Cu privire la cunoașterea istoriei creștinismului avem multe goluri 🙂
Putem învăța și lua ceea ce a fost bun
Am studiat o serie de materiale documentare pe anumite teme printre care și o istorie a creștinismului de Diarmaid MacCulloch.
Aici am aflat că un stat, Siria de astăzi, a acceptat religia creștină ca religie de stat, prin capitala sa de atunci Edessa, înainte cu 100 de ani ca împăratul Constantin să facă acest lucru în imperiul său.
În Siria a acționat mult Timotei, ucenicul lui Pavel, acolo fiind locul unde a predicat prima dată apostolul Pavel – în Damasc, apoi în biserica din regiune i-a uns Duhul Sfânt pe Pavel și pe Barnaba pentru lucrarea la care i-a chemat, în Antiohia. Zona aceasta a fost prima regiune cu puternică acțiune evanghelică, în biserica primară, primele fapte fiind consemnate în cartea lui Luca – Faptele Apostolilor.
Biserica de aici s-a separat – la început pe ascuns, apoi pe față – de biserica Imperiului Roman, numindu-se Biserica de răsărit. A venit Mahomed (570- 632) și a pornit religia militantă Islamică și acum aceste țări sunt dominate de aceasta religie.
Ceea ce spun creștinii din această zonă este un lucru impresionant. Ei au avut de luptat cu cel mai feroce opozant, islamismul. Totuși, ei nu s-au descurajat și nici nu s-au pierdut spunând “armele cu care ne luptăm noi nu au fost niciodată armele cu care se luptă ei, sabia, legea în stat” sau alte pârghii de constrângere.
Bisericile din zona aceasta recunosc și astăzi că niciodată nu au fost de acord cu mișcarea bisericii din Vest de la Constantin încoace:
Dumnezeu ne-a lăsat să lucrăm prin persuasiunea evangheliei. Dacă omul nu crede din adevăr, din inimă, și este constrâns prin orice alt mijloc, evanghelia este coruptă. Ceva străin a fost introdus. Noi trebuie să lucrăm prin mijloacele adevărului. Credința trebuie să fie liberă. Vină prigoana! Noi totdeauna am avut de câștigat din asta, pentru că adevărul răsună mai tare în prigoană. Noi trebuie să venim la oameni prin promisiunea păcii și a schimbării. Ceea ce crezi îți oferă cu adevărat pace și chimbarea dorită? Noi asta predicăm în Hristos!
Dacă am înțelege mai bine aceste lucruri, ne-am da seama că lucrurile pe care le căutăm: mijloacele materiale, legislative, logistice, nu sunt cele pe care le caută Dumnezeu, sau vrea să ni le ofere, ci cele ale adevărului, ale libertății, ale implicării masive a tuturor celor ce cred prin Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Aceasta a fost mișcarea bisericii primare, care a progresat așa de bine în lume, atunci, și care și astăzi progresează acolo unde se practică după metoda lui Dumnezeu, a persuasiunii evangheliei, a adevărului, a păcii și schimbării minții.
Dumnezeu să ne ajute să înțelegem și să trăim așa!
ARMONIA MAGAZINE - USA 
Constantin nu a “acceptat” nici decretat Crestinismul ca religie de stat niciodata. Aceasta este o afirmatie de tip Danut Manastireanu, Pe vremea lui Constantin in Imperiul Roman nu existau decit 5% crestini, Edessa este una dintre primele cetati crstine este adevarat da nu a declarat Crestinismul ca religiea de stat. Ea a fost eliberata de cruciati de la prima cruciada, sau pelerinaj daca va osteniti sa va uitati pe blogul PARNASSIENNE PASSAGERE si denvine unul dintre Regatele Latine din Orientul Mijlociu ca rezultat al Cruciadelor. Va puteti informa tot pe Parnassienne Passagere.
Discurul ca Imparatul Constantin ar fi decretat Crestinismul ca religie de stat este un discurs Politic Corect care vrea sa atribuie raspindirea Crestinismului puterii de stat si nu puterii lui Dumnezeu.
Va pot aduce ca material bibliografic o lista intreaga de cartii din care am citat insa inn ceea ce am publicat pe parnassienne passagere.
Ticnau an scrus yb cinebtariu si nu il gasesc si tocmai vreau sa afirm ceea ce spune titlul, Dar afirmatia ca Constantin ar fi decretat Crestinismul ca religie de stat este absolut falsa si politic corecta, vrind sa fure Crestinismului tocmai ceea ce ii apartine, Puterea de a schimba vieti si prin schimbare de vietii, schimari de societati.
Pacat ca prima parte a celui de al doilea comentariu nu este citibila pentru ca atunci cand schimb tastatura din engleza in franceza tastele nu sunt aceleasi.
Ce vreau sa spun si am suportul unui numar impresionant de istorici, este ca Crestinismul s-a raspindit datorita noutatii mesajului pe care il prezenta, mesaj al dragostei si al sperantei si nu datorita unei puteri politice. Edictul de la Milano din 317 a fost un edict de toleranta prin care se pune capta persecutiilor inumane impotriva crestinilor. Istoricii francezi afirma ca pina la Edictul de la Milano era de ajuns sa fii Crestin ca sa fii torturat si executat. Iar torturile au fost teribile. Era lumea pagana, lumea care nu il cunostea pe Dumnezeu ea supunea crestiniii la toruturi. Crestinii au murit cu seninatate in cele mai multe cazuri pentru ca aveau speranta invierii. Si istoricii francezi afirma ca fiecare executie era un prileju de marturie.