Temelia pe care „mergem spre cele desăvârșite”

repentance-3Pe ce clădești și ce clădești?

fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu” – Evrei 6:1

Temelia trebuie să fie adevărul, Hristos, și pocăința noastră față de faptele moarte și neroditoare ale firii, și credința în Dumnezeu. Însă, creștinii superficiali (de astăzi)  nu mai au ca temelie pocăința, nici credința practică, nici frica de Domnul, astfel că ei nu sunt …spre cele desăvârșite!

Creștinul superficial a abandonat calea îngustă a credinței creștine, deoarece calea îngustă e cea mai grea cale, aceea a renunțării la lume și la păcate, la “eu” și tot ceea ce înseamnă sinele. Nu poți să fi pe calea credinței,  ca om lumesc, nepocăit, nesupus. Cuvântul ne îndeamnă clar: “Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.”  (Efeseni 5:21). Dar nu ne supunem unii altora, căci suntem nesupuși, răzvrătiți, iubitori de sine, răi. Deși cuvântul ne cere: “De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” (Iacov 1:21).

După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.” (1 Corintenu 3: 10-15)

Fără a zidi cu și pe Hristos, prin credință și pocăință de faptele moarte, lucrarea și viața aceea este clădită din lemn, fân, trestie și va arde, nefiind bună, nici trainică.

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile,dușmăniile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” (Galateni: 5:19-21)

Dacă le luăm pe rând la analizat, vedem că numai curvia, vrăjitoria și bețiile nu se regăsesc ca tipic pentru evanghelici, celelalte fiind răspândite sub o formă sau alta. Creștinul de azi se lasă manipulat și ispitit de poftele lumii în care trăiește, căci își însușește și este subjugat de plăceri și de păcate de care fusese odată luminat și curățit: „preacurvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjbile, certurile, dușmăniile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.”

Iar Domnul fățarnicilor, celor care se împotrivesc și se răsvrătesc împotriva adevărului, le spune deschis:
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44)

Cine este un mincinos – oricine nu iubește și nu trăiește adevărul – este și un ucigaș, în extenso, e cuprins de toate relele Celui rău și viclean, deci el este și un ucigaș, căci cine nu adună cu Domnul, risipește. Cine se iubește doar pe sine și-l desconsideră pe aproapele, pe fratele său, trăiește în minciună, în gelozie, în dușmănie și ură.

Domnul Isus a spus:

  • Faceti, dar, roade vrednice de pocaința voastră. (Mat.3:8)
  • Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. (Mat.7:17)
  • Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate faceroade bune. (Mat.7:18)
  • Orice pom care nu face roade bune este tăiat si aruncat în foc. (Mat.7:19)

După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.” – Iacov 2:26

E nevoie să avem o credință care dă roade și care merge crescând:
credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii […] care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi” (Coloseni 1:4;6)

Înțelegem că este nevoie de o credință care dă roade, care se bucură de adevăr și nu de nelegiuire? Pavel le scrie celor din Roma folosind de 66 de ori cuvântul „neprihănire” și de 34 de ori cuvântul „credință”, iar cele două cuvine cheie le puse împreună atunci când vorbește despre credinciosul Avraam, definind pentru noi un deziderat vital pentru orice creștin:

Cel neprihănit va trăi prin credință.” – Romani 1:17

Iar apostolul (rob și slujitor al lui Hristos) are dorința, ca ajungând în Roma „să culeg vreun rod printre voi” (Romani 1:13)

Dacă viața mea sau a altuia este radiografiată ca aceea a lui Avraam, ce se va constata, rodul credinței? Strângem și zidim comori în cer, pentru veșnicie, sau ne bucurăm de plăcerile de o clipă ale păcatului – mândria, gelozia, răutatea, invidia, asta în cazul în care nu urmărim să avem o relație de părtășie deplină față de fratele nostru (bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândețea, înfrânarea poftelor), ci una de respingere, de răceală și de egoism.

  • trăiesc prin credință sau prin vedere?
  • trăiesc în neprihănire sau în murdărie și minciună, în fățărnicie?
  • trăiesc aducând roade ale Duhului (dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândețea, înfrânarea poftelor)? sau aducând roade ale firii (necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjbile, certurile, dușmăniile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, îmbuibările)

De ce nu avem cugetul curățit de faptele moarte:

Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!” – (Evr.9:13-14)

De ce? Pentru că nu-l credem pe Dumnezeu, cuvântul promisiunilor Lui, deoarece nu umblăm și nu trăim prin credință. Nu lăsăm Duhul Sfânt să lucreze în viața noastră neprihănirea și roadele bune care sunt pregătite și care ar trebui să fie văzute în faptele bune ale pocăinței.

De aceea, să ne venim în fire și să primim cu toată smerenia atenționarea Domnului:

Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu.” (Apoc.3:2)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.