MEDITAȚII CREȘTINE – 25 Aprilie 2014

Biblia deschisaCUM SĂ-ŢI CREŞTI COPIII

 

Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el.

Proverbe 20:7

A fi preocupaţi de familia noastră, poate fi natural, dar vom face bine să îndreptăm această grijă şi asupra caracterului nostru. Dacă noi mergem înaintea Domnului în neprihănire, vom face pentru copiii noştri mai mult decât dacă le-am strânge o avere. Sfinţenia vieţii unui tată este cea mai frumoasă moştenire pentru copiii săi.Cel neprihănit le lasă exemplul său care va fi cel mai bogat izvor de adevărată bunăstare.

Câţi copii nu datorează succesul lor în viaţă, exemplului primit de la părinţii lor!Ei le lesă şi reputaţia lor. Oamenii au despre noi o părere cu atât mai bună, pentru ca suntem fiii unui om în care se puteau încrede. Oh, dacă toţi tinerii ar avea grijă să păstreze nepătat numele familiei lor.Pe deasupra, le lasă rugăciunile sale şi binecuvântarea lui Dumnezeu, care li se împlineşte. Dumnezeu îi va mântui pe copiii noştri, chiar după moartea noastră.

Integritatea noastră poate sa fie pentru Dumnezeu mijlocul de a-i mântui pe fiii şi fiicele noastre. Daca ei văd în viaţa noastră realitatea credinţei noastre, vor avea dorinţa sa fie şi ei mântuiţi. Doamne, împlineşte, făgăduinţa Ta şi pentru casa mea. (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C.H. Spurgeon)

2) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS  – Meditaţii zilnice de Fritz Berger

Credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.

2 Tesaloniceni 1:3

Aceste două lucruri nu se pot despărţi: acolo unde este credinţă, este şi dragoste. Cine rămâne în har, acela creşte în credinţă şi în dragoste. Omul la începutul vieţii de credinţă este de obicei de duhul legii cu bâta în mână. Dumnezeu nu face aşa. Cine recunoaşte dragostea Lui Dumnezeu? Oare aceia care doresc să dovedească cu orice preţ că sunt copiii Lui Dumnezeu? Nu, prin aceasta nu se poate recunoaşte dragostea. Atunci am recunoscut dragostea, când mi-am dat seama că nu am trăit după cum trebuia să trăiesc. Atunci m-am luptat cu gândul:” Nu mai este har pentru tine, ai păcătuit cu bună ştiinţă, nu-ţi mai rămâne altceva, decât să aştepţi urmările şi judecata!” Şi am ajuns de atâtea ori în această stare, ori de câte ori nădejdea mea era în faptele proprii, şi nu în har. În asemenea situaţii cădem la pământ. Mulţi au murit deja, astfel. Ferice de cel ce îndrăzneşte să se încreadă totuşi în har, şi ajunge la siguranţa mărturiei:”Mai este har pentru mine!” Atunci poţi cunoaşte dragostea şi mila Domnului. De multe ori am fost de părere că Dumnezeu are pentru mine doar o anumită măsură a harului, şi aceasta am consumat-o deja. Atunci am început să meditez:”Şi dacă totuşi ar mai exista har pentru mine! Vreau totuşi să cred în continuare.” Şi am citit:” Bunătatea Ta, Doamne ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.” Apoi am ieşit în faţa casei pentru ca să văd dacă cerul mai este deasupra mea. Şi de aceea mi-am spus sunt încă sub bunătatea Lui. Pe vremea aceea încă nu ştiam că harul nu se măreşte, şi nu poate să se micşoreze, de aceea am crezut că am consumat partea mea.

3) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014
Vineri 25 Aprilie
Şi a fost aşa: când a îmbătrânit, Samuel a pus pe fiii săi judecători peste Israel … Şi fiii săi nu umblau pe căile lui, ci se abăteau după câştig şi luau mită şi strâmbau judecata. 1 Samuel 8.1,3
Gândindu‑ne la greşeala lui Samuel de a‑i pune pe fiii săi judecători în urma sa, vedem cât de mult a ilustrat lucrul acesta falimentul său în creşterea propriilor copii. Oare Samuel a imitat în mod inconştient slăbiciunea lui Eli, al cărui faliment în familie a fost atât de izbitor, încât a atras judecata lui Dumnezeu asupra lui? Cu greu ne‑am putea imagina aceasta, pentru că el avusese avertismentele înaintea ochilor săi şi le auzise din însăşi gura lui Dumnezeu. În copilărie fusese el însuşi purtătorul mesajului către necredinciosul Eli, chiar în această privinţă, şi a fost martor la luarea în captivitate a chivotului şi la moartea fiilor lui Eli. Credincioşia lui personală faţă de popor şi plinătatea vieţii lui de rugăciune împiedică gândul că ar fi fost indiferent sau neglijent faţă de responsabilitatea pe care o avea în casa lui.Pe de altă parte, nu ni se aminteşte oare faptul că familia este legată de capul ei, aşa cum vedem la Avraam, că „va porunci casei sale după el“, şi din cuvintele puternice ale lui Iosua: „Dar eu şi casa mea vom sluji Domnului“? Nu ni se spune în Noul Testament că cerinţa obligatorie pentru un supraveghetor al adunării este „să‑şi conducă propria casă“?Samuel nu era în totul fără vină. Putem să presupunem că absenţele lui frecvente de acasă, precum şi preocuparea intensă pentru tot poporul, i‑au închis ochii faţă de responsabilităţile pe care le avea acasă, de care nu l‑ar fi scutit însă nicio îndatorire publică. „Via mea, care este a mea, nu am păzit‑o“, a fost deseori mărturisirea dureroasă a celor care au lucrat în viile altora. Nu este un lucru de scuzat, iar dacă un om ca Samuel a putut să facă o asemenea greşeală, atunci toţi trebuie să sesizăm pericolul. Fie ca îndurarea lui Dumnezeu să fie peste capii familiilor, ca să le dea har, ajutor şi duh de rugăciune, astfel încât familiile lor să fie modele de supunere faţă de hotărârile Lui! S. Ridout

4) Meditatii Charles H. Spurgeon

DIMINEAŢA

Scoală-te, iubito, si vino, frumoaso!

Cântarea Cântărilor 2:9

Aud vocea Prea Iubitului meu! El îmi vorbeşte chiar mie. Primăvara zâmbeşte pe pământ, şi El nu mă lasă să dorm spiritual când întreaga natură din jurul meu se scutură de asprimea iernii. El mă îndeamnă „scoală-te” şi bine face, fiindcă am zăcut destul printre câmpurile de maci ale lumii. El s-a sculat, şi trebuie să mă scol şi eu. De ce să nu mă despart de praf? De la iubirile, dorinţele, scopurile şi aspiraţiile mele josnice, trebuie să mă întorc spre el. El îmi spune „iubito” şi mă consideră frumoasă; acesta este un motiv în plus să mă scol. Dacă El mă înalţă şi crede că sunt frumoasă, cum aş putea să mai zăbovesc în corturile Chedarului şi să mă însoţesc în Continuare cu fiii oamenilor? El îmi spune „vino”. Mă cheamă să mă îndepărtez de tot ce este egoist, înjositor, lumesc, păcătos; da, fiindcă religia lumii nu II recunoaşte şi nu respectă taina vieţii înalte, El mă cheamă. „Vino” nu este o chemare aspră, fiindcă ce ar putea să mă ţină legat de deşertăciunea lumii şi păcat? O Doamne, dacă aş putea aş veni, dar nu pot scăpa pe deplin de chemările lumii. Aş vrea, dacă este posibil să nu am nici ochi, nici urechi, nici inimă pentru păcat. Tu m-ai chemat spunându-mi „vino”, şi aceasta este o chemare melodioasă. Să Vin la Tine înseamnă să mă întorc acasă din exil, să ajung la ţărm din mijlocul furtunii, să mă odihnesc după o trudă nesfârşită, să ajung pe culmea dorinţelor şi visurilor mele. Dar Doamne, cum poate să se ridice o piatră, şi un bulgăre de pământ să se înalţe? O, ridică-mă; condu-mă. Harul Tău o poate face. Trimite Duhul Ţău să-mi aprindă inima cu foc sfânt, şi mă voi ridica până voi părăsi vechea viaţă, ca să pot veni spre Tine.

SEARA

Dacă cineva aude glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la El.

Apocalipsa 3:20

Care este dorinţa ta în seara aceasta? Vrei ceva ceresc? Vrei să te bucuri de iubirea veşnică? Vrei libertate în strânsă comuniune cu Dumnezeu? Vrei să cunoşti înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea lui Dumnezeu? Atunci trebuie să te apropii de Isus. Trebuie să-L priveşti în toată plinătatea desăvârşirii Sale. Trebuie să-L vezi în lucrare, în îndeplinirea atribuţiilor şi în persoană. Cel care ÎI înţelege pe Christos primeşte ungerea din partea Duhului Sfânt, şi înţelege toate lucrurile. Christos este cheia care deschide toate camerele lui Dumnezeu. Nu există nici un tezaur care să nu se deschidă şi să nu-şi ofere toată bogăţia sufletului care trăieşte lângă Isus. Te-am auzit oare spunând „o, dacă ar vrea să locuiască în sufletul meu… dacă ar vrea să facă din inima mea căminul Său…”? Deschide uşa, prea iubitule, şi El va veni fără întârziere. El bate demult la uşa Ta, şi aşteaptă să cineze cu tine şi tu cu El. El cinează cu tine fiindcă L-ai invitat în inima ta, şi tu cinezi cu El fiindcă ţi-a adus provizii. El nu poate avea părtăşie cu tine dacă nu-ţi deschizi inima, ca să aveţi o casă; şi tu nu ai avea ce să mănânci dacă nu ţi-ar fi adus provizii, fiindcă grânarul tău este gol. Deschide larg, deci, uşa sufletului tău. El va veni cu dragostea după care tânjeşti. Va veni cu bucuria pe care singur nu o poţi simţi. Va aduce pacea de care are nevoie sufletul tău chinuit. Va veni cu garafe de vin şi mere dulci şi te va îngriji până te vei însănătoşi pe deplin prin „dragostea Sa neasemuită”.

Deschide-I uşa, alungă vrăjmaşii, oferă-I cheia inimii tale, şi El va locui în ea pentru veşnicie. O, dragoste minunată, care aduci un asemenea Oaspete într-o asemenea inimă!

5) MANA DE DIMINEAŢĂ

“El (Fiul)……a făcut curăţirea păcatelor şi S-a aşezat la dreapta Măririi în locurile prea înalte.

EVREI 1:3

O claritate minunată ţîşneşte din epistola către Evrei: Duhul Sflnt slăveşte Persoana Domnului Hristos care a împlinit cele scrise despre El în Vechiul Testament şi care depăşeşte toate personajele sfinte ale Vechiului Legămînt. Toată această revelaţie este introdusă prin însăşi temelia slăvită adică: după ce a făcut curăţirea păcatelor noastre, Fiul S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu ca să împlinească lucrarea de Mare Preot în favoarea noastră. Iată mîntuirea noastră, nădejdea noastră, tot ce avem… în El însuşi. Iată siguranţa, pacea noastră, sursa de bucurie a vieţii noastre aici pe pămînt, acum în prezent. Lucrarea Sa este cu totul deplină şi desăvîrşită în modul cel mai absolut! Sîngele Său ispăşitor de înlocuitor dumnezeiesc al nostru, a satisfăcut exigenţele dreptăţii lui Dumnezeu cu privire la păcatul nostru. Prin mărturia pe care o dă Dumnezeu despre Fiul Său şi despre lucrarea Sa, noi căpătăm o siguranţă prezentă şi deplină. El a împlinit totul fără ajutorul nostru şi fără eforturile noastre.şi acum, Domnul Hristos este aşezat la dreapta Măririi umnezeieşti ca dovadă că Dumnezeu a primit jerfa Sa. Ba chiar mai mult, El a primit şi a înfiat pe toţi aceia care, încetînd zadarnicele lor eforturi şi lepădînd meritele lor închipuite, se odihnesc numai pe Domnul Isus şi pe lucrarea Sa. În mijlocul acestei glorii cereşti, Domnul nostru ocupă locul de Mare Preot în favoarea a lor Săi, ca să-i izbăvească, să-i curăţească, să-i sfinţească în vederea reîntoarcerii Sale.Totul este de la Hristos, în Hristos şi pentru Hristos! El vrea să facă din noi moştenitorii Lui, fiind Mîntuitorul, Domnul şi Preotul nostru plin de har şi totdeauna prezent. Lucrările credinţei şi a luptei la care ne cheamă de acum înainte să le împlinim pentru El în această lume, depind de preoţia Sa. El este acolo, la dreapta Măririi dumnezeieşti, El ne păzeşte în Numele Său, El ne inspiră şi ne susţine în mărturia noastră pe care sîntem chemaţi s-o dăm înaintea lumii şi înaintea cerului. Numele Său este privilegiul nostru suprem; dar este partea noastră să păstrăm mărturia legată de Numele Lui şi să avem un cuget curat în faţa tuturor împotrivitorilor, a vrăjmaşilor şi în faţa tuturor situaţiilor în care Numele Lui sfînt trebuie să fie slăvit.

6) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

„Stăruie la timp”

Stăruie la timp şi nelatimp.  – 2 Timotei 4:2

Mulţi dintre noi suferă de tendinţa nesănătoasă de a stărui doar „nelatimp”. Acest „nelatimp” nu se referă la timp, ci la noi. „Stăruie la timp şi nelatimp”, fie că dorim aceasta, fie că nu. Dacă am face numai ceea ce ne simţim înclinaţi să facem, unii dintre noi n-am face niciodată nimic. Sunt oameni care nu se pot angaja deloc în domeniul spiritual, oameni neputincioşi din punct de vedere spi­ritual, care refuză să facă ceva dacă nu sunt inspiraţi în mod supra­natural. Dovada că avem o relaţie bună cu Dumnezeu este faptul că facem tot ce putem, indiferent dacă ne simţim inspiraţi sau nu.Una dintre marile capcane care-1 pândesc pe un lucrător creştin este aceea de a face un fetiş din momentele lui deosebite de inspiraţie. Când Duhul lui Dumnezeu îţi dă inspiraţie şi revelaţie, eşti înclinat să spui: „Voi fi întotdeauna aşa pentru Dumnezeu de acum înainte”. Nu, nu vei fi, şi Dumnezeu va avea grijă să nu fii. Acele momente sunt în întregime darul lui Dumnezeu. Tu nu ţi le poţi oferi ţie însuţi când vrei. Dacă spui că vei fi întotdeauna în acea stare de inspiraţie excepţională, devii o piedică intolerabilă pentru Dumnezeu; nu vei face niciodată nimic dacă Dumnezeu nu te va păstra mereu conştient de inspiraţia Sa. Dacă faci un zeu din momentele tale cele bune, vei descoperi că Dumnezeu va dispărea din viaţa ta şi nu va reveni până când nu îţi vei împlini sarcina ce-ţi stă în preajmă şi până când nu vei fi învăţat să nu faci un fetiş din momentele deosebite pe care El ţi le-a dat.

7) IZVOARE ÎN DEŞERT

Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo  şi şedeau în faţa mormântului.

Matei 27:61

O, cât de greu este înţeles necazul! Suferinţa este ignorantă şi nici măcar n-o interesează să înveţe. Când femeile întristate „şedeau în faţa mormântului“, au văzut ele triumful următorilor 2000 de ani? Au văzut ele altceva în afară de faptul că Hristos nu mai era?Hristosul pe care tu şi eu Îl cunoaştem astăzi a venit din pierderea lor. De atunci, nenumărate inimi îndurerate au cunoscut învierea în mijlocul necazului lor, şi totuşi aceste femei întristate au urmărit începutul acestui rezultat şi n-au văzut nimic. Ceea ce ele considerau ca fiind sfârşitul vieţii era de fapt pregătirea pentru încoronare, fiindcă Hristos a rămas tăcut pentru ca să poată trăi din nou cu înzecită putere. Dar ele n-au văzut aceasta. Ele au jelit, au plâns, au plecat şi apoi au venit din nou la mormânt, conduse de inimile lor zdrobite. Şi încă era doar un mormânt – neprofetic, mut, şi trist.La fel este şi cu noi. Fiecare din noi şedem „în faţa mormântului“ în grădina noastră şi iniţial spunem: „Această tragedie este ireparabilă. Nu văd nici un beneficiu în ea şi nu voi accepta nici o mângâiere“. Şi totuşi, chiar în mijlocul celor mai profunde şi mai rele adversităţi, Hristosul nostru deseori zace acolo, aşteptând să fie înviat. Salvatorul nostru este acolo unde pare să fie moartea noastră. La capătul speranţei noastre găsim cel mai strălucit început al împlinirii. Acolo unde întunericul pare să fie cel mai adânc, urmează să ia naştere cea mai strălucitoare lumină. Şi odată ce experienţa s-a încheiat, vedem că grădina noastră urâţită de mormânt.Bucuriile noastre sunt mai mari când necazul este în mijlocul lor. Şi necazurile noastre devin strălucitoare prin bucuriile pe care Dumnezeu le postează în jurul lor. Se poate ca la început florile grădinii să nu fie favoritele noastre, dar vom învăţa că ele sunt florile inimii. Florile sădite la mormânt, adânc în inima creştinului, sunt dragostea, speranţa, credinţa, bucuria şi pacea.

Pe o cale a patimilor grele
A intrat Hristos în odihnă;
Şi să caut eu trandafiri aici,
Sau să cred că pământul e binecuvântat?
Cei mai albi crini cereşti înfloresc
Din cununa spinoasă a nenorocirii de pe pământ:
Cine-şi poate duce crucea aici cu umilinţă,
Va purta purpura împărătească acolo.

8) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

CE ESTE CREDINŢA ?

„Măreşte-ne credinţa!” (Luca 17:5)

Credinţa răspunde la întrebarea „cum?” Prin cuvântul „Dumnezeu”. Biblia spune: „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Să remarcăm: 1) Credinţa este o „încredere”. Unii văd credinţa ca pe ceva eteric şi „din altă lume”. Dar nu e aşa; noi folosim credinţa în fiecare zi. De exemplu, iei telefonul, suni la un magazin, faci o comandă şi ei îţi cer numărul cârdului de credit. Apoi îţi trimit o chitanţă. Chitanţa este cea pe care te bazezi în timp ce aştepţi să sosească comanda – ea îţi dă siguranţa că produsul e pe drum. Şi acelaşi lucru este valabil pe tărâmul spiritual. Dumnezeu promite un răspuns la rugăciunea ta, tu îl crezi, dar credinţa este „încrederea” sau chitanţa pe care te bazezi în timp ce aştepţi. 2) Credinţa este totodată „o dovadă”. De ce să crezi că cel pe care nu-l vezi de la capătul firului îţi va trimite ceva doar pentru că ai făcut comanda? Pentru că lucrul acesta li se întâmplă altora zilnic şi probabil şi ţie ţi s-a mai întâmplat. De aceea nu eşti aerian sau ,, prostuţ” când mergi la cutia poştală şi aştepţi să găseşti ceva acolo. Nu eşti prima persoană care se încrede în Dumnezeu şi nu vei fi nici ultima. „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam” (Psalmul 90:1). Oamenii se încred în Dumnezeu de mii de ani şi El nu i-a dezamăgit niciodată. Credincioşia Lui este toată „dovada” de care ai nevoie. Deci nu este o nebunie să-ţi pui încrederea în Dumnezeu în felul acesta, nu-i aşa?
9) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI Volumul 1 De la Geneza la Iosua

de Jean Koechlin – Exod 16.32-36; 17.1-7 
Ia un urcior şi pune în el un omer plin de mană...” (v.33). Era partea lui Dumnezeu. «Mana ascunsă, Hristos coborât din cer pentru a deveni om şi apoi înviat şi înălţat la cer într-un trup glorios, ţinea de plăcerea lui Dumnezeu» (H. Rossier) – plăcere pe care o împărtăşeşte cu biruitorii (Apocalipsa 2.17).După foame, setea este încă o ocazie pentru ca bietul popor să murmure. Ei bine, harul lui Dumnezeu se foloseşte şi de aceasta, ca să ne descopere o taină preţioasă, a cărei explicaţie o găsim în 1 Corinteni 10.4: „Toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că beau dintr-o stâncă spirituală care îi urma (şi stânca era Hristosul – compară cu Ioan 7.37-39). Dar, pentru ca stânca să dea apă (viaţa din Duhul), ea trebuie să fie lovită, aşa cum Hristos a fost lovit pe cruce chiar de mâna lui Dumnezeu. Cu toate acestea, să observăm că păcatul poporului, murmurele lor, răzvrătirea lor, au impus ca stânca să fie lovită. „Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit”, spune profetul (Isaia 53.8). Astfel, în timp ce mana este o imagine a Hristosului venit din cer, stânca lovită vorbeşte despre Hristos cel răstignit, iar apa vie reprezintă Duhul Sfânt, puterea vieţii noi pe care Mântuitorul mort şi înviat o dă tuturor celor care cred în El.

10) WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«Nu te grăbi să pleci dinaintea lui.»

Eclesiastul 8:3

Sunt sigur că haosul îi orbeşte pe copii lui Dumnezeu, iar aceştia nu mai realizează importanţa sfinţeniei timpu­lui de părtăşie. Satan nu vrea să ne lase liniştiţi, ci ne aruncă dintr-o activitafe în alta. Isaia spune însă răului pe nu­me: «Oboseşti mergând» (Isaia 57,10). Apostolul Pavel ne încurajează pe fiecare: «… căci nu suntem în neştiinţă des­pre planurile lui (Satan)» (2 Cor. 2,11). A avea timp nu în­seamnă să câştigi mai multe minute pentru afaceri, ci pen­tru rugăciune. Cei ce se roagă sunt făcători de minuni. Am citit de mii de ori cuvintele lui Isus din Matei 7,7, şi de fie­care dată ele mă ard în suflet: «Cereţi și vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide». Ce simplu, şi totuşi cât de greu! Ce bogată, împlinită şi binecuvântată ar pu­tea fi viaţa ta dacă te-ai ruga cu credincioşie! Cine îşi face timp pentru Domnul are parte de binecuvântări minunate şi investeşte pentru veşnicie. De aceea vă avertizez: «Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele» (Efes. 5,15-16) şi «încă puţină, foarte puţină vre­me şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi» (Evrei 10.37).

11) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE”

Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. DOMNUL este aproape!

Filipeni 4.5

Crezi tu că oamenii care te înconjoară zi de zi în activităţile tale cred despre tine că umblarea ta este cerească când te văd aşa de strângăreţ pentru lucrurile pământeşti? Niciodată.Dar dacă tu umbli în smerenie şi supunere, atunci lumea observă repede că inima nu este îndreptată spre ea şi lucrurile ei. Blândeţea şi smerenia sunt două vlăstare foarte rare şi ele cresc pe mormântul îngâmfării. În toate aceste lucruri Domnul nostru a fost un exemplu desăvârşit. El a trăit o viaţă de totală atârnare faţă de Dumnezeu pe acest pământ. El a fost smerenia desăvârşită, cu toate suferinţele Lui. A fost pizmuit, a suferit, nu s-a împotrivit, El însuşi predându-se Celui ce judecă cu dreptate. Domnul Cristos ne-a lăsat un exemplu, ca şi noi la rândul nostru să umblăm pe urmele Sale. Ce uşor ni se întâmplă nouă să cădem şi prin aceasta să necinstim pe Domnul nostru. Ce absolută nevoie avem de aceste cuvinte de îndemnare: „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” Este destul de uşor să fii blând faţă de oamenii blânzi, dar cum reacţionezi dacă stai în faţa unui tiran?„Domnul este aproape” şi răsplata Sa vine cu El, pentru a răsplăti pe fiecare după lucrarea sa. Cei care aici nu-şi caută dreptul, îl vor găsi în ziua arătării Sale în slavă şi putere. De-am fi şi noi în tot impui călătoriei ca Mefiboşet care la înşelătoria lui Ţiba a vorbit cu împăratul David astfel: „Ce drept mai pot avea eu şi ce am să cer eu împăratului?” Da, el nădăjduia în chip desăvârşit în Domnul său.Domnul să facă ca învăţăturile Lui scumpe să fie săpate de însuşi Duhul Sfânt adânc pe tăbliţele inimilor noastre, pentru ca felul nostru de a fi să fie plăcut lui Dumnezeu, iar purtarea şi drumul nostru prin lumea aceasta să ne fie călăuzite numai de El.

12) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Timotei 1:12-17

Inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Ieremia 17:9

EŞTI PĂCĂTOS?

Numai păcătoşii se califică pentru mîntuire. In cartea sa: „Transformarea omului dinăuntru”, Paula Sanford spune despre felul neobişnuit prin care a învăţat ea acest lucru. La vîrsta de 11 ani s-a predat lui Cristos pentru că predicatorul a prezentat un Isus iubitor. Peste cîţiva ani, cînd Paula a ajuns la vîrsta de adult, o prietenă a înfruntat-o: „Paula, a spus ea, tu nu-L cunoşti pe Isus ca Mîntuitor. Tu nu te-ai văzut niciodată ca păcătoasă. Numai păcătoşii pot cunoaşte un Mîntuitor”. Profund tulburată, ea I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere natura păcatului ei. Curînd după aceea, a ascultat mărturia unui pastor care spunea că înainte de a-L cunoaşte pe Cristos, fusese împlicat în prostituţie. Paula abia dacă putea să creadă ceea ce auzise. Pastorul se pocăise cu adevărat, dar oare de ce mărturisise aceste lucruri groaznice? După ce a plecat, Paula s-a simţit îngrozită şi ameninţată. Nu cumva Duhul Sfînt îi revela aceeaşi capacitate de-a păcătui, faptul că ea există în fiecare – şi de aceea o avea şi ea? Pentru prima dată, a recunoscut că, prin harul lui Dumnezeu, famila ei, felul în care fusese crescută şi împrejurările vieţii au fost de aşa natură că au împiedicat răul să se manifeste. Dar că avînd aceleaşi circumstanţe ca şi pastorul, şi ea ar fi făcut la fel, dacă nu şi mai rău. Poate că tu L-ai iubit întotdeauna pe Isus şi ai trăit o viaţă corectă, dar nu te-ai văzut niciodată un păcătos. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate ce este cu adevărat în inima ta. Curînd te vei ruga: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Apoi Îl vei iubi pe Isus pentru ceea ce este El – Mîntuitorul tău.  (D.J.D.)
Nu-i nimeni să n-aibă nevoie
Să fie iertat de păcat.
El poate la Isus prin credinţă
Să vină, să fie schimbat. (Branon)
Dacă vrei să fii bun, trebuie mai întâi să admiţi că eşti rău.

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.

1 Petru 5.5

În 15 aprilie 1912, în jurul orei 00:30, vaporul Carpathia a primit semnale de alarmă de la Titanic, care se ciocnise cu un aisberg. Pentru a ajunge la timp la locul accidentului, Carpathia s-a deplasat cu mare viteză în zona aisbergurilor. Dar căpitanul Rostron nu a subestimat pericolul aisbergurilor plutitoare, ci a intensificat observatorul de pe punte. În total, şapte perechi de ochi foarte ageri au scrutat întunericul din jurul lor. Această măsură a fost foarte necesară, deoarece în decursul celor trei ore şi jumătate de deplasare prin noapte, vaporul a trebuit să evite mai multe aisberguri. James Bisset, al doilea ofiţer, a observat cum căpitanul stătea pe punte cu şapca în mână, în timp ce buzele se mişcau într-o rugăciune tăcută. Rostron a ştiut că nu va reuşi fără Dumnezeu. La ora 04:00, Carpathia a ajuns la locul accidentului şi a preluat aproximativ 700 de supravieţuitori de pe bărcile de salvare şi i-a dus la New York.Pe ruta sa, Rostron a descoperit mai multe piedici, decât crezuse că ar putea fi. Mai târziu a povestit unui prieten: „Când s-a făcut ziuă şi am văzut toată gheaţa aceea, prin care am străbătut, m-am îngrozit. Numai aşa îmi explic: o altă mână a condus toată noaptea cârma“.

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.