modernă că democrația bazată pe alegerea individuală este singura și cea mai bună metodă de organizare a lumii, lucru pe care eu personal îl cred. Dar ne uităm cu surprindere la televizor și vedem că o majoritate a lumii acesteia, cei care trăiesc în societăți tribale, nu cred ca noi. Și vedem pe știri care sunt rezultatele acestor convingeri pe care noi le avem și ei nu le au.

De fapt noi știm bine, simțim în ființa noastră, că realitatea e că nu suntem nici liberi, și nici total autonomi. O lume focalizată pe materialism  în care ne supunem unei presiuni inimaginabile, economice, față de care devenim robi. Și din cauza asta suntem gata să ne dezrădăcinăm din familia noastră. Plecăm din locul nostru natal în care suntem obijnuiți ca să ne supunem chemării acestor forțe. Și la cei tineri există o presiune a grupului de oameni, imensă; grupul acesta ne spune ce trebuie să facem. Nu-i interesant că suntem gata să renunțăm la părinți, la familie, la prietenii dragi?  Și știm sigur că ăstora le pasă de noi. De ce fac tinerii așa? Să urmeze un grup pe care nici măcar nu-l cunoaște și nici nu-i pasă de ei.

Nu suntem liberi, nu suntem autonomi, există niște forțe enorme în noi. Și ne dăm seama că nu putem să separăm lumea dinafară, cu presiunile pe care le pune asupra noastră, de lumea dinăuntru,  cu libertatea pe care dorim s-o avem. Și ne creează o criză prin care noi trăim cu iluzia că suntem liberi și autonomi, dar experimentăm frustrarea limitelor cu care ne confruntăm atunci când începem să ne temem de libertate.

Dictatura păcatului

Știți că de fapt pofta de putere, pe care o avem cu toți, este însoțită de o profundă tânjire după supunere? Această tensiune este exploatată de dictatori. Stalin și Ceaușescu au putut să existe și datorită faptului că au înțeles că supunerea nu este numai față de o autoritate care este impusă dinafară, ci supunerea este profund dorită dinăuntru. Refuzăm libertatea de care ne temem și suntem gata a ne supune dictaturii. Și, când mă refer la dictatură, nu mă refer aici doar la cea politică, ci la orice idee, la orice lucru, la orice putere care poate să pună stăpânire pe viața ta sau pe viața mea, pe viața noastră.

Există o dictatură a materialismului, există o dictatură a plăcerii, există o dictatură a naționalismului, există tot felul de dictauri și ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva libertatea devine o povară atât de mare încât trebuie să scăpăm de ea. Putem oare să ajungem să ne temem de libertate, deoarece în forul nostru interior, în sufletul nostru știm că ea nu este accesibilă în fața puterii forțelor la care suntem supuși? Este viața noastră înfrântă de așa de multe ori fiindcă ne temem să fim liberi.

Consider că această stare în care se găsește omul este de fapt un rezultat al păcatului din viața noastră, care ne face să nu mai vedem care este relația dintre om și Dumnezeu, Creatorul său.

Cea mai mare dictatură dintre toate este de fapt dictatura păcatului. Și este la rădăcina tuturor celorlalte dictaturi. Astăzi cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nu este suficient să scăpăm de celelalte dictaturi. Degeaba ai plecat în America ca să scapi de dictatură, că sunt altele aici, mai perfide, mai puternice. Dacă nu scăpăm de dictatură păcatului, n-am făcut nimic.

Din cauza păcatului putem să fim morți față de Dumnezeu, sau să devenim strîni față de El, sau pur și simplu nerecunoscându-L, pierzând astfel singura speranță de libertate pe care o avem cu adevărat. Și apostolul Pavel vine și ne spune (de-a lungul secolelor) astăzi: Socotiți-vă vii față de Cristos!

El vine și face acestă chemare după ce ne explică “Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că și vom trăi împreună cu El.” – Ce înseamnă acest lucru pentru un creștin, în mod deosebit când viața sa se găsește în fața unor dificultăți?

Cât de mare este puterea păcatului în viața noastră și cum poate fi ea înfrântă?

Din afirmația lui Pavel am putea înțelege că el ne îndeamnă ca să fim morți față de păcat și față de dictatura lui, în sensul că încetăm să existăm față de acesta. Ați văzut cum arată un trup mort. E mort. Nu mai mișcă. Nu face nimic. Dar Pavel e realist, el știe că forța păcatului este parte din realitatea permanentă a unei lumi căzute. Până când aceasta va fi răscumpărată în finalul glorios pe care-l va aduce Isus Cristos.

Dar el ne spune că păcatul nu este cea mai mare forță din lume. El ne îndeamnă să nu privim moartea și învierea lui Cristos doar ca pe niște evenimente simbolice. Mulți oameni cred în asta. Poporul întreg din România de înviere merge de spune asta, și ciocnește ouă. Și…atât. Nu sunt doar niște evenimente care au avut loc, pe care le credem și despre care vorbim, la care ne gândim sau poate chair de sărbătorim. Ele ne provoacă să înțelegem ce transformare poate să facă moartea și învierea lui Cristos în viața mea, în viața ta, în viața noastră. De aceea apostolul vorbește de fapt despre un mod diferit de a ne raporta la puterea păcatului, și anume, de a fi ca și morți față de această putere, pentru ca să fim vii față de Dumnezeu.

Nu este vorba de o stare pasivă față de păcat, ca și cum cineva este mort față de lume, ci de un mod de a trăi în împotrivire față de o putere care este ostilă scopului pe care Dumnezeu îl are pentru noi. Această nouă viață este posibilă, spune Pavel, prin faptul că luăm parte în moartea lui Cristos, și prin aceasta, și în învierea Sa. Ce veste minunată este aceasta pentru noi în această zi!

Cel care ne spune „Iată Eu stau la ușă și bat” este același care a învins puterea păcatului, este același care ne-a adus bucuria învierii!

Haideți să ne gândim care este de fapt puterea pe care o avea păcatul în viața copiilor lui Dumnezeu?  Un mare gânditor descrie răul ca fiind nimicul. Spune el, răul este nimicul. Asta nu înseamnă pentru el că răul nu există. Asta nu înseamnă că răul n-are putere. Ceea ce spune el, de fapt, este că noi ca și creștini recunoaștem cu adevărat lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în Isus Cristos numai atunci când înțelegem puterea harului lui Dumnezeu. Atunci înțelegem că puterea răului nu poate fi niciodată egală cu puterea lui Dumnezeu.

Frați și surori, puterea răului nu poate fi niciodată egală cu puterea lui Dumnezeu. Răul a fost înfrânt pe Cruce și prin Înviere. Deci, noi trebuie să ne trăim viața cu această înțelegere și prin puterea pe care această înțelegere ne-o dă.

Spune apostolul cam așa: “Dacă gândirea noastră este condiționată de ascultarea credinței creștine, atunci avem o singură libertate, auziți aici, și anume, să recunoaștem că nimicul a fost în cele din urmă distrus și că putem avea un început nou, în amintirea Celui care l-a distrus, adică în Isus Cristos.

Numai când gândim așa putem înțelege vestea cea bună ca fiind mesajul libertății lui Cristos de sub tirania păcatului. El este eliberatorul care a venit să ne scoată de sub dictatura păcatului. Aceasta se întâmplă pentru că în harul Său, Dumnezeu a făcut un legământ nou cu noi prin Isus Cristos. Și Dumnezeu își asumă întreaga responsabilitate de-a ne da libertate împlinind tot ceea ce este necesar prin Isus Cristos. Așa de mare este dragostea și puterea lui Dumnezeu că, prin moartea și învierea lui Isus Cristos, El ne arată nouă că preferă să fie Dumnezeul condamnat, în locul creaturii Sale, eliberate, decât să rămână Dumnezeul indiferent, în locul creaturii Sale condamnate.

Isus Cristos ne aduce eliberarea. Și prin harul Lui înțelegem că implicațiile Lui pentru noi sunt enorme. Nu mai trebuie să ne luptăm singuri cu speranța deșartă că putem să ne salvăm pe cont propriu. Nu mai trebuie să încercăm să trăim autonom și singuri în fața răului deoarece știm că Altul l-a înfrânt pentru noi. Și că răul n-are nici o putere în fața Celui ce ne-a salvat și ne cheamă să formăm o comunitate a copiilor Săi.

Apostolul Pavel ne spune că noi ca și creștini suntem poporul cel înviat.

Ce chestie tare în această zi aici la Hickory (NC) – Noi suntem poporul celor înviați, v-ați dat seama că erați morți și ați înviat? Suntem poporul cel înviat aici, la Hickory! Românii baptiști din America, poporul cel înviat. Înviați din moarte față de păcat și din acest motiv suntem chemați să împărtășim viața nouă pe care învierea lui Cristos ne-a adus-o tuturor.

Vă aduceți aminte de imaginea de la mormânt? Femeile care mergeau la cimitir să-L plângă pe Învățătorul și pe prietenul lor. Se așteptau să găsească un mormânt gol? Nu, un mormânt cu un trup în el, asta te aștepți să găsești la cimitir. Dar au găsit un mormânt gol și nu le-a venit să creadă asta. Și vedem că s-au luptat să vadă ce se întâmplă de e așa. Încercau să facă legătura dintre mormântul gol și viața lor, dintre mormântul gol și ce se întâmplă cu viitorul lor în această circumstanță. Asta trebuie să facem și noi astăzi. Asta ne spune și ne cere Pavel, să fim vii în Cristos, dar asta o faci după ce mori cu El, și trebuie să înțelegi ce înseamnă asta pentru viața ta. Înseamnă să vii duminica la bierică? Da, înseamnă, dar nu-i suficient. Înseamnă să dai zeciuială? Da, înseamnă, dar nu-i suficient. Înseamnă să vorbești frumos cu oamenii și să nu înjuri? Da, înseamnă, dar nu-i suficient. E mult mai profund, înseamnă să fii …. liber! Să nu trăiești în dictatura păcatului.

Un mod nou de gândire i-a transformat pe ucenicii lui Cristos și ei au devenit poporul înviat, din care facem parte și noi astăzi.

Din acel moment, Învierea a devenit filtrul prin care au privit de-atunci încolo, restul vieții lor. Ca și când te școli dimineața și-ți pui ochelarii învierii și te uiți la lume cu ochelarii învierii. Și zici: “Măăă… iată că cei de colo sunt morți … toți (lumea care nu-l are pe Cristosul cel înviat), dar eu sunt înviat, împreună cu cei care au murit împreună cu Cristos.

În loc să se uite prin filtrul vieții de sub dictatură, au privit prin filtrul vieții eliberate, prin înviere… și ghici ce s-a întâmplat? Lumea nu numai că a apărut diferită  pentru ei când s-au uitat prin filtrul învierii, ci lumea a fost o lume schimbată.

Pentru noi astăzi, ca familie a celor înviați, situația nu este diferită. Zi de zi suntem puși în fața mormintelor din viețile noastre în care zac trupurile neînsuflețite ale viselor noastre, ale dorințelor noastre, ale planurilor noastre, ale așteptărilor pe care le-am avut de la noi și de la alții. Poate că suntem la fel ca femeile acelea (în fața mormântului gol), am vrea să ne  îmbălsămăm visele. Poate că uneori am vrea să le ridicăm monumente funerare, alteori am vrea să facem poate un pelerinaj la visul meu căzut. Să pot să spun tuturor ce vis mare am avut și care acum zace mort în mormântul vieții mele, acolo, și să facem câte un peleinaj când ne întâlnim cu prietenii,  “Hai să te duc la mormântul viselor mele moarte!“.

Frați români din Asociația Bisericilor Baptiste din Statele Unite și Canada, învierea lui Isus Cristos a golit și aceste morminte, ele sunt goale pentru cei care-L cunosc pe Isus Cristos și au murit și au înviat împreună cu El. În locul vostru și al lor, se află un mormânt gol, grație Celui ce este viu și Care ne invită la o viață cu Dumnezeul vieții, pentru cei care toate mormintele sunt goale și vor rămâne goale.

Însă Acesta bate și acum la ușa inimii oricărui om și-i spune: <<„Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” – cu un CEC „în alb” la Mine –, INIVITAȚIA pentru tine dragul Meu (dacă deschizi) pentru a avea un viitor împreună cu Mine (Cristosul Înviat), pentru a putea trăi nu în frică de libertate, ci eliberat de dictatura păcatului.>>
***

Anul acesta am fost la o conferință ținută în Kherson, o localitate situată  la aproximativ 5oo km de București și la cca 90 km de noua graniță dintre Ukraina și Krimeea. Apa din Krimeea vine prin Kherson … și e o situația foarte tensionată. Aici am întâlnit doi frați pastori, unul reprezenta Rusia, celălalt Ukraina. Eram  invitați să spunem fiecare câte ceva despre țara noastră. Cel din Rusia a prezentat niște slide-uri în care Rusia avea deja inclusă Krimeea, deși nu trecuse decât două luni de la invazia rușilor prin care au anexat acea parte a Ukrainei. Dar fratele rus n-a zis nimic despre această situație. Însă se vedea pe fața fratelui ukrainean că nu se aștepta deloc la un asemnea gest din partea unui frate de credință. Iar cei doi se cunoșteau de multă vreme.

Când a vorbit fratele pastor din Ukraina, acesta a spus: “Fraților, știți, pentru noi e o situație foarte delicată. Și noi, ca și creștini, ar trebui să ne reevaluăm modul în care vedem lumea. Noi suntem ca și frați, am luptat de aceeași parte în cel de-al doilea război mondial, apoi am fost sub același steag zeci de ani…Dar dacă l-aș întâlni pe președintele Putin – spunea acest frate – aș vrea să-i spun două lucruri: 

În primul rând i-aș spune că nu sunt de acord ce a făcut în Krimeea, nu e o treabă bună. Iar în al doilea rând aș vrea să-i muțumesc, pentru că de când s-a întâmplat treaba asta toți creștinii din Kerson, și baptiști și ortodocși și catolici și penticostali și metodiști, în fiecare duminică mergem în Piața orașului și ne rugăm lui Dumnezeu să aducă pace, ne rugăm lui Dumnezeu să schimbe lumea.”

Ce m-am gândit atunci? Uite ce-nseamnă să fii viu pentru Cristos. Uite ce-nseamnă ca filtrul  tău să nu mai fie filtrul lumii, ci să fie filtrul învierii. Domnul să ne binecuvinteze și El să ne ajute să trăim vii pentru Cristos deoarece am murit pentru păcat. Amin.

Text redactat și adaptat: George Danciu

Sursa text în engleză (adresat tinerilor):

http://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/09/02/mesaj-otniel-bunaciu-la-a-102-a-conventie-a-bisericilor-baptiste-hickory-north-carolina-2014/

2 thoughts on “Cum să-ți rezolvi relația frică & libertate – Convenția baptistă Hickory 2014

  1. Unit cu Umanitatea
    Creatorul ei muri
    Ca sa ne dea libertatea
    De-a nu mai pacatui

    Si-a’nviat cu noi in Sine
    Si apoi S-a intronat
    Sa spunem la toti ca vine
    Adevarul Imparat !…

    Sa mergem cu Vestea Buna
    Ca in Cer si pe Pamant
    La toti cei care se-aduna
    Fara frica intr-un gand

    In lumina bucuriei
    In puterea de-a trai
    Gloria Imparatiei
    Mireasa din vesnicii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.